CASE OF RODRIGUES COELHO OSORIO AGAINST PORTUGAL

Rezoluția ResDH(2000)149 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 23 martie 2000 (finală la 23 iunie 2000) în cazul Rodrigues Coelho Osório împotriva Portugaliei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 18 decembrie 2000 la ședința de 732 a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Rodrigues Coelho Osório pronunțată la 23 martie 2000 și transmisă Comitetului de Miniștri după ce a devenit finală în temeiul articolului 44 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (Nu. 36674/97) împotriva Portugaliei, depusă la 17 aprilie 1997 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în conformitate cu art. 25 din Convenția neamendizată de dna Maria Manuela Rodrigues Coelho Osório, un național portughez, și că Curtea, deținută din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibilă plângerea privind durata excesivă a anumitor proceduri în fața instanțelor civile; întrucât, în hotărârea sa din 23 martie 2000, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de Guvernul statului reclamant și de reclamant, și după ce s-a constatat că soluția s-a bazat pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât, în unanimitate, să scoată cazul din lista sa; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că Guvernul Portugaliei va plăti reclamantului suma totală de 1 000 000 de escudo portughezi, adică 750 000 ecudo portughezi în ceea ce privește daunele și 250 000 ecudo portughezi în ceea ce privește costurile și cheltuielile; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că eliberarea unui caz se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri o dată ce devine finală pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate de discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 54 precedent, care sunt, deocamdată, aplicabile prin analogie la cazurile transmise în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, la 5 iulie 2000, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în soluționarea prietenoasă și că nu este necesară nicio altă măsură în acest caz pentru a se conforma hotărârii Curții, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Portugaliei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2000)149

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 23 March 2000 (final on 23 June 2000)

in the case of Rodrigues Coelho Osório against Portugal

(Adopted by the Committee of Ministers on 18 December 2000

at the 732

nd

meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Rodrigues Coelho Osório case delivered on 23 March 2000 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Article 44 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 36674/97) against Portugal, lodged with the European Commission of Human Rights on 17 April 1997 under Article 25 of the unamended Convention by Ms Maria Manuela Rodrigues Coelho Osório, a Portuguese national, and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint relating to the excessive length of certain proceedings before the civil courts;

Whereas in its judgment of 23 March 2000 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the Government of the respondent State and the applicant, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided, unanimously to strike the case out of its list;

Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of Portugal would pay the applicant the total sum of 1 000 000 Portuguese escudos, namely 750 000 Portuguese escudos in respect of damages and 250 000 Portuguese escudos in respect of costs and expenses;

Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of the Court provides that the striking out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of previous Article 54 which are, for the time being, applicable by analogy to cases transmitted to it under Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that on 5 July 2000 the Government of the respondent State had paid the applicant the sums provided for in the friendly settlement and that no other measure was required in the present case to conform to the Court’s judgment,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Portugal, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.