AFFAIRE McDAID, WARD, GILES, LEECE, SHORTERS ET THWAITES CONTRE LE ROYAUME-UNI

Rezoluția ResDH(2000)155 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 10 octombrie 2000 în cauza McDaid, Ward, Giles, Leece, Shorters și Thwaites împotriva Regatului Unit (adoptată de Comitetul de Miniștri la 18 decembrie 2000, la 732 ședință a delegaților miniștri) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alin. (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor de lamaie și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 10 octombrie 2000 în cauza McDaid, Ward, Giles, Leece, Shorters și Thwaites și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 44 din Convenția care reamintește că la originea acestei cauze se află șase hotărâri (nr. 3482/97, 34957/97, 3498/97, 35575/97, 35576/97 și 35578/97) îndreptate împotriva Regatului Unit, introduse în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 11, 18 și 19 februarie și 9 aprilie 1997 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de dl James McDaid, dl Shane Ward, dl Stephen Giles, dl James Leece, dl Tracey Shorters și dl Kevin Thwaites, șase resortisanți britanici, și că Comisia a declarat admisibile obiecțiile lor cu privire la absența independenței și a proporționalității unei curți marțiale, precum și la caracterul inechitabil al procedurii în fața acesteia reamintind că cauza a fost adusă în fața Curții de către Guvernul statului pârât la 27 septembrie 1999 Întrucât, în hotărârea sa din 10 octombrie 2000, Curtea, care a luat act de un regulament amiabil la care au ajuns guvernul statului pârât și reclamanții și având certitudinea că regulamentul se baza pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definit în convenție sau în protocoalele sale, a decis în unanimitate să o elimine din rolul său În ceea ce privește condițiile de soluționare a litigiilor, s-a convenit că guvernul Regatului Unit va plăti fiecărui reclamant 750 de lire sterline pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Reamintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul de procedură prevede că radierea rolului duce la o hotărâre care, după încheierea acesteia, este comunicată de către președinte Comitetului miniștrilor pentru a-i permite să monitorizeze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, executarea angajamentelor cărora le-a putut fi subordonată retragerea sau soluționarea litigiului Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind punerea în aplicare a fostului articol 54, care, în mod direct, se aplică prin analogie cazurilor care i-au fost transmise în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție. Întrucât, la examinarea acestei cauze de către Comitetul miniștrilor, guvernul statului pârât a amintit că măsurile cu caracter general fuseseră deja adoptate, printre altele, prin modificarea dispozițiilor legii din 1955 prin Legea privind forțele armate din 1996 care a intrat în vigoare la 1 aprilie 1997. (a se vedea Rezoluțiile DH (98) 11 și DH (98) 12 în cauzele Coyne și Findlay împotriva Regatului Unit) și a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct implicate în litigiu, asigurându-se că statul membru în cauză a plătit reclamanților sumele prevăzute în regulamentul amiabil, plata confirmată prin scrisoarea din 8 august 2000, Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Regatului Unit, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2000)155

relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

du 10 octobre 2000

dans l’affaire McDaid, Ward, Giles, Leece, Shorters et Thwaites contre le Royaume-Uni

(adoptée par le Comité des Ministres le 18 décembre 2000,

lors de la 732

e

réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article

46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu l’arrêt définitif de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 10 octobre 2000 dans l’affaire McDaid, Ward, Giles, Leece, Shorters et Thwaites et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l’article 44 de la Convention

;

Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouvent six requêtes (n°

s

34822/97, 34957/97, 34988/97, 35575/97, 35576/97 et 35578/97) dirigées contre le Royaume-Uni, introduites devant la Commission européenne des Droits de l’Homme respectivement les 11, 18 et 19 février et 9 avril 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. James McDaid, M. Shane Ward, M. Stephen Giles, M.

James Leece, M.

Tracey

Shorters et M. Kevin Thwaites, six ressortissants britanniques, et que la Commission a déclaré recevables leurs griefs

relatifs à l’absence d’indépendance et d’impartialité d’une cour martiale ainsi qu’au caractère inéquitable de la procédure devant celle-ci

;

Rappelant que l’affaire a été portée devant la Cour par le Gouvernement de l’Etat défendeur le 27

septembre 1999

;

Considérant que dans son arrêt du 10 octobre 2000 la Cour, ayant pris acte d’un règlement amiable auquel avaient abouti le Gouvernement de l’Etat défendeur et les requérants, et s’étant assuré que le règlement était basé sur le respect des droits de l’homme tel que défini dans la Convention ou ses Protocoles, a décidé, à l’unanimité, de la rayer du rôle

;

Considérant qu’aux termes du règlement amiable, il a été convenu que le Gouvernement du Royaume-Uni verserait à chaque requérant 750 livres sterling au titre des frais et dépens

;

Rappelant que l’article 44, paragraphe 2, du Règlement de la Cour prévoit que la radiation du rôle donne lieu à un arrêt qui, une fois final, est communiqué par le Président au Comité des Ministres pour lui permettre de surveiller, conformément à l’article 46, paragraphe 2, de la Convention, l’exécution des engagements auxquels ont pu être subordonnés le désistement ou la solution du litige

;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’ancien article 54 qui, dans l’immédiat, s’appliquent par analogie aux affaires lui ayant été transmises en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

Considérant que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le Gouvernement de l’Etat défendeur a rappelé que des mesures de caractère général avaient déjà été adoptées avec notamment la modification d

es dispositions de la loi de 1955 par la loi sur les forces armées de 1996 qui est entrée en vigueur le 1

er

avril 1997

(voir les Résolutions DH (98) 11 et DH (98) 12 dans les affaires Coyne et Findlay contre le Royaume-Uni), et a indiqué que l’arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées

;

S’étant assuré que le Gouvernement de l’Etat défendeur avait versé aux requérants les sommes prévues par le règlement amiable, paiement confirmé par lettre du 8 août 2000,

Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement du Royaume-Uni, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.