AFFAIRE CAMILLA CONTRE LA FRANCE

Rezoluția ResDH(2001)92 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 26 septembrie 2000 în cauza Camilla împotriva Franței (adoptată de Comitetul de Miniștri la 23 iulie 2001, în cadrul celei de-a 760-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 26 septembrie 2000 în cauza Camilla și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din convenție, Reamintind că, la originea acestei cauze, se află o cerere (nr. 38840/97) adresată Franței, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la data de 20 septembrie 1997 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de Antoine și Marie-Lucie Camilla, doi resortisanți francezi, și că Curtea, sesizată cu cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilitatea acestora cu privire la durata excesivă a unei proceduri civile; întrucât, în hotărârea sa din 26 septembrie 2000, Curtea, care a luat act de un regulament amiabil la care au ajuns guvernul statului pârât și reclamanții și având certitudinea că regulamentul se baza pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definit în convenție sau în protocoalele sale, a decis, în unanimitate, să o șteargă din rol și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei în fața Marii Camere; Cu toate acestea, în conformitate cu prevederile regulamentului amiabil, s-a convenit că guvernul Franței va plăti reclamanților suma de 10 000 de franci francezi, toate prejudiciile care au avut loc imediat după notificarea hotărârii; Reamintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul de procedură prevede că radierea rolului duce la o hotărâre care, după încheierea acesteia, este comunicată de către președinte Comitetului miniștrilor pentru a-i permite să monitorizeze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, executarea angajamentelor cărora le-a fost subordonată revocarea sau soluționarea litigiului; Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție ; și având în vedere că la 19 ianuarie 2001, guvernul statului pârât a plătit reclamanților suma prevăzută de Regulamentul de procedură și că orice altă măsură nu a fost impusă în speță pentru a se conforma hotărârii Curții, Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Franței, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2001)92

relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

du 26 septembre 2000

dans l’affaire Camilla contre la France

(adoptée par le Comité des Ministres le 23 juillet 2001,

lors de la 760

e

réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu l’arrêt définitif de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 26 septembre 2000 dans l’affaire Camilla et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l’article 46 de la Convention ;

Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 38840/97) dirigée contre la France, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 20 septembre 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par Antoine et Marie-Lucie Camilla, deux ressortissants français, et que la Cour, saisie de l’affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable leur grief concernant la durée excessive d’une procédure civile ;

Considérant que dans son arrêt du 26 septembre 2000 la Cour, ayant pris acte d’un règlement amiable auquel avaient abouti le gouvernement de l’Etat défendeur et les requérants, et s’étant assuré que le règlement était basé sur le respect des droits de l’homme tel que défini dans la Convention ou ses Protocoles, a décidé, à l’unanimité, de la rayer du rôle et a pris note de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire devant la Grande Chambre ;

Considérant qu’aux termes du règlement amiable, il a été convenu que le Gouvernement de la France verserait aux requérants la somme de 10 000 francs français tous préjudices confondus dès la notification de l’arrêt ;

Rappelant que l’article 44, paragraphe 2, du Règlement de la Cour prévoit que la radiation du rôle donne lieu à un arrêt qui, une fois final, est communiqué par le Président au Comité des Ministres pour lui permettre de surveiller, conformément à l’article 46, paragraphe 2, de la Convention, l’exécution des engagements auxquels ont pu être subordonnés le désistement ou la solution du litige ;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ;

S’étant assuré que le 19 janvier 2001, le gouvernement de l’Etat défendeur a versé aux requérants la somme prévue par le règlement amiable et qu’aucune autre mesure n’était exigée en l’espèce afin de se conformer à l’arrêt de la Cour,

Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de la France, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.