CASE OF SEIDEL AGAINST FRANCE

Rezoluția ResDH(2000)145 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 11 ianuarie 2000 (finală la 11 aprilie 2000) în cazul Seidel împotriva Franței (aprobată de Comitetul de Miniștri la 18 decembrie 2000 la ședința 732 a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Seidel pronunțată la 11 ianuarie 2000 și transmisă Comitetului de Miniștri odată ce a devenit finală în temeiul articolului 44 din convenție; Amintind că cazul a fost originar dintr-o cerere (nr. 31430/96) împotriva Franței, depusă la 20 februarie 1996 de către Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția neamendizată de dl Jean Seidel, un național francez, și că Curtea, deținută din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerea referitoare la excesul Lungimea anumitor proceduri privind drepturile și obligațiile civile în fața instanțelor administrative; întrucât în hotărârea sa din 11 ianuarie 2000 Curtea a considerat în unanimitate că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție; a considerat că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală, 5 000 de franci francezi în ceea ce privește prejudiciile morale și 4 400 de franci francezi în ceea ce privește costurile și cheltuielile și faptul că dobânzile simple la o rată anuală de 3,47 % vor fi plătite pe sumele respective de la expirarea celor trei luni de mai sus până la decontare; au respins restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 54 precedent din convenție, care sunt, deocamdată, aplicabile prin analogie la cazurile prevăzute la art. 46 alineatul (2) din convenție, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11; având în vedere obligația Franței în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților în cauză direct; având în vedere că, la 6 iunie 2000, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 11 ianuarie 2000, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Franței, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2000)145

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 11 January 2000 (final on 11 April 2000)

in the case of Seidel against France

(Adopted by the Committee of Ministers on 18 December 2000

at the 732

nd

meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Seidel case delivered on 11 January 2000 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Article

44 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 31430/96) against France, lodged with the European Commission of Human Rights on 20 February 1996 under Article 25 of the unamended Convention by Mr Jean Seidel, a French national, and that the Court, seized of the case under Article

5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint relating to the excessive

length of certain proceedings concerning civil rights and obligations before the administrative courts;

Whereas in its judgment of 11 January 2000 the Court unanimously:

-

held that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention;

-

held that the Government of the respondent State was to pay the applicant, within three months from the date on which the judgment becomes final, 5

000 French francs in respect of non-pecuniary damage and 4

400 French francs in respect of costs and expenses and that simple interest at an annual rate of 3.47 % would be payable on those sums from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

-

dismissed the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of previous Article

54 of the Convention which are, for the time being, applicable by analogy to cases under Article

46, paragraph 2, of the Convention as amended by Protocol No. 11;

Having invited the Government of the respondent State to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 11 January 2000, having regard to France’s obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the Government of the respondent State indicated that the Court’s judgment had been sent out to the authorities directly concerned;

Having satisfied itself that on 6 June 2000, within the time-limit set, the Government of the respondent State had paid the applicant the sums provided for in the judgment of 11 January 2000,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of France, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.