D'APICE contre l'ITALIE

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 51662/99 prezentate de Pellegrino D'Apice împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 13 februarie 2001 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte Fuhrmann Kūris Tulkens Jungwiert Sir Nicolas Bratza Traja judecători Dolle grefère de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus depusă la 4 martie 1998 și înregistrată la 6 octombrie 1999 După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul este un resortisant italian, născut în 1944 și rezident la Sala Bologne (Bologna). Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Michele Preziosi și Guido Guido Guido, avocați la Bologna.

La 19 ianuarie 1994, reclamantul a numit compania de asigurări A. în fața Tribunalului din Bologna pentru a obține plata a 112 062 000 de lire italiene în conformitate cu un contract de asigurare. Cele cinci audieri care au avut loc între 27 septembrie 1994 și 19 iunie 1996 au vizat depunerea documentelor și o cerere din proprie inițiativă. La 1 octombrie 1996, judecătorul de punere în funcțiune a amânat cazul la 22 mai 1997 pentru a permite părților să-și prezinte concluziile. Această audiere a fost rejudecată la data de 25 octombrie 1996, noiembrie 1997, data la care părțile și-au prezentat concluziile. La 29 aprilie 1999, președintele Tribunalului a atribuit cazul colegiului de magistrați însărcinat cu soluționarea celor mai vechi cazuri (sezioni stralcio).

sezioni stralcio, compuse dintr-un judecător titular, în calitate de președinte, și doi judecători onorari, au fost creați în temeiul articolului 90 din Legea nr. 353/1990 (astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 534/1995) pentru a absorbi întârzierea cauzelor pendinte în fața instanțelor civile. La 28 mai 1999, lipsa concilierii între părți a fost stabilită la 13 martie 2001. Această audiere a fost făcută în avans la 14 martie 2000, data la care părțile și-au prezentat concluziile. La 21 iunie 2000 a avut loc o audiere. Prin intermediul unei hotărâri definitive din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefa din 4 iulie 2000, judecătorul a acceptat cererea reclamantului, dar, în același timp, a dispus o expertiză pentru a-l evalua pe solicitant.

În acest scop, printr-o ordonanță din 13 iulie 2000, judecătorul a numit un expert și a fixat o ședință la 27 februarie 2001. Această procedură, care a început la 19 ianuarie 1994 și este încă în curs de desfășurare până în prezent, a durat mai mult de șapte ani pentru o instanță. Potrivit reclamantului, durata procedurii nu răspunde cerinței termenului rezonabil (art. 6 alineatul (1) din Convenție). Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și care intră în litigiul pentru solicitant), și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, acest Õ trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond.

Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, S. Dolle J.-P. Costa Moduler Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 51662/99 présentée par Pellegrino D'Apice contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 13 février 2001 en une chambre composée de MM. J.-P. Costa , président , W. Fuhrmann , P. Kūris , M me F. Tulkens , M. K. Jungwiert , Sir Nicolas Bratza , M. K. Traja , juges , et de M me S. Dollé , greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 4 mars 1998 et enregistrée le 6 octobre 1999 ; Après avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant est un ressortissant italien, né en 1944 et résidant à Sala Bolognese (Bologne). Il est représenté devant la Cour par M es Michele Preziosi et Guido Guida, avocats à Bologne.

Le 19 janvier 1994, le requérant assigna la compagnie d’assurances A. devant le tribunal de Bologne afin d’obtenir le versement de 112 062 000 lires italiennes conformément à un contrat d’assurance. La mise en état de l’affaire commença le 7 avril 1994. Les cinq audiences qui eurent lieu entre le 27 septembre 1994 et le 19 juin 1996 concernèrent le dépôt de documents et une demande d’expertise. Le 1 er octobre 1996, le juge de la mise en état ajourna l’affaire au 22 mai 1997 pour permettre aux parties de présenter leurs conclusions. Cette audience fut renvoyée d’office au 25 novembre 1997, date à laquelle les parties présentèrent leurs conclusions.

L’audience de plaidoiries devant la chambre compétente fut fixée au 9 juin 1999. Entre-temps, la loi concernant les sezioni stralcio étant entrée en vigueur, le 29 avril 1999 le président du tribunal attribua l'affaire au collège de magistrats chargé de traiter les affaires les plus anciennes ( sezione stralcio ). Les sezioni stralcio , composées d'un juge titulaire, en qualité de président, et de deux juges honoraires, ont été créés en vertu de l'article 90 de la loi n° 353/1990 (tel que modifié par la loi n° 534/1995) afin d'absorber l'arriéré d'affaires pendantes devant les juridictions civiles. Le 28 mai 1999, faute de conciliation entre les parties, la mise en délibérée fut fixée au 13 mars 2001. Ladite audience fut avancée d’office au 14 mars 2000, date à laquelle les parties présentèrent leurs conclusions.

Le 21 juin 2000 une audience se tint. Par un jugement non définitif du même jour, dont le texte fut déposé au greffe le 4 juillet 2000, le juge fit droit à la demande du requérant mais, en même temps, il ordonna une expertise afin d’évaluer l’invalidité du requérant. A cet effet, par une ordonnance du 13 juillet 2000, le juge nomma un expert et fixa une audience au 27 février 2001. EN DROIT Le grief du requérant porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure, qui a débuté le 19 janvier 1994 et est encore pendante à ce jour, a duré plus de sept ans pour une instance. Selon le requérant, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » (article 6 § 1 de la Convention).

Le Gouvernement s’oppose à cette thèse. La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés. S. Dollé J.-P. Costa Greffière Président