CASE OF G.B. v. SWITZERLAND

RESPONDENT

CHE

HOTĂRÂRE

30.11.2000

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Art. 5-4;Non-pecuniary damage - financial award;Costs and expenses partial award

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF G.B. v. SWITZERLAND (CtEDO, 2000)

HUDOC · oficial

Reclamantul, un cetățean elvețian născut în 1945, locuiește în Minusio, Elveția. 10. La 20 septembrie 1994, reclamantul a fost arestat și retras în custodie în suspiciuni urgente (dring Verdacht) de a participa împreună cu grupul terorist „Carlos” la un atac asupra postului radio Radio Free Europe la Munchen și la atacuri împotriva personalului diplomatic din Liban și Franța. La 22 septembrie 1994, judecătorul investigator al Cantonului Bern a confirmat detenția în custodie a reclamantului.Decizia a remarcat că suspiciunile se bazează pe dosare ale autorităților de securitate a statului din Germania de Est și ale serviciului de informații maghiar. A existat o suspiciune urgentă că, în calitate de susținător al grupului „Carlos”, el a participat la diferitele evenimente. Cercetări suplimentare vor fi necesare deoarece reclamantul a refuzat să facă comentarii cu privire la contactele sale cu grupul. Potrivit deciziei, detenția a fost necesară în continuare pentru a evita coluziunea cu alți membri ai grupului. De asemenea, a existat un pericol de abnegare având în vedere severitatea posibilului condamnare la închisoare. 12. Investigațiile au fost efectuate de Biroul Procurorului Federal (Bundesanwaltschaft). 13. Vineri, 21 octombrie 1994, reclamantul a depus o cerere la procurorul Federal de eliberare. El a contestat suspiciunile urgente că a comis infracțiunile în cauză și că există un pericol de coluziune și abscondare. El a solicitat, de asemenea, consultarea dosarului. Cererea a fost primită de procurorul federal luni, 24 octombrie. 14. Marți, 25 octombrie 1994, procurorul federal a respins cererea reclamantului. Hotărârea, referindu-se la diverse anchete care trebuie întreprinse încă, precum și la un pericol de coluziune și abscondare, a fost servită la reclamant joi, 27 octombrie. 15. Luni 31 octombrie 1994, reclamantul a interzis un recurs (Beschwerde) împotriva hotărârii din 25 octombrie la Camera de inculpare (Anklagekammer) a Curții Federale, invocând art. 5 §§ 1, 2 și 4 și art. 6 § 3 din Convenție și solicitând eliberarea deținutului. El s-a plâns că mai mult de șase săptămâni s-au scurs fără ca legalitatea detenției sale să fie examinată de către o instanță în sensul articolului 5 § 4 din Convenție și că nu a putut consulta dosarul. Avocatul a fost primit de către Curtea Federală marți 1 noiembrie 1994. 16. În aceeași zi, Președintele Camerei de Inculpare a transmis o copie a recursului procurorului federal, care a fost solicitat să-și prezinte observațiile până luni 7 noiembrie 1994. Procurorul Federal a fost solicitat în continuare să trimită o copie a observațiilor sale reclamantului care, la rândul său, a fost solicitat să prezinte observațiile până la 11 noiembrie 1994. 17. La 7 noiembrie 1994, Oficiul Procurorului Federal a depus observațiile ei, care au fost depuse la reclamant la 8 noiembrie 1994. 18. Reclamantul a depus observațiile sale în răspuns vineri 11 noiembrie 1994. Aceste observații au fost primite de Curtea Federală luni 14 noiembrie. 19. Luni, 21 noiembrie 1994, camera de inculpare a Curții Federale a respins cererea reclamantului, hotărârea fiind transmisă la reclamant marți 22 noiembrie 1994. 20. În ceea ce privește plângerea reclamantului că nu a putut consulta dosarul, camera de inculpare a constatat că reclamantul avea cunoștințe despre documentele esențiale. În plus, decizia a confirmat că există suficiente suspiciuni că reclamantul a comis infracțiunile în cauză și că există, de asemenea, un pericol de abscondare și de coluziune. 21. La 30 noiembrie 1994, biroul procurorului federal a decis să elibereze reclamantul de la detenție în închisoare. Decizia a afirmat, printre altele, că suspiciunile inițiale adresate împotriva reclamantului nu au fost confirmate (erhärtet). 22. În conformitate cu secțiunea 52 din Legea Federală privind Procedura Penală (Bundesstrafrechtspflegegegesetz), o persoană deținută în reținere poate, în orice moment, depune o cerere de eliberare. În cazul în care judecătorul de investigare sau procurorul federal refuză cererea, un recurs poate fi interzis la Camera de inculpare a Curții Federale. Potrivit secțiunilor 105 bis și 217 din Lege, termenul de depunere a recursului este de trei zile.

The applicant, a Swiss citizen born in 1945, resides in Minusio, Switzerland. 10. On 20 September 1994, the applicant was arrested and remanded in custody on urgent suspicion (dringender Verdacht) of having participated together with the “Carlos” terrorist group in an attack on the radio station Radio Free Europe in Munich and in attacks on diplomatic staff in Lebanon and France. The warrant of arrest also referred to a danger of collusion and absconding. 11. On 22 September 1994 the investigating judge of the Canton of Bern confirmed the detention on remand of the applicant. The decision noted that the suspicion was based on files of the East German State security authorities and the Hungarian intelligence service. There was an urgent suspicion that, as a supporter of the “Carlos” group, he had participated in the various events. Additional investigations would be necessary since the applicant refused to comment on his contacts with the group. According to the decision, detention was further required in order to avoid collusion with other members of the group. There was also a danger of absconding in view of the severity of the possible prison sentence. 12. The investigations were then conducted by the Federal Attorney’s Office (Bundesanwaltschaft). 13. On Friday, 21 October 1994, the applicant filed a request with the Federal Attorney for release from detention. He contested the urgent suspicion that he had committed the offences at issue and that there was a danger of collusion and absconding. He also requested consultation of the case-file. The request was received by the Federal Attorney on Monday, 24 October. 14. On Tuesday, 25 October 1994, the Federal Attorney dismissed the applicant’s request. The decision, referring to various investigations still to be undertaken as well as a danger of collusion and absconding, was served on the applicant on Thursday, 27 October. 15. On Monday 31 October 1994, the applicant filed an appeal (Beschwerde) against the decision of 25 October with the Indictment Chamber (Anklagekammer) of the Federal Court, invoking Article 5 §§ 1, 2 and 4 and Article 6 § 3 of the Convention and requesting release from detention. He complained that more than six weeks had lapsed without the lawfulness of his detention having been examined by a court within the meaning of Article 5 § 4 of the Convention, and that he had not been able to consult the case file. The appeal was received by the Federal Court on Tuesday 1 November 1994. 16. On the same day the President of the Indictment Chamber transmitted a copy of the appeal to the Federal Attorney who was requested to submit her observations by Monday 7 November 1994. The Federal Attorney was further asked to send a copy of her observations to the applicant who, in turn, was requested to submit any observations by 11 November 1994. 17. On 7 November 1994, the Federal Attorney’s Office filed her observations. They were served on the applicant on 8 November 1994. 18. The applicant filed his observations in reply on Friday 11 November 1994. These observations were received by the Federal Court on Monday 14 November. 19. On Monday 21 November 1994, the Indictment Chamber of the Federal Court dismissed the applicant’s request, the decision being served on the applicant on Tuesday 22 November 1994. 20. In respect of the applicant’s complaint that he could not consult the case-file, the Indictment Chamber found that the applicant had had knowledge of the essential documents. The decision further confirmed that there was sufficient suspicion that the applicant had committed the offences at issue and that there was also a danger of absconding and of collusion. 21. On 30 November 1994 the Federal Attorney’s Office decided to release the applicant from detention on remand. The decision stated, inter alia, that the original suspicions directed against the applicant had not been confirmed (erhärtet). 22. According to Section 52 of the Federal Act on Criminal Procedure (Bundesstrafrechtspflegegesetz), a person detained on remand may at any time file a request for release from detention. If the investigating judge or the Federal Attorney refuse the request, an appeal may be filed with the Indictment Chamber of the Federal Court. According to Sections 105 bis and 217 of the Act, the time-limit for filing the appeal is three days.

§ Cauze similare