AFFAIRE CECCHINI c. ITALIE

SECȚIUNEA 1 CECCHINI c. ITALIA (solicitarea nr. 44332/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 21 noiembrie 2000 DEFINIF 21/02/2001 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă înainte de publicarea versiunii sale definitive.

În cauza Cecchini c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din E. Palm, președinta Conforti Ferrari Bravo Gaukur Jörundsson Türmen Zupančič Panțiru judecători și domnul O La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, dl Loretta Cecchini, care a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la 11 aprilie 1997 în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale ( Curtea a declarat cererea admisibilă la 14 decembrie 1999. La 30 decembrie 1994, recurenta, angajată pe lângă o unitate sanitară locală în calitate de medic specialist în ginecologie, a recurs la grefa Tribunalului Administrativ Regional din Lazio pentru a obține recunoașterea dreptului său de a percepe o retribuție pentru orele de lucru suplimentare și pentru zilele de concediu neutilizate.

În aceeași zi, recurenta a prezentat o cerere de stabilire a datei la care a fost stabilită încuviințată. La 21 iulie 1995, recurenta a prezentat o cerere de fixare urgentă a datei la care a fost pronunțată încuviințată. În conformitate cu informațiile furnizate de reclamantă, la 21 septembrie 1999 tribunalul administrativ a stabilit data la care a avut loc încununarea la 22 noiembrie 1999. La 19 noiembrie 1999, părțile au ajuns la un acord amiabil. ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE Recurenta a susținut că durata procedurii a încălcat principiul Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Hotărârea privind această teză.

Perioada care trebuie luată în considerare a început la 30 decembrie 1994 și s-a încheiat la 19 noiembrie 1999. 10. Prin urmare, ea a durat mai mult de patru ani și zece luni pentru o instanță.

11. Curtea reamintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare convenției care rezultă dintr-o acumulare de nerespectări față de cerința termenului rezonabil În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 12. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde cerinței de termen rezonabil În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă.

În ceea ce privește prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit, Curtea consideră că ar trebui să i se acorde recurentei suma solicitată, și anume 8 000 000 000 ITL pentru prejudiciul moral. Comisionista solicită, de asemenea, 6 781 816 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și 10 337 659 ITL pentru cele suportate în fața Curții. 17. Conform jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi menționată anterior, § 30). În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 5 000 000 000 ITL în toate costurile și acordul cu reclamanta.

Interese moratorii 18. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri era de 2,5 % l an. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 8 000 000 (8 milioane) lire italiene pentru daune morale și 5 000 000 000 (cinci milioane) lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă de 2,5% l an de la expirarea acestui termen și până la plata Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus.

În limba franceză, apoi comunicat în scris la 21 noiembrie 2000, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și 3 din Regulamentul Michael O Modulator președinte

PREMIÈRE SECTION

AFFAIRE CECCHINI c. ITALIE (Requête n° 44332/98) ARRÊT STRASBOURG 21 novembre 2000 DÉFINITIF 21/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme avant la parution de sa version définitive. En l’affaire Cecchini c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant en une chambre composée de : M me E. Palm, présidente , M. B. Conforti , M. L. Ferrari Bravo , M. Gaukur Jörundsson , M. R. Türmen , M. B. Zupančič , M. T. Panțîru , juges , et de M. M. O’Boyle , greffier de section ; Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 24 octobre 2000, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION

7. La requérante allègue que la durée de la procédure a méconnu le principe du « délai raisonnable » tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (…) qui décidera (…) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (…) »