GOLLNER v. AUSTRIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partly admissible;Partly inadmissible
GOLLNER v. AUSTRIA (CtEDO, 2000)
DIRECȚIUNEA TERZĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 49455/99 de Maria GOLLNER împotriva Austria Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care stă la 21 noiembrie 2000 în calitate de Camera compusă de J.-P. Costa, Președintele W. Fuhrmann, L. Loucaides, Dna F. Tulkens, Sir Nicolas Bratza, K. Traja, M. Ugrekhelidze, judecători și dna S. Dollé, grefierul secțiunii Având în vedere cererea de mai sus introdusă la 28 iunie 1999 și înregistrată la 8 iulie 1999, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul este un național austriac, născut în 1950 și rezidentă în St. Pölten. În acțiunea dinaintea Curții, este reprezentată de dl Max Urbanek, un avocat practicant în St. Pölten. Faptele prezentate de părți pot fi rezumate după cum urmează. La 23 octombrie 1992, reclamantul a depus o cerere de întreținere la Curtea de District Herzogenburg (Bezirksgericht) La 18 noiembrie 1992 s-a desfășurat o audiere. La 22 decembrie 1992, procedurile au fost întrerupte în urma unui acord între părți. La 7 noiembrie 1994, reclamantul a solicitat să fie plasat sub atenția unui tutor în ceea ce privește procedurile de întreținere. Această propunere a fost acordată de Curtea Regională St. Pölten ( Landesgericht ) la 27 februarie 1995. La 9 noiembrie 1994 a avut loc o audiere și a fost numit un expert pentru evaluarea veniturilor soțului solicitant. La 7 decembrie 1994, expertul a solicitat să fie concediat. La 9 ianuarie 1995, instanța a numit un nou expert care a prezentat avizul său la 27 ianuarie 1995. La 8 august, 27 septembrie 1995 și 21 martie 1996 au avut loc alte audieri. La 2 aprilie 1996, reclamantul a depus o cerere de conservare a probelor (Beweischiungsantrag ). La 27 iunie 1996, ședința a fost închisă pentru eliberarea unei hotărâri scrise. La 14 august 1996, Curtea de District a respins parțial cererea reclamantului. După apelul său, Curtea Regională de St. Pölten a anulat decizia și a remis cazul la Curtea de District. La 25 februarie 1997, reclamanta a apelat din decizia Curții Regionale de St. Pölten. La 27 noiembrie 1997, Curtea Supremă ( Oberster Gerichtshof ) a confirmat hotărârea Curții Regionale St. Pölten, prin care a anulat decizia Curții de District din 14 august 1996. Între timp, la 20 și 24 februarie 1997, reclamantul a depus cereri de întreținere provizorie ( vorläufiger Unterhalt ) și de păstrare a probelor cu Curtea de District. La 18 Martie 1997 Curtea de District a respins moțiunile reclamantei. La 28 martie 1997, reclamanta a apelat de la această decizie și a depus o pronunțare împotriva judecătorului pentru prejudecată. La 13 februarie 1998, moțiunea de prejudecată a fost respinsă de către St. Curtea Regională Pölten. El a remarcat că plângerea în cauză presupune erori de procedură și durata procedurii, care nu au avut nici o influență asupra unei provocări de prejudecăți. La 24 martie 1998, recursul reclamantului, din 3 martie 1998, a fost respins de Curtea de Apel din Viena (Oberlandesgericht) La 30 aprilie 1998, Curtea Regională Sf. Pölten a respins recursul privind o procedură de conservare a probelor, dar a anulat refuzul cererilor de întreținere provizorie și a renunțat la caz. La 22 iunie și 17 septembrie 1998, Curtea de District a desfășurat audieri. La 24 septembrie 1998, Curtea de District a respins parțial cererea de întreținere a reclamantului. La 22 octombrie 1998, reclamantul a apelat de la această decizie și a solicitat stabilirea unui termen pentru decizia privind propunerile de întreținere provizorie. La 29 octombrie 1998, propunerile de întreținere provizorie au fost parțial respinse de Curtea de District. La 23 noiembrie 1998, reclamantul a apelat împotriva acestei decizii. La 3 martie 1999, St. Curtea Regională Pölten a anulat hotărârea Curții de District din 24 septembrie 1998 și a renunțat la caz. Procesul privind propunerile de întreținere provizorie a fost parțial respins. Prin urmare, la 15 aprilie 1999, reclamantul a depus un recurs suplimentar și a solicitat ca acesta să aibă un efect suspensiv de a păstra statu quo în fața deciziei Curții Regionale. La 27 aprilie 1999, Curtea de District a acordat această cerere. La 23 iunie 1999, Curtea de Stat Pölten a respins noul recurs împotriva hotărârii sale din 3 martie 1999 privind propunerile de întreținere provizorie. În cadrul procedurii principale, o audiere planificată pentru 17 august 1999 a fost amânată la cererea reclamantului. Decembrie 1999 a fost anulată din cauza bolii judecătorului și a fost amânată pentru o perioadă nedefinită. Audierile au fost desfășurate la 3 mai 2000 și 15 iunie 2000. La 25 august 2000, Curtea de District Herzogenburg a respins cererea de întreținere a reclamantului. Datorită recursului reclamantului împotriva acestei decizii, procedurile sunt încă în așteptare. 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii civile și a presupusului parțial al unui judecător. DREPTUL 1. Prima plângere a reclamantului se referă la durata procedurii de întreținere, care a început la 23 octombrie 1992 și sunt încă în așteptare. Prin urmare, au durat deja peste opt ani. Potrivit reclamantului, durata procedurii este încălcată de cerința de „tempă rezonabilă” prevăzută la art. 6 § 1 din Convenție. Guvernul respinge afirmația. Curtea consideră, având în vedere criteriile stabilite în jurisprudența sa privind problema „tempă rezonabilă” (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente) și având în vedere toate informațiile în posesia sa, că este necesară examinarea meritelor acestei plângeri. Reclamantul se plânge în continuare în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la presupusa parțialitate a judecătorului. Ea susține că a comis o serie de erori procedurale. Cu toate acestea, Curtea constată că astfel de acuzații nu dezvăluie nici o lipsă de imparțialitate și nu există dovezi în dosarul care ar putea susține afirmația reclamantului. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă ca fiind, vădit nefondată, în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, DECLAREA ADMISSIBILĂ, fără a prejudicia fondurile cauzei, plângerea reclamantului privind durata procedurii; DECLAREA INADMISSIBILĂ restul cererii. J.-P. Președintele grefierului Costa