SECȚIUNEA A PATRA DECIZIA PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 50085/99 prezentate de José RENDA MARTINS împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 18 ianuarie 2001 într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Pastor Ridruejo Caflisch Makarczyk Cabral Barreto Vajić Pellonpäs judecători domnul V. Berger grefier de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 12 mai 1999 și înregistrată la 2 august 1999, având în vedere informațiile prezentate de guvernul pârât la cererea judecătorului raportor și comentariile reclamantului în această privință, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOARE, recurentul este un resortisant portughez, născut în 1945 și rezident la Lisabona. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 21 ianuarie 1994, reclamantul a fost victima unui accident de muncă la bordul navei unde a lucrat. La sfârșitul unei proceduri care s-a aflat ulterior în fața instanței de muncă (Trabalho) din Lisabona, o pensie de invaliditate a fost stabilită pentru solicitant. La 22 ianuarie 1996, reclamantul sesizează camerele civile ale tribunalului de la Lisabona cu privire la o cerere de asistență judiciară, solicitând în special desemnarea unui avocat și declarând că dorește să introducă o procedură în despăgubire împotriva fostului său angajator. La data de 21 martie 1996, reclamantul a explicat că administrația municipală i-a refuzat un astfel de certificat, deoarece nu a putut prezenta o justificare de domiciliu. La data de 19 aprilie și 26 iunie 1996, procurorul a solicitat informații cu privire la situația economică a reclamantului de la biroul de impozite. După ce a primit aceste informații, la 21 octombrie 1996, acesta a declarat că nu se opune cererii de asistență judiciară. La 5 decembrie 1996, judecătorul a acordat recurentului asistență judiciară și a solicitat indicarea unui avocat din oficiu pe lângă tribunalul judecătoresc. La 13 martie 1997, consiliul judecătoresc din baroul de la Lisabona desemnează un prim avocat. După ce a solicitat o prelungire a termenului prevăzut de lege pentru a introduce acțiunea în cauză, avocata desemnată a solicitat să fie revocată din funcția sa. La 15 mai 1997, consiliul de administrație a acceptat cererea avocatului și a desemnat un al doilea avocat din oficiu. La 18 iunie 1997, acest avocat a solicitat să fie eliberat din funcție. La data de 4 iulie 1997, consiliul de administrație a acceptat cererea și a desemnat un al treilea avocat din oficiu. La o dată nespecificată, avocata în cauză a indicat judecătorului că acțiunea în cauză nu părea să prezinte șanse de succes. Astfel, ea a informat consiliul de administrație să fie revocată din funcția sa. La data de 13 noiembrie 1997, consiliul de administrație al întreprinderii a acceptat cererea și a desemnat un al patrulea avocat din oficiu. La 27 ianuarie 1998, judecătorul, după ce a amintit că, în conformitate cu legea, avocatul din oficiu avea un termen de 30 de zile pentru introducerea acțiunii în cauză, a indicat că jurisprudența n La 12 mai 1998, reclamantul l-a informat pe judecător că avocatul în cauză refuza să-l primească. Printr-o ordonanță din 19 mai 1998, judecătorul a informat consiliul de administrație cu privire la faptul că avocatul în cauză nu a introdus încă acțiunea. Au urmat mai multe încercări de a contacta acest avocat, deoarece nu a fost găsit la adresa de care de la: Ordinul avocaților. La 8 ianuarie 1999, reclamantul a solicitat înlocuirea acestui avocat din oficiu cu un al cincilea avocat, care a declarat că acceptă reprezentarea. La 15 ianuarie 1999, judecătorul a acceptat cererea. La 9 februarie 1999, reclamantul, reprezentat de cel de-al cincilea avocat din oficiu, a introdus acțiunea civilă în cauză împotriva fostului său angajator, care a fost atribuită celei de-a 12-a Camera civilă. Societatea pârâtă și-a prezentat concluziile ca răspuns la 20 aprilie 1999. La 10 februarie 1999, cel de-al cincilea avocat din oficiu a solicitat să fie descărcat din dosar. La 8 martie 1999, consiliul de administrație al societății a acceptat cererea și a desemnat un al șaselea avocat din oficiu. La 18 mai 1999, acest avocat a solicitat să fie descărcat din dosar. La 15 iunie 1999, consiliul de administrație a acceptat cererea și a desemnat un al șaptelea avocat din oficiu. La 7 iulie 1999, avocata în cauză a solicitat prelungirea termenului acordat pentru prezentarea replicii, la care judecătorul a fost de acord. Cu toate acestea, la 18 septembrie 1999, aceasta a solicitat, de asemenea, să fie înlocuită. La 8 ianuarie 2000, președintele consiliului de administrație al instanței a declarat, în special, următoarele informații judecătorului în care, după ce a amintit numărul mare de avocați deja numiți reclamantului: Motivele prezentate de avocații desemnați pentru a-și motiva cererile de ridicare a funcțiilor se bazează în primul rând pe lipsa de colaborare a celui din urmă, pe problemele psihice evidente ale acestuia și, în al treilea rând, pe unul dintre acești avocați, pe inculpeți și agresiuni fizice. Având în vedere cele de mai sus, accept cererea formulată de M. Prin ordonanța din 25 ianuarie 2000, judecătorul l-a invitat pe reclamant să dea împuternicire unui avocat. La 2 noiembrie 2000, judecătorul, constatând că reclamantul nu constituise un avocat, a decis să suspende procedura. Reclamantul se plânge în primul rând de durata procedurii pendinte în fața Tribunalului de la Lisabona și ia în considerare în special decizia de a suspenda procedura, în lipsa unui avocat pentru a-l reprezenta. În al doilea rând, reclamantul consideră că situația sa actuală se referă la o încălcare a articolelor 2, 3, 4 și 8 din convenție. (1) Reclamantul se plânge de durata procedurii pendinte în fața Tribunalului de la Lisabona și ia în special decizia de a suspenda procedura, în lipsa unui avocat care să îl reprezinte. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui aspect și consideră că este necesar să se comunice, sub aspectul dreptului la un proces echitabil, această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu articolul (b) din Regulamentul său de procedură. (2) Reclamantul consideră că situația sa actuală se referă la o încălcare a art. 2, 3, 4 și 8 din Convenție. Curtea, ținând cont de toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, nu evidențiază nicio încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau de protocoalele sale. Prin urmare, rezultă că această parte a cererii trebuie, prin urmare, să fie respinsă ca fiind în mod vădit nefondată, în temeiul articolului 3 și al articolului 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea obiecțiunilor reclamantului cu privire la durata procedurii de declarare a cererii inadmisibile pentru surplus. Vincent Berger Georg Ress green Președinte
de la requête n° 50085/99
présentée par José RENDA MARTINS
contre le Portugal
La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 18 janvier 2001 en une chambre composée de
MM.
G.
Ress
,
président
,
A.
Pastor Ridruejo
,
L.
Caflisch
,
J.
Makarczyk
,
I.
Cabral Barreto
,
M
me
N.
Vajić
,
M.
M.
Pellonpää
,
juges
,
et
de
Berger
,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 12 mai 1999 et enregistrée le 2
août 1999,
Vu les renseignements présentés par le gouvernement défendeur sur demande du juge rapporteur et les commentaires du requérant à cet égard,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant est un ressortissant portugais, né en 1945 et résidant à Lisbonne. Il agit en personne devant la Cour.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le 21 janvier 1994, le requérant fut victime d’un accident du travail à bord du bateau où il travaillait. A l’issue d’une procédure qui s’est par la suite déroulée devant le tribunal du travail (
Tribunal do Trabalho
) de Lisbonne, une pension d’invalidité fut fixée au requérant.
Le 22 janvier 1996, le requérant saisit les chambres civiles du tribunal de Lisbonne d’une demande d’assistance judiciaire. Il sollicita notamment la désignation d’un avocat et déclara souhaiter introduire une procédure en dommages et intérêts contre son ancien employeur.
Le dossier fut assigné à la 4
ème
chambre civile. L’agent du ministère public près cette chambre invita le requérant, le 8 mars 1996, à produire un certificat d’insuffisance de ressources. Le 21 mars 1996, le requérant exposa que l’administration communale lui avait refusé un tel certificat, faute pour lui de pouvoir présenter un justificatif de domicile. Le ministère public demanda alors, les 19 avril et 26 juin 1996, des informations sur la situation économique du requérant auprès du bureau des impôts. Après avoir reçu ces renseignements, il déclara, le 21 octobre 1996, ne pas s’opposer à la demande d’assistance judiciaire.
Le 5 décembre 1996, le juge accorda l’assistance judiciaire au requérant et sollicita l’indication d’un avocat d’office à l’Ordre des avocats.
Le 13 mars 1997, le conseil de l’Ordre du barreau de Lisbonne désigna un premier avocat. Après avoir demandé une prorogation du délai imparti par la loi afin d’introduire l’action en cause, l’avocate désignée demanda à être relevée de ses fonctions.
Le 15 mai 1997, le conseil de l’Ordre accepta la demande de l’avocate et désigna un deuxième avocat d’office. Le 18 juin 1997, cet avocat demanda à être relevé de ses fonctions.
