SPANU contre l'ITALIE

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 51711/99 prezentate de Giorgio Spanu împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 13 februarie 2001 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte Fuhrmann Kūris Tulkens Jungwiert Sir Nicolas Bratza Traja judecători Dollegreffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus depusă la 30 martie 1998 și înregistrată la 7 octombrie 1999 După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul este un resortisant italian, născut în 1965 și rezident la Grumello del Monte (Bergame). Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Renato Vico și Franco Uggetti, avocați la Berggame. La 26 noiembrie 1992, reclamantul a atribuit Crucea Roșie italiană, precum și compania sa de asigurări în fața Tribunalului din Bergamo, pentru a obține despăgubiri pentru daunele suferite în urma unui accident de circulație, pe care l-a evaluat la 13 999 244 lire italiene. La data de 4 februarie 1993 s - au ținut patru audieri care au avut loc între 2 decembrie 1993 și 20 iunie 1996, una în legătură cu depunerea documentelor, iar trei în privința expertizei. La 12 martie 1998, judecătorul a fixat audierea martorilor în instanță din 19 octombrie 1999. Cu toate acestea, la o dată nespecificată, președintele Tribunalului a atribuit cauza colegiului de magistrați însărcinat cu soluționarea cauzelor cele mai vechi (seziune stralcio). La 19 octombrie 1999, au fost audiați martori, iar judecătorul a fixat la ședința din 14 ianuarie 2000 pentru audierea reclamantului. Cu toate acestea, la 2 mai 2000, părțile au ajuns la o soluționare în afara instanței. În ceea ce privește pârâtul se referă la durata procedurii în litigiu. Această procedură, care a început la 26 noiembrie 1992 și a fost încheiată la 2 mai 2000, a durat mai mult de șapte ani și cinci luni pentru o instanță. Potrivit reclamantului, durata procedurii nu răspunde cerinței de a se pronunța în instanță. termenul rezonabil [art. 6 alineatul (1) din Convenție]. (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și provocarea litigiului pentru solicitant) și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, acest spătarul trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară request requestable toate mijloacele de fond rezervate. S. Dollé J.-P. Costa decoreur Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 51711/99

présentée par Giorgio Spanu

contre l’Italie

La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 13

février

2001 en une chambre composée de

MM.

J.-P.

Costa

,

président

,

W.

Fuhrmann

,

P.

Kūris

,

M

me

F.

Tulkens

,

M.

K.

Jungwiert

,

Sir

Nicolas

Bratza

,

M.

K.

Traja

,

juges

,

et

de

M

me

S.

Dollé

,

greffière de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 30 mars 1998 et enregistrée le 7

octobre

1999

;

Après avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant est un ressortissant italien, né en 1965 et résidant à Grumello del Monte (Bergame). Il est représenté devant la Cour par M

es

Renato Vico et Franco Uggetti, avocats à Bergame.

Le 26 novembre 1992, le requérant assigna la Croix Rouge italienne ainsi que sa compagnie d’assurances devant le tribunal de Bergame afin d’obtenir réparation des dommages subis lors d'un accident de la circulation, qu’il évaluait à 13

999

244 lires italiennes.

La mise en état de l’affaire commença le 4 février 1993. Des quatre audiences qui se tinrent entre le 2 décembre 1993 et le 20 juin 1996, une concerna le dépôt de documents et trois concernèrent une expertise. Le 12 mars 1998, le juge fixa l’audition de témoins à l’audience du 19

octobre

1999.

Cependant, à une date non précisée, le président du tribunal attribua l’affaire au collège de magistrats chargé de traiter les affaires les plus anciennes (

sezione stralcio

). Le 19

octobre 1999, des témoins furent entendus et le juge fixa l’audience du 14

janvier

2000 pour l’audition du requérant. L’audience suivante fut fixée au 26 mai 2000.

Toutefois, le 2 mai 2000, les parties parvinrent à un règlement à l’amiable du différend.

EN DROIT

Le grief du requérant porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure, qui a débuté le 26 novembre 1992 et s’est terminée le 2 mai 2000, a duré plus de sept ans et cinq mois pour une instance.

Selon le requérant, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du «

délai raisonnable

» (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse.

La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de «

délai raisonnable

» (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés.

S. Dollé

J.-P. Costa

Greffière

Président