CtEDO 14.12.2000 Auto

SCIORTINO v. ITALY

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
14.12.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly admissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
SCIORTINO v. ITALY (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE FINALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 30127/96 de Giacomo SCIORTINO împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a doua), ședința la 14 decembrie 2000 ca Cameră compusă din președintele C.L. Rozakis A.B. Baka Conforti Lorenzen Doamna Tsatsa-Nikolovska Levits Kovler și grefierul secțiunii Fribergh având în vedere cererea de mai sus introdusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 3 mai 1993 și înregistrată la 6 februarie 1996, având în vedere art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, prin care competența de a examina cererea a fost transferată Curții, având în vedere hotărârea parțială a Comisiei din 4 martie 1998, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul este un național italian, născut în 1925 și locuiește în Palermo. El este reprezentat în fața Curții de către dl Antonio Eduardo Amorello, un avocat practicant la Palermo. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează: reclamantul a fost în administrarea regiunii Siciliei de la 1945 la 1978, deținând diferite posturi. Metoda și baza calculului pensiei la care reclamantul are dreptul au fost modificate de mai multe ori printr-o serie de legi regionale. Potrivit Legii Regionale nr. 7/1971 reclamantul a dobândit dreptul la o anumită creștere a salariului și la o creștere anuală suplimentară de 4% din salariul său. Legea regională nr. 30/1974 a modificat cel anterior, în sensul că durata serviciului necesar pentru obținerea acestei creșteri a salariului a fost crescută de la 20 la 23 de ani, ceea ce implică o reducere a pensiei reclamantului. Pe baza Legii regionale nr. 114/1979 reclamantul a avut dreptul la două creșteri salariale bienale și a fost considerat a fi servit timp de 32 de ani, 6 luni și 4 zile. În conformitate cu Legea regională nr. 145/1980 pensia reclamantului a fost recalculată și crescută. Alte modificări în stabilirea pensiei reclamantului au fost efectuate pe baza Legii regionale nr. 41/1985. În ianuarie 1975, reclamantul a depus o cerere la Curtea Administrativă Regională din Sicilia (RAC) care solicită revocarea decretului care aplică legea regională nr. 30/1974 în cazul său. Ca Lege regională nr. 145/1980, care a interpretat Legea din 1974 în conformitate cu cerințele reclamantului, a intrat în vigoare la 24 Octombrie 1981, Sicilia RAC a acordat cererea reclamantului cu privire la drepturile garantate de legea anterioară nr. 7/1971. În iulie 1990, reclamantul a depus o cerere la Curtea de Audit care solicită recunoașterea și plata creșterii pensiilor acordate de Legea regională nr. 41/1985. La 23 noiembrie 1993, Curtea de Audit a admis cererea și a ordonat ca regiunea Sicilia să plătească reclamantului creșterea pensiei la care avea dreptul, reevaluarea sumelor datorii și dobânzile statutare, acumulate de la noiembrie 1985 până la data la care reclamantul le-ar primi efectiv. În ceea ce privește întârzierile în conformitate cu hotărârea Curții de Audit din 23 noiembrie 1993, reclamantul a depus „conformitate” („ricorso per l’ottemperanza”) cu RAC Sicilia. La 11 iulie 1997, Sicilia RAC a acordat cererea și a ordonat administrației regionale competente să respecte pe deplin hotărârea menționată mai sus în termen de 60 de zile de la data în care decizia ar fi servită sau comunicată reclamantului. Sicilia RAC a desemnat, de asemenea, un comisar special („commissario ad acta „) care trebuia să intervină în cazul în care, după expirarea perioadei de 60 de zile, administrarea regiunii nu a fost plătită. Comisarul a fost împuternicit să ia măsurile necesare pentru a asigura respectarea deciziei în termen de 30 de zile cel târziu. Potrivit calculelor efectuate de sfatul reclamantului și care acoperă o perioadă până la 1 Ianuarie 1998, la această dată, reclamantul a avut dreptul să primească 9.729.245 lire italiene (ITL). La 20 mai 1998, administrația regională competentă achitată reclamantului 289.136 ITL. Cu toate acestea, la 4 august 1998, Președinția regiunii Siciliei a cerut administrației regionale competente să accelereze respectarea unei serii de hotărâri favorabile reclamantului, inclusiv cea în cauză. În continuare, la 21 iunie 1999, reclamantul a primit 4 030.000 ITL. În plus, la 19 aprilie 1994, reclamantul a depus o altă cerere la Curtea de Audit (nr. 1025/94) susținând că Legile regionale nr. 7/1971 și nr. 145/1980 au fost eronate aplicate și căutând o recalculare a pensiei sale. O primă audiere a fost stabilită la 6 noiembrie 1998. COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge în legătură cu durata procedurii încă pe calea Curții de audit după cererea nr. 1025/94. Reclamantul se plânge în continuare că administrația regiunii Siciliei nu i-a plătit toate sumele de bani, inclusiv interesele, el are dreptul la în temeiul hotărârii Curții de Audit din 23 noiembrie 1993 și la hotărârea Siciliei RAC din 11 iulie 1997. În argumentele sale, reclamantul repetă plângerea conform căreia Comisia a declarat deja inadmisibilă, și anume cea legată de cererea reclamantului de o creștere a pensiilor pe baza legislației relevante din Sicilia. Curtea nu constată niciun motiv de reexaminare a acestei plângeri. art. 6 § 1 din Convenție prevede următoarele: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o audiere corectă ... într-un timp rezonabil ... de [a] ... tribunal ...” Procedura în cauză a început la 19 aprilie 1994 și pare să fie în prezent în așteptare în fața Curții de Audit. Astfel, acestea au durat aproximativ șase ani și opt luni până în prezent, pentru un nivel de competență. Guvernul subliniază faptul că reclamantul a depus mai multe alte cereri și susține că aceasta nu a solicitat niciodată accelerarea procedurii. Reclamantul susține că durata procedurii a depășit timpul rezonabil. Curtea consideră, având în vedere argumentele părților, că această plângere ridică chestiuni complexe de drept și de fapt în temeiul Convenției, ale căror determinare ar trebui să depinde de examinarea meritelor cererii. Prin urmare, Curtea concluzionează că cererea nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. Nu au fost stabilite alte motive de declarare inadmisibilă. Reclamantul plânge, în plus, că administrația regiunii Siciliei nu i-a plătit încă toate sumele de bani, inclusiv interesele, el are dreptul de a în conformitate cu hotărârea Curții de Audit din 23 noiembrie 1993 și cu hotărârea Siciliei RAC din 11 iulie 1997. Potrivit articolului 1 primul paragraf din Protocolul nr. 1, „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. (...)” Guvernul susține că, la 20 mai 1998, administrația regională competentă a plătit reclamantului sumele datorate. Reclamantul susține că cele două plăți efectuate în 1998 și 1999 corespund încă numai la o fracțiune din sumele la care are dreptul. Curtea consideră, având în vedere argumentele părților, că această plângere ridică probleme complexe de drept și de fapt în temeiul Convenției, ale căror determinare ar trebui să depinde de examinarea meritelor cererii. Prin urmare, Curtea concluzionează că cererea nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. Nu s-au stabilit alte motive de declarare inadmisibilă. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate admisibilă restul cererii, fără a se judeca meritele cauzei. Erik Fribergh Christos Rozakis Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă