AFFAIRE ALDO PICCIRILLO c. ITALIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
-
- Scoasă de pe rol
AFFAIRE ALDO PICCIRILLO c. ITALIE (CtEDO, 2001)
În cauza Aldo Piccirillo c. Italia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din E. Palm, președinta Conforti Ferrari Bravo Gaukur Jundsson Türmen Zupančič Panțiru judecători și ai domnului O Aldo Piccirillo a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la data de 16 iunie 1997 în temeiul articolului 25 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (inclusiv Convenția privind Drepturile Omului). Cererea a fost înregistrată la data de 22 iunie 1998 sub numărul de dosar 41812/98. Reclamantul este reprezentat de domnul G. Romano, avocat în Benevent. La 29 februarie 2000, Curtea a declarat cererea admisibilă.
La 16 martie 2000, după un schimb de corespondență, grefierul secțiunii a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul art. 38 alin. (1) lit. (b) din Convenție. La 28 iunie și 18 aprilie 2000, guvernul și, respectiv, reclamantul au prezentat declarații oficiale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei. Reclamantul, fost angajat la primăria din Benevent, a fost de două ori numit grefier la biroul de conciliere al municipiului în cauză.
La 16 aprilie 1991, reclamantul a somat municipalitatea să-i recunoască dreptul la o calificare superioară și să-i plătească diferențele de retribuție la care a considerat că are dreptul, precum și veniturile din transplant (derivat di canceleria) La 16 iulie 1991, reclamantul a depus un recurs la grefa Tribunalului Administrativ și a prezentat o cerere prin care solicita să se stabilească încuviințarea procedurii, care a avut loc la 28 ianuarie 1997. Printr-o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la 20 februarie 1997, instanța administrativă a respins cererea reclamantului susținând că funcțiile de grefier exercitate de reclamant trebuiau considerate ca fiind funcții normale ale landului angajat pe lângă municipalitate.
La 9 iunie 1997, reclamantul a făcut apel la Consiliu la data de 27 ianuarie 2000. La data de 28 iunie 2000, Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului. Declar că, în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei care are ca origine cererea nr. 41812/98 formulată de dl Piccirillo, guvernul italian propune ca acesta să plătească suma de 17 000 000 de lire italiene (ITL), din care 14 000 000 ITL pentru daune morale și 3 000 000 ITL pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Prezenta declarație ține seama de durata procedurii, dar nu include nicio evaluare a motivelor care pot justifica o astfel de durată în dreptul intern.
În plus, Ö Õ Õ Õ Ö Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Õ Õ Õ Õ Ö Ö Õ Ö Ö Ö Ö Ö Õ Ö Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Ö Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Õ Õ Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Õ Ö Ö Ö La 18 aprilie 2000, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului: am luat cunoștință de declarația guvernului italian conform căreia este pregătit să-mi plătească suma de 17 000 000 de lire italiene (ITL) din care 14 000 000 000 ITL pentru daune morale și 3 000 000 000 ITL titlul cheltuielilor și cheltuielilor de judecată în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea nr. 41812/98 pe care am introdus-o în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.
J a acceptat această propunere și, în plus, a renunțat la orice altă pretenție împotriva Italiei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar cauza soluționată definitiv. Această declarație se soluționează în cadrul regulamentului amiabil la care am ajuns și eu și guvernul. În plus, sunt obligat să nu solicit, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alin. (1) din Convenție. 11. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile [art. 39 din Convenție]. Curtea este asigurată că acest regulament se bazează pe respectarea drepturilor omului, așa cum le recunosc Convenția sau protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) în fine al Convenției și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură].
12. Decide să șteargă cazul din rolul Acceptă angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză, apoi comunicat în scris la 9 ianuarie 2001, în conformitate cu art. 77 alineatele (2) și (3) din Regulamentul Michael O
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.