Gollner împotriva Austriei

DIRECȚIUNEA TERZĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 49455/99 de Maria GOLLNER împotriva Austria Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care stă la 21 noiembrie 2000 în calitate de Camera compusă de J.-P. Costa, Președintele W. Fuhrmann, L. Loucaides, Dna F. Tulkens, Sir Nicolas Bratza, K. Traja, M. Ugrekhelidze, judecători și dna S. Dollé, grefierul secțiunii Având în vedere cererea de mai sus introdusă la 28 iunie 1999 și înregistrată la 8 iulie 1999, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul este un național austriac, născut în 1950 și rezidentă în St.

Pölten. În acțiunea dinaintea Curții, este reprezentată de dl Max Urbanek, un avocat practicant în St. Pölten. Faptele prezentate de părți pot fi rezumate după cum urmează. La 23 octombrie 1992, reclamantul a depus o cerere de întreținere la Curtea de District Herzogenburg (Bezirksgericht) La 18 noiembrie 1992 s-a desfășurat o audiere. La 22 decembrie 1992, procedurile au fost întrerupte în urma unui acord între părți. La 7 noiembrie 1994, reclamantul a solicitat să fie plasat sub atenția unui tutor în ceea ce privește procedurile de întreținere. Această propunere a fost acordată de Curtea Regională St. Pölten ( Landesgericht ) la 27 februarie 1995. La 9 noiembrie 1994 a avut loc o audiere și a fost numit un expert pentru evaluarea veniturilor soțului solicitant.

La 7 decembrie 1994, expertul a solicitat să fie concediat. La 9 ianuarie 1995, instanța a numit un nou expert care a prezentat avizul său la 27 ianuarie 1995. La 8 august, 27 septembrie 1995 și 21 martie 1996 au avut loc alte audieri. La 2 aprilie 1996, reclamantul a depus o cerere de conservare a probelor (Beweischiungsantrag ). La 27 iunie 1996, ședința a fost închisă pentru eliberarea unei hotărâri scrise. La 14 august 1996, Curtea de District a respins parțial cererea reclamantului. După apelul său, Curtea Regională de St. Pölten a anulat decizia și a remis cazul la Curtea de District. La 25 februarie 1997, reclamanta a apelat din decizia Curții Regionale de St. Pölten. La 27 noiembrie 1997, Curtea Supremă ( Oberster Gerichtshof ) a confirmat hotărârea Curții Regionale St.

Pölten, prin care a anulat decizia Curții de District din 14 august 1996. Între timp, la 20 și 24 februarie 1997, reclamantul a depus cereri de întreținere provizorie ( vorläufiger Unterhalt ) și de păstrare a probelor cu Curtea de District. La 18 Martie 1997 Curtea de District a respins moțiunile reclamantei. La 28 martie 1997, reclamanta a apelat de la această decizie și a depus o pronunțare împotriva judecătorului pentru prejudecată. La 13 februarie 1998, moțiunea de prejudecată a fost respinsă de către St. Curtea Regională Pölten. El a remarcat că plângerea în cauză presupune erori de procedură și durata procedurii, care nu au avut nici o influență asupra unei provocări de prejudecăți. La 24 martie 1998, recursul reclamantului, din 3 martie 1998, a fost respins de Curtea de Apel din Viena (Oberlandesgericht) La 30 aprilie 1998, Curtea Regională Sf.

Pölten a respins recursul privind o procedură de conservare a probelor, dar a anulat refuzul cererilor de întreținere provizorie și a renunțat la caz. La 22 iunie și 17 septembrie 1998, Curtea de District a desfășurat audieri. La 24 septembrie 1998, Curtea de District a respins parțial cererea de întreținere a reclamantului. La 22 octombrie 1998, reclamantul a apelat de la această decizie și a solicitat stabilirea unui termen pentru decizia privind propunerile de întreținere provizorie. La 29 octombrie 1998, propunerile de întreținere provizorie au fost parțial respinse de Curtea de District. La 23 noiembrie 1998, reclamantul a apelat împotriva acestei decizii. La 3 martie 1999, St. Curtea Regională Pölten a anulat hotărârea Curții de District din 24 septembrie 1998 și a renunțat la caz.

Procesul privind propunerile de întreținere provizorie a fost parțial respins. Prin urmare, la 15 aprilie 1999, reclamantul a depus un recurs suplimentar și a solicitat ca acesta să aibă un efect suspensiv de a păstra statu quo în fața deciziei Curții Regionale. La 27 aprilie 1999, Curtea de District a acordat această cerere. La 23 iunie 1999, Curtea de Stat Pölten a respins noul recurs împotriva hotărârii sale din 3 martie 1999 privind propunerile de întreținere provizorie. În cadrul procedurii principale, o audiere planificată pentru 17 august 1999 a fost amânată la cererea reclamantului. Decembrie 1999 a fost anulată din cauza bolii judecătorului și a fost amânată pentru o perioadă nedefinită.

Audierile au fost desfășurate la 3 mai 2000 și 15 iunie 2000. La 25 august 2000, Curtea de District Herzogenburg a respins cererea de întreținere a reclamantului. Datorită recursului reclamantului împotriva acestei decizii, procedurile sunt încă în așteptare. 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii civile și a presupusului parțial al unui judecător. DREPTUL 1. Prima plângere a reclamantului se referă la durata procedurii de întreținere, care a început la 23 octombrie 1992 și sunt încă în așteptare. Prin urmare, au durat deja peste opt ani. Potrivit reclamantului, durata procedurii este încălcată de cerința de „tempă rezonabilă” prevăzută la art. 6 § 1 din Convenție. Guvernul respinge afirmația.

Curtea consideră, având în vedere criteriile stabilite în jurisprudența sa privind problema „tempă rezonabilă” (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente) și având în vedere toate informațiile în posesia sa, că este necesară examinarea meritelor acestei plângeri. Reclamantul se plânge în continuare în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la presupusa parțialitate a judecătorului. Ea susține că a comis o serie de erori procedurale. Cu toate acestea, Curtea constată că astfel de acuzații nu dezvăluie nici o lipsă de imparțialitate și nu există dovezi în dosarul care ar putea susține afirmația reclamantului. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă ca fiind, vădit nefondată, în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, DECLAREA ADMISSIBILĂ, fără a prejudicia fondurile cauzei, plângerea reclamantului privind durata procedurii; DECLAREA INADMISSIBILĂ restul cererii. J.-P. Președintele grefierului Costa

THIRD SECTION

DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 49455/99 by Maria GOLLNER against Austria The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 21 November 2000 as a Chamber composed of Mr J.-P. Costa, President , Mr W. Fuhrmann, Mr L. Loucaides, Mrs F. Tulkens, Sir Nicolas Bratza, Mr K. Traja, Mr M. Ugrekhelidze, judges , and Mrs S. Dollé, Section Registrar , Having regard to the above application introduced on 28 June 1999 and registered on 8 July 1999, Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant is an Austrian national, born in 1950 and residing in St. Pölten. In the proceedings before the Court she is represented by Mr.

Max Urbanek, a lawyer practising in St. Pölten. The facts as submitted by the parties may be summarised as follows. On 23 October 1992 the applicant filed a maintenance application with the Herzogenburg District Court ( Bezirksgericht ) against her husband. On 18 November 1992 a hearing was held. On 22 December 1992 the proceedings were discontinued following an agreement between the parties. They were resumed on 2 December 1993 and on 16 February 1994 a hearing was held. On 7 November 1994 the applicant requested to be placed under the care of a guardian as far as the maintenance proceedings were concerned. This motion was granted by the St. Pölten Regional Court ( Landesgericht ) on 27 February 1995. On 9 November 1994 a hearing was held and an expert was appointed to assess the income of the applicant’s husband.

On 7 December 1994 the expert asked to be discharged. On 9 January 1995 the court appointed a new expert who on 27 January 1995 submitted his opinion. On 8 August, 27 September 1995 and 21 March 1996 further hearings were held. On 2 April 1996 the applicant lodged an application for the preservation of evidence ( Beweissicherungsantrag ). On 27 June 1996 the hearing was closed for the delivery of a written judgment. On 14 August 1996 the District Court partly dismissed the applicant’s claim. Following her appeal, the St. Pölten Regional Court quashed the decision and referred the case back to the District Court. On 25 February 1997 the applicant appealed from the St. Pölten Regional Court’s decision.

On 27 November 1997 the Supreme Court ( Oberster Gerichtshof ) confirmed the decision of the St. Pölten Regional Court, by which it had quashed the District Court’s decision of 14 August 1996. Meanwhile, on 20 and 24 February 1997, the applicant lodged requests for provisional maintenance ( vorläufiger Unterhalt ) and for the preservation of evidence .with the District Court. On 18 March 1997 the District Court dismissed the applicant’s motions. On 28 March 1997 the applicant appealed from this decision and filed a motion challenging the judge for bias. On 13 February 1998 the bias motion was dismissed by the St. Pölten Regional Court. It noted that the complaint concerned alleged procedural errors and the length of the proceedings, which matters had no bearing on a challenge for bias.

On 24 March 1998 the applicant’s appeal, dated 3 March 1998, was dismissed by the Vienna Court of Appeal ( Oberlandesgericht ). On 30 April 1998 the St. Pölten Regional Court dismissed the appeal concerning a motion for the preservation of evidence, but quashed the District Court’s refusal of the motions for provisional maintenance and referred the case back. On 22 June and 17 September 1998 the District Court held hearings. On 24 September 1998 it partly dismissed the applicant’s maintenance claim. On 22 October 1998 the applicant appealed from this decision and requested that a time-limit be fixed for the decision on the motions for provisional maintenance. On 29 October 1998 the motions for provisional maintenance were partly dismissed by the District Court.

On 23 November 1998 the applicant appealed against this decision. On 3 March 1999 the St. Pölten Regional Court quashed the District Court’s judgment of 24 September 1998 and referred the case back. The appeal concerning the motions for provisional maintenance was partly dismissed. On 15 April 1999 the applicant therefore lodged a further appeal and requested that it be given suspensive effect to preserve the status quo before the Regional Court’s decision. On 27 April 1999 the District Court granted this request. On 23 June 1999 the St Pölten Regional Court dismissed the further appeal against its decision of 3 March 1999 concerning the motions for provisional maintenance. In the main proceedings a hearing scheduled for 17 August 1999 was postponed upon the applicant’s request.

It was held on 30 September 1999. A further hearing scheduled for 1 December 1999 was cancelled due to the judge’s illness and was postponed for an indefinite period of time. Hearings were held on 3 May 2000 and 15 June 2000. On 25 August 2000 the Herzogenburg District Court rejected the applicant’s maintenance claim. Due to the applicant’s appeal against this decision, the proceedings are still pending. COMPLAINTS The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the civil proceedings and the alleged partiality of a judge. THE LAW 1. The applicant’s first complaint relates to the length of the maintenance proceedings, which began on 23 October 1992 and are still pending.

They have therefore already lasted over eight years. According to the applicant, the length of the proceedings is in breach of the “reasonable time” requirement laid down in Article 6 § 1 of the Convention. The Government reject the allegation. The Court considers, in the light of the criteria established in its case-law on the question of “reasonable time” (the complexity of the case, the applicant’s conduct and that of the competent authorities), and having regard to all the information in its possession, that an examination of the merits of this complaint is required. 2. The applicant further complains under Article 6 § 1 of the Convention about the alleged partiality of the judge. She alleges that he committed a number of procedural errors.

However, the Court finds that such allegations do not of themselves disclose any lack of impartiality and there is no evidence in the case-file which might substantiate the applicant’s claim. It follows that this part of the application has to be rejected as being manifestly ill-founded, pursuant to Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. For these reasons, the Court, unanimously,

DECLARES ADMISSIBLE

, without prejudging the merits of the case, the applicant’s complaint relating to the length of the proceedings;

DECLARES INADMISSIBLE

the remainder of the application. S. Dollé J.-P. Costa Registrar President