Velho da Costa de Abreu Rocha și Tito de Morais împotriva Portugaliei

Rezoluția ResDH(2000)150 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 23 martie 2000 în cazul Velho da Costa de Abreu Rocha și Tito de Morais împotriva Portugaliei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 18 decembrie 2000 la ședința 732 a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Velho da Costa de Abreu Rocha și Tito de Morais, pronunțată la 23 martie 2000, și transmisă Comitetului de Miniștri în aceeași dată în temeiul articolului 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat în două cereri (Nus.

33436/96 și 33475/96) împotriva Portugaliei, depuse la 20 și 26 iulie 1996 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în conformitate cu art. 25 din Convenția neamendată de dl Armando José Velho da Costa de Abreu Rocha și dl João Manuel Mealha Tito de Morais, doi resortisanți portughezi, și că Curtea, deținută cazul în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibilă plângerea lor cu privire la lungimea excesivă a anumitor proceduri privind drepturile și obligațiile civile în fața Curții Supreme de Administrație; întrucât, în hotărârea sa din 23 martie 2000, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de Guvernul statului reclamant și de reclamanții, și după ce a fost convins că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât, în unanimitate, să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că guvernul Portugaliei va plăti, imediat ce va fi notificată hotărârea, suma de 1 000 000 de escudo portughezi în ceea ce privește prejudiciile morale ale fiecărui solicitant, precum și suma globală de 300 000 escudo portughezi în ceea ce privește costurile și cheltuielile,

și anume suma totală de 2 300 000 escudo portughezi; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că eliberarea unui caz se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri o dată ce devine finală pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate de discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 54 precedent, care sunt, deocamdată, aplicabile prin analogie la cazurile transmise în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că la 14 iunie 2000, Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților sumele prevăzute în soluționarea prietenoasă și că nu este necesară nici o altă măsură în acest caz pentru a se conforma hotărârii Curții, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Portugaliei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2000)150 concerning the judgment of the European Court of Human Rights of 23 March 2000 in the case of Velho da Costa de Abreu Rocha and Tito de Morais against Portugal (Adopted by the Committee of Ministers on 18 December 2000 at the 732 nd meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Velho da Costa de Abreu Rocha and Tito de Morais case delivered on 23 March 2000 and transmitted to the Committee of Ministers on the same date under Article 46 of the Convention; Recalling that the case originated in two applications (Nos.

33436/96 and 33475/96) against Portugal, lodged with the European Commission of Human Rights respectively on 20 and 26 July 1996 under Article 25 of the unamended Convention by Mr Armando José Velho da Costa de Abreu Rocha and Mr João Manuel Mealha Tito de Morais, two Portuguese nationals, and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible their complaint of the excessive length of certain proceedings concerning civil rights and obligations before the Supreme Administrative Court; Whereas in its judgment of 23 March 2000 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the Government of the respondent State and the applicants, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided, unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties’ undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber; Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of Portugal would pay, as soon as the judgment is notified, the sum of 1 000 000 Portuguese escudos in respect of non-pecuniary damage to each applicant, and a global sum of 300 000 Portuguese escudos in respect of costs and expenses, namely a total sum of 2 300 000 Portuguese escudos;

Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of the Court provides that the striking out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter; Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of previous Article 54 which are, for the time being, applicable by analogy to cases transmitted to it under Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having satisfied itself that on 14 June 2000, the Government of the respondent State had paid the applicants the sums provided for in the friendly settlement and that no other measure was required in the present case to conform to the Court’s judgment, Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Portugal, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.