Bacelar de Sousa Machado I împotriva Portugaliei

Rezoluția ResDH(2000)148 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 22 iunie 2000 în cauza Bacelar de Sousa Machado I împotriva Portugaliei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 18 decembrie 2000, cu ocazia reuniunii 732 a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46, alin. (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor la lamaie și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") (denumită în continuare "Convenția"), având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor de Lape" din 22 iunie 2000 în cauza Bacelar de Sousa Machado I și transmisă la aceeași dată Comitetului de Miniștri în temeiul art. 44 din Convenție Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 37308/97) formulată împotriva Portugaliei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 27 martie 1997 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către domnul.

Gonçalo Bacelar de Sousa Machado, resortisant portughez, și că Curtea, sesizată cu cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibil faptul că litigiul privind durata excesivă a unei proceduri în fața instanțelor civile Întrucât, în hotărârea sa din 22 iunie 2000, Curtea, care a luat act de un regulament amiabil la care au ajuns guvernul statului pârât și reclamantul, și având certitudinea că regulamentul se baza pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definit în convenție sau în protocoalele sale, a decis în unanimitate să o elimine din rolul său și a luat notă de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei în fața Marii Camere (i) În conformitate cu prevederile regulamentului pe cale amiabilă, s-a convenit ca guvernul Portugaliei să plătească reclamantului, imediat după notificarea hotărârii, suma totală de 1zz/1000 de ecudos portughez, dintre care 800 000 de ecudos portughez pentru daune morale și 250 000 Escudos portughez pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată Reamintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul de procedură prevede că radierea rolului duce la o hotărâre care, după încheierea acesteia, este comunicată de către președinte Comitetului miniștrilor pentru a-i permite să monitorizeze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție,

executarea angajamentelor cărora le-a putut fi subordonată retragerea sau soluționarea litigiului Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind punerea în aplicare a fostului articol 54, care, în mod direct, se aplică prin analogie cazurilor care i-au fost transmise în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție. având în vedere faptul că, la 21 august 2000, guvernul statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute de Regulamentul Ö și că Õ nici o altă măsură Õ nu era impusă în speță, în scopul de a se conforma hotărârii Curții, Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de Guvernul Portugaliei, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2000)148 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 22 juin 2000 dans l’affaire Bacelar de Sousa Machado I contre le Portugal (adoptée par le Comité des Ministres le 18 décembre 2000, lors de la 732 e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt définitif de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 22 juin 2000 dans l’affaire Bacelar de Sousa Machado I et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l’article 44 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 37308/97) dirigée contre le Portugal, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 27 mars 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Gonçalo Bacelar de Sousa Machado, ressortissant portugais, et que la Cour, saisie de l’affaire en vertu de l'article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief concernant la durée excessive d’une procédure devant les juridictions civiles ; Considérant que dans son arrêt du 22 juin 2000 la Cour,

ayant pris acte d’un règlement amiable auquel avaient abouti le Gouvernement de l’Etat défendeur et le requérant, et s’étant assuré que le règlement était basé sur le respect des droits de l’homme tel que défini dans la Convention ou ses Protocoles, a décidé, à l’unanimité, de la rayer du rôle et a pris note de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire devant la Grande Chambre ; Considérant qu’aux termes du règlement amiable, il a été convenu que le Gouvernement du Portugal verserait au requérant, dès notification de l’arrêt, la somme totale de 1 050 000 escudos portugais, dont 800 000 escudos portugais au titre du dommage moral et 250 000 escudos portugais au titre des frais et dépens ; Rappelant que l’article 44, paragraphe 2, du Règlement de la Cour prévoit que la radiation du rôle donne lieu à un arrêt qui, une fois final, est communiqué par le Président au Comité des Ministres pour lui permettre de surveiller, conformément à l’article 46, paragraphe 2, de la Convention, l’exécution des engagements auxquels ont pu être subordonnés le désistement ou la solution du litige ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’ancien article 54 qui, dans l’immédiat, s’appliquent par analogie aux affaires lui ayant été transmises en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que le 21 août 2000,

le Gouvernement de l’Etat défendeur a versé au requérant les sommes prévues par le règlement amiable et qu’aucune autre mesure n’était exigée en l’espèce afin de se conformer à l’arrêt de la Cour, Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement du Portugal, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.