AFFAIRE BRUNY CONTRE LA FRANCE

Rezoluția ResDH(2000)142 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 30 mai 2000 în cauza Bruny împotriva Franței (adoptată de Comitetul de Miniștri la 18 decembrie 2000, cu ocazia reuniunii 732 a delegaților miniștri) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46, alin. (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") și având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 30 mai 2000 în cauza Bruny și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul art. 46 din Convenție Reamintind că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 41792/98) formulată împotriva Franței, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 13 iunie 1998 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către M. Colette Bruny, resortisant francez, și că Curtea, sesizată cu cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă cauza privind durata excesivă a unei proceduri privind drepturile și obligațiile cu caracter civil în fața instanțelor muncii Având în vedere că, în hotărârea sa din 30 mai 2000, Curtea, care a luat act de un regulament amiabil la care au ajuns guvernul statului pârât și reclamanta, și având în vedere că regulamentul se baza pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definit în convenție sau în protocoalele sale, a decis în unanimitate să o șteargă din rol și a luat notă de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei în fața Marii Camere În ceea ce privește termenii regulamentului amiabil, s-a convenit că guvernul Franței va plăti recurentei 30 000 de franci, toți șefii de prejudiciu conciși la notificarea hotărârii Curții Reamintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul de procedură prevede că radierea rolului duce la o hotărâre care, după încheierea acesteia, este comunicată de către președinte Comitetului miniștrilor pentru a-i permite să monitorizeze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, executarea angajamentelor cărora le-a putut fi subordonată retragerea sau soluționarea litigiului Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind punerea în aplicare a fostului articol 54, care, în mod direct, se aplică prin analogie cazurilor care i-au fost transmise în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție. În cazul în care se asigură că, la 29 februarie 2000, în termenul prevăzut în regulamentul amiabil, guvernul statului pârât i-a plătit recurentei suma prevăzută în regulamentul amiabil, Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Franței, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2000)142

relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

du 30 mai 2000

dans l’affaire Bruny contre la France

(adoptée par le Comité des Ministres le 18 décembre 2000,

lors de la 732

e

réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article

46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu l’arrêt définitif de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 30 mai 2000 dans l’affaire Bruny et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l’article 46 de la Convention

;

Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 41792/98) dirigée contre la France, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 13 juin 1998 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M

me

Colette Bruny, ressortissante française, et que la Cour, saisie de l’affaire en vertu de l'article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief concernant la durée excessive d’une procédure concernant des droits et obligations de caractère civil devant les juridictions du travail

;

Considérant que dans son arrêt du 30 mai 2000 la Cour, ayant pris acte d’un règlement amiable auquel avaient abouti le Gouvernement de l’Etat défendeur et la requérante, et s’étant assuré que le règlement était basé sur le respect des droits de l’homme tel que défini dans la Convention ou ses Protocoles, a décidé, à l’unanimité, de la rayer du rôle et a pris note de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire devant la Grande Chambre

;

Considérant qu’aux termes du règlement amiable, il a été convenu que le Gouvernement de la France verserait à la requérante 30 000 francs français, tous chefs de préjudices confondus dès notification de l’arrêt de la Cour

;

Rappelant que l’article 44, paragraphe 2, du Règlement de la Cour prévoit que la radiation du rôle donne lieu à un arrêt qui, une fois final, est communiqué par le Président au Comité des Ministres pour lui permettre de surveiller, conformément à l’article 46, paragraphe 2, de la Convention, l’exécution des engagements auxquels ont pu être subordonnés le désistement ou la solution du litige

;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’ancien article 54 qui, dans l’immédiat, s’appliquent par analogie aux affaires lui ayant été transmises en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S’étant assuré que le 29 février 2000, dans le délai prévu par les termes du règlement amiable, le Gouvernement de l’Etat défendeur a versé à la requérante la somme prévue

par le règlement amiable,

Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de la France, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.