CASE OF CLOEZ AGAINST FRANCE

Rezoluția DH (2000) 96 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 14 martie 2000 în cazul Cloez împotriva Franței (aprobată de Comitetul de Miniștri la 24 iulie 2000 la a 716-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Cloez pronunțată la 14 martie 2000 și transmisă în aceeași zi Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 din convenție; Amintind că cazul a fost originar dintr-o cerere (nr. 41861/98) împotriva Franței, depusă la 16 mai 1997 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 precedent din Convenție de către dl Alain Cloez, un național francez, și că Curtea, a reținut cazul în temeiul articolului 5 alineatul (1) 2, din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerea privind durata excesivă a anumitor proceduri penale; întrucât, în hotărârea sa din 14 martie 2000, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de Guvernul statului reclamant și de reclamant, și după ce s-a constatat că soluția s-a bazat pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât, în unanimitate, să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentele părților de a nu solicita o re hotărârea în fața Marei Camere; întrucât în cadrul aranjamentului prietenos menționat mai sus s-a convenit că guvernul Franței va plăti reclamantului 40 000 de franci pentru orice fel de daune; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că eliberarea unui caz se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri o dată ce devine finală pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate de discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 54 precedent, care sunt, deocamdată, aplicabile prin analogie la cazurile transmise în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere că, la 10 ianuarie 2000, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în decontarea prietenoasă, Declaras, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Franței, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz.

Resolution DH (2000) 96

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 14 March 2000

in the case of Cloez against France

(Adopted by the Committee of Ministers on 24 July 2000

at the 716th meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No.

11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Cloez case delivered on 14 March 2000 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article

46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 41861/98) against France, lodged with the European Commission of Human Rights on 16 May 1997 under previous Article 25 of the Convention by Mr Alain Cloez, a French national, and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph

2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint relating to the excessive length of certain criminal proceedings;

Whereas in its judgment of 14 March 2000 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the Government of the respondent State and the applicant, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided, unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties' undertakings not to request a re

‑

hearing before the Grand Chamber;

Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of France would pay the applicant 40 000 French francs for all kind of damages;

Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of the Court provides that the striking out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of previous Article 54 which are, for the time being, applicable by analogy to cases transmitted to it under Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that on 10 January 2000, the Government of the respondent State had paid the applicant the sum provided for in the friendly settlement,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of France, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.