AFFAIRE SEIDEL CONTRE LA FRANCE

Rezoluția ResDH(2000)145 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 11 ianuarie 2000 (definită la 11 aprilie 2000) în cauza Seidel împotriva Franței (adoptată de Comitetul de Miniștri la 18 decembrie 2000, cu ocazia reuniunii 732 a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 11 ianuarie 2000 în cauza Seidel și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 44 din Convenție Reamintind că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 31430/96) adresată Franței, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 20 februarie 1996 în temeiul art. 25 din Convenția care nu a fost modificată, de către M. Jean Seidel, resortisant francez, și că Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibil faptul că termenul referitor la durata excesivă a unei proceduri privind drepturile și obligațiile cu caracter civil în fața instanțelor administrative considerate că, în hotărârea sa din 11 ianuarie 2000, Curtea,

în unanimitate a spus că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție că guvernul statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea devine definitivă, 5 000 de franci francezi pentru daune morale și 4 400 de franci francezi pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată și că aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu de 3,47 % laan de la data expirării termenului menționat anterior și până la data restanței a respins pretențiile reclamantului pentru surplus, având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea art. 54 anterior al Convenției, care, în imediata instanță, se aplică prin analogie cauzelor reglementate de art. 46, alineatul (2) din Convenție, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11, prin care s-a invitat Guvernanța statului care a formulat cererea să informeze în legătură cu măsurile luate ca urmare a hotărârii din 11 ianuarie 2000, având în vedere obligația pe care Franța o are de a se conforma în conformitate cu art. Întrucât, la examinarea acestei cauze de către Comitetul miniștrilor, guvernul statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct interesate și că, în termenul stabilit, la 6 iunie 2000, statul membru în cauză a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 11 ianuarie 2000, Declar că,

după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Franței, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2000)145 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 11 janvier 2000 (définitif le 11 avril 2000) dans l’affaire Seidel contre la France (adoptée par le Comité des Ministres le 18 décembre 2000, lors de la 732 e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 11 janvier 2000 dans l’affaire Seidel et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu de l’article 44 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 31430/96) dirigée contre la France, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 20 février 1996 en vertu de l’article 25 de la Convention non amendée, par M. Jean Seidel, ressortissant français, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief relatif à la durée excessive d’une procédure concernant les droits et obligations de caractère civil devant les juridictions administratives ; Considérant que dans son arrêt du 11 janvier 2000 la Cour, à l’unanimité : - a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6,

paragraphe 1, de la Convention ; - a dit que le Gouvernement de l’Etat défendeur devait verser au requérant, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt devient définitif, 5 000 francs français pour dommage moral et 4 400 francs français au titre des frais et dépens et que ces montants seraient à majorer d’un intérêt simple de 3,47 % l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ; - a rejeté les prétentions du requérant pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’ancien article 54 de la Convention, règles qui, dans l’immédiat, s’appliquent par analogie aux affaires relevant de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention telle qu’amendée par le Protocole n° 11 ; Ayant invité le Gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 11 janvier 2000, eu égard à l’obligation qu’a la France de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que, lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le Gouvernement de l’Etat défendeur a indiqué que l’arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées ; S’étant assuré que le 6 juin 2000, dans le délai imparti, le Gouvernement de l’Etat défendeur a versé au requérant les sommes prévues dans l’arrêt du 11 janvier 2000, Déclare,

après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de la France, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.