Le 4 juillet 1997, le conseil de l’Ordre accepta la demande et désigna un troisième avocat d’office. A une date non précisée, l’avocate en question indiqua au juge que l’action en cause ne lui semblait pas présenter des chances de succès. Elle informa ainsi avoir demandée au conseil de l’Ordre à être relevée de ses fonctions.
Le 13 novembre 1997, le conseil de l’Ordre accepta la demande et désigna un quatrième avocat d’office.
Le 27 janvier 1998, le juge, après avoir rappelé que, selon la loi, l’avocat d’office avait un délai de 30 jours pour introduire l’action en question, indiqua que la jurisprudence n’excluait pas la possibilité d’obtenir réparation pour le dommage moral découlant d’un accident de travail. Il invita ainsi l’avocat d’office à justifier la non-introduction de l’action. Le 12
mars 1998, le juge renouvela sa demande.
Le 12 mai 1998, le requérant informa le juge de ce que l’avocat en question se refusait à le recevoir.
Par une ordonnance du 19 mai 1998, le juge informa le conseil de l’Ordre que l’avocat en question n’avait pas encore introduit l’action. Suivirent plusieurs tentatives pour prendre contact avec cet avocat car il n’avait pas été retrouvé à l’adresse dont disposait l’Ordre des avocats.
Le 8 janvier 1999, le requérant demanda le remplacement de cet avocat d’office par un cinquième avocat, lequel déclara accepter la représentation. Le 15 janvier 1999, le juge fit droit à la demande.
Le 9 février 1999, le requérant, représenté par le cinquième avocat d’office, introduisit l’action civile en cause contre son ancien employeur, laquelle fut assignée à la 12
ème
chambre civile. La société défenderesse présenta ses conclusions en réponse le 20 avril 1999.
Le 10 février 1999, le cinquième avocat d’office demanda à être déchargé du dossier.
Le 8 mars 1999, le conseil de l’Ordre accepta la demande et désigna un sixième avocat d’office. Le 18 mai 1999, cet avocat demanda à être déchargé du dossier.
Le 15 juin 1999, le conseil de l’Ordre accepta la demande et désigna un septième avocat d’office. Le 7 juillet 1999, l’avocate en question demanda la prorogation du délai imparti pour la présentation de la réplique, ce à quoi le juge fit droit. Toutefois, le 18 septembre 1999, elle demanda également à être remplacée.
Le 8 janvier 2000, le président du conseil de l’Ordre adressa une information au juge dans laquelle, après avoir rappelé le grand nombre d’avocats déjà désignés au requérant, il déclara notamment ce qui suit
:
«
Les motifs présentés par les avocats désignés afin de motiver leurs demandes de relèvement de fonctions se fondent de prime abord sur le manque de collaboration de l’intéressé, ensuite sur les problèmes psychiques évidents de ce dernier et enfin, s’agissant de l’un de ces avocats, sur des injures et des agressions physiques. Vu ce qui précède, j’accepte la demande formulée par M
e
[…] et décide de ne désigner aucun autre avocat afin de représenter l’intéressé.
»
Par une ordonnance du 25 janvier 2000, le juge invita le requérant à donner procuration à un avocat.
Le 2 novembre 2000, le juge, constatant que le requérant n’avait pas constitué un avocat, décida de suspendre la procédure.
Le requérant se plaint d’abord de la durée de la procédure qui est pendante devant le tribunal de Lisbonne. Il s’en prend notamment à la décision de suspendre la procédure, faute d’un avocat pour le représenter.
Le requérant estime ensuite que sa situation actuelle s’analyse en une violation des articles 2, 3, 4 et 8 de la Convention.
1.Le requérant se plaint de la durée de la procédure qui est pendante devant le tribunal de Lisbonne et s’en prend notamment à la décision de suspendre la procédure, faute d’un avocat pour le représenter.
En l’état actuel du dossier, la Cour ne s’estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ce grief et juge nécessaire de communiquer, sous l’angle du droit à un procès équitable, cette partie de la requête au gouvernement défendeur conformément à l’article
54
§
3
b) de son règlement.
2.Le requérant estime que sa situation actuelle s’analyse en une violation des articles 2, 3, 4 et 8 de la Convention.
La Cour, compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, et dans la mesure où elle est compétente pour connaître des allégations formulées, ne relève aucune apparence de violation des droits et libertés garantis par la Convention ou ses Protocoles.
Il s’ensuit que cette partie de la requête doit dès lors être rejetée comme manifestement mal fondée, en application de l’article
35
§§
3 et
4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Ajourne
l’examen des griefs du requérant concernant la durée de la procédure
;
Déclare
la requête irrecevable pour le surplus.
Vincent
Berger
Georg
Ress
Greffier
Président