CASE OF BRUNY AGAINST FRANCE

Rezoluția ResDH(2000)142 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 30 mai 2000 în cazul Bruny împotriva Franței (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 18 decembrie 2000 în ședința 732 a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Bruny, pronunțată la 30 mai 2000 și transmisă Comitetului de Miniștri la aceeași dată în temeiul articolului 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 41792/98) împotriva Franței, depusă la 13 iunie 1998 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în conformitate cu art. 25 precedent al Convenției de către dna Colette Bruny, cetățean francez, și că Curtea, deținută din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibilă plângerea privind durata excesivă a anumitor proceduri privind drepturile și obligațiile civile în fața instanțelor de muncă; întrucât, în hotărârea sa din 30 mai 2000, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de Guvernul statului reclamant și de reclamant,

și după ce s-a constatat că soluția s-a bazat pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât, în unanimitate, să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că Guvernul Franței va plăti reclamantului 30 000 de franci pentru orice fel de daune imediat ce hotărârea va fi notificată; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că eliberarea unui caz se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri o dată ce devine finală pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate de discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 54 precedent, care sunt, deocamdată, aplicabile prin analogie la cazurile transmise în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că la 29 februarie 2000, în termenul convenit în conformitate cu termenul de soluționare prietenoasă, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în soluționarea prietenoasă, Declară,

după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Franței, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2000)142 concerning the judgment of the European Court of Human Rights of 30 May 2000 in the case of Bruny against France (Adopted by the Committee of Ministers on 18 December 2000 at the 732 nd meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Bruny case delivered on 30 May 2000 and transmitted to the Committee of Ministers on the same date under Article 46 of the Convention; Recalling that the case originated in an application (No. 41792/98) against France, lodged with the European Commission of Human Rights on 13 June 1998 under previous Article 25 of the Convention by Ms Colette Bruny, a French national, and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint relating to the excessive length of certain proceedings concerning civil rights and obligations before the labour courts; Whereas in its judgment of 30 May 2000 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the Government of the respondent State and the applicant,

and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided, unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties’ undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber; Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of France would pay the applicant 30 000 French francs for all kind of damages as soon as the judgment is notified; Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of the Court provides that the striking out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter; Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of previous Article 54 which are, for the time being, applicable by analogy to cases transmitted to it under Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having satisfied itself that on 29 February 2000, within the time-limit agreed to under the terms of the friendly settlement,

the Government of the respondent State had paid the applicant the sum provided for in the friendly settlement, Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of France, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.