CtEDO 05.12.2000 Auto

SAHIN contre la TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
05.12.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
SAHIN contre la TURQUIE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I DECIZIE PARȚIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 42605/98 prezentate de Fikret ȘAH.N împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Prima secțiune), care are loc la 5 decembrie 2000 într-o cameră compusă din Thomassen președinte dnii Ferrari Bravo Gaukur Jörundsson Türmen Biersan, Casadevall, Maruste, judecătorii dlui O Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la data de 3 iulie 1998 și înregistrată la data de 5 august 1998, având în vedere art. 5 alin. (2) din Protocolul nr. 11 la Convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, după ce a intenționat, face următoarea decizie în fapt Reclamantul este un resortisant turc de origine kurdă, născut în 1964 și are reședința în Ankara. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Erhan Aslaner, avocat în barou d La 1 septembrie 1996, reclamantul, membru al Partidului DBP (Partea Democrației și Păcii) a participat la o demonstrație în aer liber, în jurul temei de Prin actul din 27 septembrie 1996, procurorul Republicii lângă curtea de securitate a statului Ankara, în temeiul articolului 312 alineatul (2) din Codul penal, l-a inculpat pe reclamant de a-i acuza pe oameni că au fost uciși și uciși pe baza unei distincții bazate pe apartenența la o clasă socială, la o rasă și la o regiune, ca urmare a discursului său în litigiu din 1 septembrie precedent, ale cărui pasaje au fost menționate după cum urmează: Toate satele sunt bombardate, incendiate, distruse...semănă ura dintre turci și kurzi...[..] se transformă în ploaie de bombardamente și împușcături asupra populației kurde...[...] oameni care luptă pentru găsirea unei soluții politice sunt torturați... Procedura în fața Curții de Securitate a statului În fața Curții de Securitate a statului, reclamantul a respins acuzațiile. În primul rând, el a contestat exactitatea descifrării înregistrărilor audio. El a subliniat că este vorba despre un text redactat în comun și că el era însărcinat să îl citească în calitate de membru al partidului său. El a explicat că scopul demonstrației era de a reuni organizații neguvernamentale și partide politice pentru a se pronunța asupra problemelor țării și de a propune soluții la nivel public. Prin hotărârea din 21 octombrie 1997, Curtea de Securitate a statului Landului Ankara l-a declarat pe reclamant vinovat de faptele reproșate și l-a condamnat la un an de închisoare și la plata unei amenzi mari de 420.000 de lire turce. Reclamantul și procurorul Republicii au dispus în casare împotriva hotărârii menționate. La 11 februarie 1998, Curtea de Casație a decăzut cele două părți ale cererii lor și a confirmat hotărârea din 21 octombrie 1997. Dreptul și practica internă relevante L Se pedepsește de la șase luni la doi ani de închisoare și de la o amendă grea de șase mii la treizeci de mii de lire turcești, oricine, în mod expres, închiriază sau face un act calificat drept infracțiune prin lege, sau îi determină pe oameni să nu respecte legea. Se poate face o distincție bazată pe o clasă socială, o rasă, o religie, o sectă sau o regiune pe baza unei distincții bazate pe o clasă socială, o rasă, o sectă sau o regiune. În cazul în care un astfel de stimulent pune în pericol securitatea publică, pedeapsa se majorează cu o parte care poate merge de la o treime la jumătate din pedeapsa de bază. Rănile care afectează infracțiunile definite la alineatul anterior se dublează atunci când acestea au fost comise prin mijloacele enumerate la alineatul (2) din art. 311 În cazul în care instigarea publică la infracțiuni (...) este practicată prin mijloace de comunicare în masă, indiferent de forma lor - benzi sonore, discuri, ziare, publicații sau alte instrumente de presă - prin distribuirea de manuscrise tipărite sau prin punerea de panouri sau afișe în locuri publice, pedepsele cu închisoarea sunt dublate (...) Condamnarea unei persoane în temeiul articolului 312 alineatul (2) are alte consecințe, în special în ceea ce privește exercitarea anumitor activități reglementate de legi speciale. Astfel, de exemplu, persoanele condamnate în acest fel nu pot fi fondatoare ale asociațiilor (legea nr. 2908, art. 4 alineatul (2) litera (b) sau sindicatele, nici membrii birourilor acestora (Legea nr. 2929, art. 5). De asemenea, acestora li se interzice să înființeze partide politice sau să adere (Legea nr. 2820, art. 11 § 5) sau să fie aleși parlamentari (Legea nr. 2839, art. 11 alineatul f 3). Recurentul invocă în primul rând art. 2 din Convenție, susținând că condamnarea sa Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul denunță o încălcare a dreptului său la un proces echitabil și susține în special că instanța de securitate a statului Ankara, care l-a judecat, nu poate fi considerată o instanță independentă și imparțială în sensul acestei dispoziții, din moment ce unul dintre cei trei judecători aflați acolo era un ofițer al armatei. De asemenea, reclamantul se plângea de faptul că condamnarea sa se rezuma la o încălcare nejustificată a libertății sale de exprimare și: art. 10 din convenție. Pe baza aceluiași fapt și fără a-și justifica în vreun fel obiecțiunile, reclamantul invocă și articolele 9 și 11 din convenție. Recurentul se plânge de lipsa de independență și de responsabilitate a Curții de Securitate a Țării Ankara (art. 6 alineatul (1) din Convenție) și de o atingere nejustificată a libertății sale de exprimare (art. 10 din Convenție). În stadiul actual al dosarului în fața acesteia, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestor obiecțiuni, cum ar fi cele prezentate de solicitant, și consideră că este necesar să le aducă la cunoștința guvernului pârât, în conformitate cu art. 54 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Curtea a examinat celelalte obiecțiuni ale reclamantului, astfel cum au fost prezentate în cererea sa și a constatat că reclamantul a fost informat cu privire la eventualele obstacole în calea admisibilității. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, aceasta nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alin. (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, AJOURNE În ceea ce privește obiecțiile reclamantului, prevăzute la art. 6 alin. (1) și (10) din Convenție. Declară revendicarea pentru surplus.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă