Uzzo împotriva Italiei

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIA A CURȚII PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 51026/99 prezentată de Ida Uzzo împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 30 noiembrie 2000 într-o cameră compusă din C.L. Rozakis, președintele B. Conforti, G. Bonello, V. Strážnická, P. Lorenzen, domnul Fischbach, domnul Tsatsa-Niklovska, judecători și e. Fribergh, grefier de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 18 septembrie 1998 și înregistrată la 17 septembrie 1999 După ce a deliberat, face ca următoarea decizie să fie pronunțată de către reclamantă ca resortisant italian, născută în 1964 și rezidentă în Faicchio (Benevent). Aceaceasta este reprezentată în fața Curții de către domnul Salvatore Forgione, avocat în Solopaca (Benevent).

La 15 decembrie 1994, recurenta a formulat o acțiune în fața instanței judecătorești din Benevent, funcionând în calitate de judecător al muncii, pentru a obține recunoașterea dreptului său la o reevaluare a indemnizaiei sale de șomaj din partea operatorilor agricoli (reconversieutić dell anningennità di disockupa agricola la 19 decembrie 1994, instana a stabilit prima ședință la 12 noiembrie 1994, 1998. Această audiere a fost inițiată din oficiu la data de 11 februarie 1999. În ziua următoare, la cererea părților, judecătorul a dat în judecată dezbaterile din 24 iunie 1999. În acea zi, părțile neștiutoare au fost prezentate, judecătorul a reportat la sonda la data de 16 decembrie 1999. Între timp, la 15 decembrie 1998, reclamanta și securitatea socială (I.N.P.S.) au ajuns la o soluționare amiabilă.

Hotărârea recurentei se referă la durata procedurii în litigiu. Această procedură a început la 15 decembrie 1994 și se încheie la 15 decembrie 1998. Potrivit recurentei, durata procedurii, care este de patru ani pentru o instanță, nu răspunde cerinței termenului rezonabil (art. 6 alineatul (1) din Convenție). Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și care intră în litigiul pentru solicitant), și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, acest Õ trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, cu majoritate, Declară cererea, toate mijloacele de fond rezervate.

Erik Fribergh Christos Rozakis Modulul Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION DE LA COUR

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 51026/99 présentée par Ida Uzzo contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 30 novembre 2000 en une chambre composée de M. C.L. Rozakis, président , M. B. Conforti, M. G. Bonello, M me V. Strážnická, M. P. Lorenzen, M. M. Fischbach, M me M. Tsatsa-Nikolovska, juges , et de M. E. Fribergh, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 18 septembre 1998 et enregistrée le 17 septembre 1999 ; Après avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante est une ressortissante italienne, née en 1964 et résidant à Faicchio (Bénévent). Elle est représentée devant la Cour par M e Salvatore Forgione, avocat à Solopaca (Bénévent).

Le 15 décembre 1994, la requérante déposa un recours devant le juge d’instance de Bénévent, faisant fonction de juge du travail, afin d’obtenir la reconnaissance de son droit à une réévaluation de son indemnité de chômage d’exploitante agricole ( rivalutazione dell’indennità di disoccupazione agricola ). Le 19 décembre 1994, le juge d’instance fixa la première audience au 12 novembre 1998. Cette audience fut renvoyée d’office au 11 février 1999. Le jour venu, à la demande des parties, le juge remit l’audience des débats au 24 juin 1999. Ce jour-là, les parties ne s’étant pas présentées, le juge reporta l’audience au 16 décembre 1999. Entre-temps, le 15 décembre 1998, la requérante et la sécurité sociale ( I.N.P.S .) étaient parvenues à un règlement amiable.

EN DROIT Le grief de la requérante porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure a débuté le 15 décembre 1994 et s’est terminée le 15 décembre 1998. Selon la requérante, la durée de la procédure, qui est de quatre ans pour une instance, ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse. La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.

Par ces motifs, la Cour, à la majorité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés. Erik Fribergh Christos Rozakis Greffier Président