CASE OF DONSIMONI AGAINST FRANCE

Rezoluția ResDH(2000)143 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 5 octombrie 1999 (finală la 3 februarie 2000) în cazul Donsimoni împotriva Franței (aprobată de Comitetul de Miniștri la 18 decembrie 2000 la ședința 732 a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Donsimoni pronunțată la 5 octombrie 1999 și transmisă Comitetului de Miniștri odată ce a devenit finală în temeiul articolului 44 din Convenție; reamintind că cazul a apărut într-o cerere (Nu. 36754/97) împotriva Franței, depusă la 25 iunie 1997 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în conformitate cu art. 25 din Convenția neamendată de dl Antoine François Donsimoni, un cetățen francez, și că Curtea, deținută din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisă plângerea că durata anumitor proceduri penale aduse împotriva acestuia era excesivă; întrucât în hotărârea sa din 5 octombrie 1999 Curtea în unanimitate: a declarat că a existat o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție; a afirmat că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantul, în termen de trei luni, 35 000 de franci francezi în ceea ce privește prejudiciile morale; 15 000 de franci francezi în ceea ce privește costurile și cheltuielile, plus orice impozit pe valoare adăugată care poate fi taxabil și că dobânzile simple la o rată anuală de 3,47 % vor fi plătite pe sumele respective de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontare; respins restul cererii pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 54 precedent din convenție, care sunt, deocamdată, aplicabile prin analogie la cazurile prevăzute la art. 46 alineatul (2) din convenție, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11; având în vedere obligația Franței în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților în cauză direct; având în vedere că, la 21 ianuarie 2000, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în hotărârea din 5 octombrie 1999, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Franței, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2000)143

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 5 October 1999 (final on 3 February 2000)

in the case of Donsimoni against France

(Adopted by the Committee of Ministers on 18 December 2000

at the 732

nd

meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Donsimoni case delivered on 5 October 1999 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Article 44 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 36754/97) against France, lodged with the European Commission of Human Rights on 25 June 1997 under Article 25 of the unamended Convention by Mr Antoine François Donsimoni, a French national, and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint that the length of certain criminal proceedings brought against him were excessive;

Whereas in its judgment of 5 October 1999 the Court unanimously:

-

held that there had been a violation of Article 6 § 1 of the Convention;

-

held that the Government of the respondent State was to pay the applicant, within three months, 35

000 French francs in respect of non-pecuniary damage; 15 000 French francs in respect of costs and expenses plus any value added tax that may be chargeable and that simple interest at an annual rate of 3.47 % would be payable on those sums from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

-

dismissed the remainder of the claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of previous Article

54 of the Convention which are, for the time being, applicable by analogy to cases under Article

46, paragraph 2, of the Convention as amended by Protocol No. 11;

Having invited the Government of the respondent State to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 5 October 1999, having regard to France’s obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the Government of the respondent State indicated that the Court’s judgment had been sent out to the authorities directly concerned;

Having satisfied itself that on 21 January 2000, within the time-limit set, the Government of the respondent State had paid the applicant the sum provided for in the judgment of 5 October 1999,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of France, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.