CtEDO 05.12.2000 Auto

CASE OF KILIC KALKAN v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
05.12.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list (friendly settlement)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF KILIC KALKAN v. TURKEY (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

PRIMEI SECȚIUNI CAUZĂ DE KILIÇ KALKAN TURKEY Cererea nr. 34687/96 AJUDMENTULUI (Resoluție a Franței) STRASBOURG 5 decembrie 2000 În cazul KALIÇ KALKAN c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința în calitate de cameră compusă de: dna Ferrari Președinte Bravo Gaukur Jörundsson Zupančič Panțîru Maruste judecător Gölcüklü, judecător ad hoc și O’Boyle, grefierul secțiunii, După deliberarea în particular la 31 august 1999 și 14 noiembrie 2000, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data menționată anterior: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 34687/96) împotriva Republicii Turciei depusă Comisiei Europene a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului 25 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (nr. 34687/96) de către un național turc, dna Tuğba Kılıç Kalkan (nr. 27 iunie 1996). Dinaintea Curții, reclamantul a fost reprezentat de dl Aydın Erdoğan, un avocat care practică în Ankara (Turcia). Guvernul Turciei („Guvernul”) nu a desemnat un agent în sensul procedurii în fața Curții. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii penale împotriva ei. În urma comunicării plângerilor către Guvern și a respingerii cererii de către Comisie, cazul a fost transferat Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție. Cererea a fost alocată Primei Secțiuni a Curții (art. 52 § 1 din Regulamentul Curții). În cadrul acestei secțiuni, camera care ar lua în considerare cazul (art. 27 § 1 din Convenție) a fost constituită în conformitate cu art. 26 § 1 din Regulamentul Curții. Dl RızA Türmen, judecătorul ales în ceea ce privește Turcia, s-a retras din ședință în acest caz (art. 28). Guvernul a numit, în consecință, dl Feyyaz Gölcüklü ca judecător ad hoc, judecătorul ales în ceea ce privește Turcia, să sie în locul său (art. 27 § 2 din Convenție și art. 29 § 1). Președintele Camerei a hotărât că, în interesul administrării corecte a justiției, prezenta cerere ar trebui să fie unită la alte cereri împotriva acelui stat interesat care prezintă aceleași plângeri (depunerea nr. 26480/98, 28291/95, 29280/95, 26699/96, 29700/96, 29701/96, 29702/96, 29703/96, 29703/96, 29911/96, 29912/96, 29912/96, 29913/96, 31831/96, 31831/96, 31834/96, 31853/96, 311880/96, 31891/96, 311960/96, 32964/96, 32987/96, 3290/96, 33362/96, 33369/96, 33645/96, 34591/96, 34687/96, 39428/96 și 43362/96) (art. 43 § 2). La 31 august 1999, după ce a obținut observațiile părților, Curtea a declarat cererea admisibilă în măsura în care a fost comunicată guvernului. La 3 februarie și 21 august 2000, Guvernul și, la 23 martie și, respectiv, 13 iulie 2000, reprezentantul reclamantului, respectiv, au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei. La 4 noiembrie 1980, ofițerii de poliție din Departamentul de Securitate Ankara au arestat reclamantul pe suspectul de a fi membru al unei organizații ilegale, Dev-Yol (Camera Revoluționară). 10. La 27 ianuarie 1981, Curtea de Lege Marțială Ankara (sıkıyönetim mahkemesi ) a ordonat detenția reclamantului la reținere. 11. La 26 februarie 1982, procurorul public militar a depus o declarație de inculpare la Curtea Marțială din Ankara care a formulat acuzații împotriva 723 de acuzați, inclusiv reclamantul. Procurorul public a acuzat reclamantul de aderare la o organizație a căror obiectiv era să submineze ordinea constituțională și să îl înlocuiască cu un regim marxist-leninist, în contravenție cu art. 146 § 1 din Codul Penal turc. 12. La 3 noiembrie 1981, reclamantul a fost eliberat în așteptarea procesului. 13. În urma ridicării dreptului marțial, Curtea de Lege Marțială din Ankara a luat numele Curții de Lege Marțială atașate de Corpul 4 al Armatei. 14. La 19 iulie 1989, Curtea de Lege Marțială a condamnat reclamantul de aderare la o organizație ilegală, adică Dev-Yol, în conformitate cu art. 168 § 2 din Codul Penal Turc. Curtea a condamnat reclamantul la 6 ani de 8 luni de închisoare și a interzis-o permanent de angajare în serviciul public și a pus-o sub tutela judiciară pentru durata de închisoare. De asemenea, a hotărât să deducă din condamnarea ei durata de timp pe care a petrecut-o în închisoare în așteptarea procesului. Reclamantul a depus un recurs la Curtea Militară de Cassare ( în urma promulgării Legii din 27 decembrie 1993, care a abolit jurisdicția instanțelor de drept marțial, Curtea de Casație ( Yarghitay ) a achiziționat jurisdicția asupra cazului și dosarul a fost transmis la acesta. 16. La 27 decembrie 1995, Curtea de Casație a susținut că procedurile penale împotriva reclamantului ar trebui întrerupte din cauza faptului că urmărirea penală a fost interzisă (zamanașımı THELEH 17. La 3 februarie 2000, Guvernul a trimis Curtea o scrisoare în care afirmă că erau dispuse să plătească 50 000 de franci francezi pe o ex-gratie La 21 august 2000, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Turciei propun să plătească ex-grația suma de 50 000 de franci francezi pentru doamna Tuğba Kılıç Kalkan în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 34687/97. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită imediat după notificarea hotărârii pronunțate de Curte în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Guvernul se angajează, de asemenea, să nu solicite trimiterea cazului către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 18. La 23 martie 2000, reprezentantul reclamantului a trimis Curții o scrisoare care a declarat că a acceptat propunerea Guvernului. La 13 iulie 2000, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului: „Not că Guvernul Turciei sunt pregătite să plătească o sumă totală de 50.000 de franci francezi pe bază de grație care să acopere atât prejudiciu material, cât și costuri morale și costuri pentru doamna Tuğba Kılıç Kalkan, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii nr. 34687/97 pe care le aștepta Curtea. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații referitoare la Turcia în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că cazul este cu siguranță rezolvat. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins. În plus, mă asum să nu solicit trimiterea cauzei către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 19. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulile Curții). 20. În consecință, cazul ar trebui scos din listă. Decide să dispună de cererea de la alte cereri alăturate în temeiul articolului 43 § 1 din Regulamentul Curții; hotărăște să scoată cazul din listă; ia act de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 5 decembrie 2000, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Michael O’Boyle Elisabeth, Președintele grefierului Palm

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă