CtEDO 30.11.2000 Auto

CASE OF M.B. v. SWITZERLAND

RESPONDENT
CHE
HOTĂRÂRE
30.11.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 5-4;Non-pecuniary damage - financial award;Costs and expenses partial award - Convention proceedings
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF M.B. v. SWITZERLAND (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

Reclamantul, un cetățean elvețian născut în 1945, a fost la momentul depunerii cererii ei un delegat al Comitetului Internațional al Crucii Roșii care locuia la Losone în Elveția. La 19 septembrie 1994, Procurorul Federal (Bundesanwältin) a eliberat un mandat de arest împotriva reclamantului cu suspiciune de a fi comis „assassinat repetat (ripetito asasinio), comis ca membru al grupului terorist „Carlos” și a participat repetat la pregătirea și punerea în aplicare a [...] atacurilor (attentati)”, ale căror detalii au fost mai susținute. 10. În aceeași zi, 19 septembrie 1994, reclamantul a fost arestat la Locarno în Elveția și retrasă în custodie. La 20 septembrie 1994, a fost transportată la Berna, unde a ajuns la ora 10:00. La ora 14h40 a fost interogată de ofițeri de poliție din biroul procurorului federal (Bundesanwaltschaft). 11. La 21 septembrie 1994, un judecător investigator al Cantonului Bern a confirmat detenția în reținere a reclamantului. Decizia a remarcat că suspiciunile se bazează pe dosarele autorităților de securitate a statului din Germania de Est și de serviciul de informații maghiar și că reclamantul însuși a recunoscut că a fost membru al grupului Carlos. Având în vedere această aderare, a existat o suspiciune urgentă (Dringender Verdacht) că a participat la diferitele evenimente. În plus, există un pericol de coluziune și de abscondare. Astfel, investigații suplimentare au fost necesare. În plus, reclamantul, un delegat al Comitetului Internațional al Crucii Roșii, a fost frecvent în străinătate și nu a avut reședință permanentă în Elveția. 13. La 5 octombrie 1994, reclamantul a fost auzit de Procuratura Federală. De la această dată, reclamantul a refuzat să commenteze acuzațiile impuse împotriva ei. 14. Vineri, 21 octombrie 1994, reclamantul a depus o cerere la procurorul Federal de eliberare. Ea a susținut că și-a retras declarația de a aparține grupului Carlos și că nu a transpirat din documentele menționate de judecătorul de investigare la 21 septembrie 1992 că a fost membru al acestui grup. În plus, nu există documente care indică că a comis o infracțiune. Un pericol de coluziune și de abscondare ar putea fi exclus. Cererea a fost primită de procurorul federal luni 24 octombrie 1994. 15. Marți, 25 octombrie 1994, procurorul federal a respins cererea reclamantului. Decizia a fost transmisă la reclamant miercuri, 26 octombrie. Potrivit deciziei, reclamantul a fost suspectat că a participat, ca membru al grupului terorist Carlos, la atacuri cu bomba în 1982 ale ambasadelor franceze din Beirut și Viena și a unui tren în Franța. De asemenea, a fost suspectată că a ucis un cuplu diplomat în Beirut în 1982. Aceste atacuri cu bomba au avut loc după ce doi membri ai grupului Carlos au fost arestați în Franța. Grupul Carlos a transmis o scrisoare guvernului francez, amenințand că va comite atacurile în cazul în care cei doi membri nu au fost eliberați. Reclamantul a fost suspectat că a depus această scrisoare la Ambasada Franceză din Haga. După termenul menționat în scrisoarea s-a încheiat, atacurile au fost comise. 16. Miercuri, 26 octombrie 1994, reclamantul a fost interogat de biroul procurorului federal. 17. Joi, 27 octombrie 1994, reclamantul a cerut permisiunea de a consulta întregul dosar. Biroul Procurorului Federal a refuzat cererea în aceeași zi, printre altele, având în vedere un pericol de coluziune. 18. Luni, 31 octombrie 1994, reclamantul a depus un recurs (Beschwerde) împotriva hotărârilor din 25 și 27 octombrie 1994 la Camera de inculpare (Anklagekammer) a Curții Federale (Bundesgericht), invocând art. 5 § 1, 2 și 4 din Convenție și solicitând eliberarea de la detenție și permisiunea de a consulta întregul dosar. În aceeași zi, 1 noiembrie 1994, Președintele Camerei de Justiție a transmis o copie a recursului procurorului federal, care a fost solicitat să-și prezinte observațiile până luni, 7 noiembrie 1994. Procurorul Federal a fost solicitat în continuare să trimită o copie a observațiilor sale direct reclamantului care, la rândul său, a fost solicitat să prezinte orice observații până vineri, 11 noiembrie 1994. 20. La 7 noiembrie 1994, procurorul Federal a depus observațiile sale. 21. Reclamantul a depus observațiile sale în răspuns vineri, 11 noiembrie 1994. Aceste observații au fost primite de Curtea Federală luni 14 noiembrie. 22. Miercuri, 23 noiembrie 1994, Camera de inculpare a Curții Federale a respins cererea reclamantului.Decizia a fost transmisă la reclamant joi, 24 noiembrie 1994. 23. În ceea ce privește plângerea reclamantului că nu a putut consulta întregul dosar, camera de inculpare a constatat că reclamantul cunoștea documentele esențiale. În plus, nu a contestat observațiile procurorului federal din 7 noiembrie 1994, conform căreia reclamantul a putut citi toate documentele incriminante atunci când a fost interogat. 24. În decizia sa, camera de inculpare a Curții Federale a confirmat în continuare suspiciunile că reclamanta a comis infracțiunile în cauză, în special în timp ce ea a admis inițial aderarea la grupul Carlos. Reclamantul nu și-a retras declarațiile, pur și simplu a refuzat să vorbească cu autoritățile. La 7 decembrie 1994, Reclamantul a depus o nouă cerere de eliberare care a fost acordată de Procurorul Federal într-o decizie din 13 decembrie 1994. Decizia a declarat că suspiciunile inițiale împotriva reclamantului nu au fost confirmate (erhärtet). 26. În conformitate cu secțiunea 52 din Actul Federal de Procedură Penală (Bundesstrafrechtspflegegegesetz), o persoană deținută în reținere poate, în orice moment, depune o cerere de eliberare de la detenție. Dacă judecătorul de investigare sau procurorul federal refuză cererea, poate fi interzis un recurs la Camera de inculpare a Curții Federale. Potrivit secțiunii 105bis și 217 din lege, termenul pentru depunerea recursului este de trei zile.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă