Zoccolillo, Sorbo, Tedesco, Sorbo și Tazza împotriva Italiei

A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA interogării nr. 52814/99 prezentată de Carmela Zoccolillo, Pasqualina Sorbo, Angiolina Tedesco Maria Speranza Sorbo și Michele Tazza împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea secțiunea), care are loc la 15 februarie 20001 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis, președintele G. Bonello, V. Strážnická, domnii P. Lorenzen M. Fischbach; Dl Tsatsa-Nikolovska, E. Levits, judecători și E. Fribergh, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 1 octombrie 1998 pentru dl Zoccolillo și 2 octombrie 1998 pentru ceilalți, și înregistrată la 23 noiembrie 1999 După ce a deliberat, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Reclamanții sunt resortisanți italieni, născuți în 1961, 1959, 1957, 1967 și 1963 și rezidenți, prima în San Salvatore Telesino (Benevent), a doua, a treia și, respectiv, a patra în Faicchio (Benevent), iar ultima în Solopaca (Benevent).

Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Salvatore Forgione, avocat în Solopaca (Benevent). La 28 noiembrie 1994, reclamanții au depus, fiecare separat, o acțiune în fața instanței judecătorești din Benevent, în funcție de funcția de judecător al muncii, în vederea recunoașterii dreptului lor la o reevaluare a indemnizației lor de șomaj din partea operatorilor agricoli (referentutazione delluindennità di disocupazione agricola La 6 decembrie 1994, judecătorul din oficiu a stabilit prima audiere la 15 iunie 1998. Cu toate acestea, din cauza mutației judecătorului, tribunalul a fost reținut din oficiu la 4 februarie 1999. În acea zi, judecătorul, în timp ce grefa nu a comunicat data la care au fost pronunțate inculpații, a amânat dezbaterile la 10 iunie 1999. Această audiere a fost revocată din oficiu la 11 noiembrie 1999. Cu toate acestea, între timp, la 15 decembrie 1998, reclamanții au ajuns la un acord amiabil cu securitatea socială.

ÎN DREPT, cauza reclamanților se referă la durata procedurii în litigiu. Perioada care trebuie luată în considerare, care a început la 28 noiembrie 1994 și se încheie la 15 decembrie 1998, a durat mai mult de patru ani pentru o instanță. Potrivit reclamanților, durata procedurii nu îndeplinește cerința termenului rezonabil [art. 6 alineatul (1) din Convenție]. (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și provocarea litigiului pentru solicitant) și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, acest spătarul trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară request requestable, toate mijloacele de fond rezervate.

Erik Fribergh Christos Rozakis grefier

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 52814/99 présentée par Carmela Zoccolillo, Pasqualina Sorbo, Angiolina Tedesco Maria Speranza Sorbo et Michele Tazza contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 15 février 20001 en une chambre composée de MM. C.L. Rozakis, président , G. Bonello, M me V. Strážnická, MM. P. Lorenzen M. Fischbach, M me M. Tsatsa-Nikolovska, M. E. Levits, juges , et de M. E. Fribergh, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 1er octobre 1998 pour M me Zoccolillo et 2 octobre 1998 pour les autres, et enregistrée le 23 novembre 1999 ; Après avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants sont des ressortissants italiens, nés respectivement en 1961, 1959, 1957, 1967 et 1963, et résidant, la première à San Salvatore Telesino (Bénévent), la deuxième, la troisième et la quatrième à Faicchio (Bénévent), et le dernier à Solopaca (Bénévent).

Ils sont représentés devant la Cour par M e Salvatore Forgione, avocat à Solopaca (Bénévent). Le 28 novembre 1994, les requérants déposèrent, chacun séparément, un recours devant le juge d’instance de Bénévent, faisant fonction de juge du travail, tendant à obtenir la reconnaissance de leur droit à une réévaluation de leur indemnité de chômage d’exploitants agricoles ( rivalutazione dell’indennità di disoccupazione agricola ). Le 6 décembre 1994, le juge d’instance fixa la première audience au 15 juin 1998. Toutefois, en raison de la mutation du juge, l’audience fut renvoyée d’office au 4 février 1999. Ce jour-là, le juge, constatant que le greffe n’avait pas communiqué la date de l’audience aux requérants, reporta les débats au 10 juin 1999. Cette audience fut renvoyée d’office au 11 novembre 1999. Toutefois, entre-temps, le 15 décembre 1998, les requérants étaient parvenus à un règlement amiable avec la sécurité sociale.

EN DROIT Le grief des requérants porte sur la durée de la procédure litigieuse. La période à considérer, qui a débuté le 28 novembre 1994 et s’est terminée le 15 décembre 1998, a duré plus de quatre ans pour une instance. Selon les requérants, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse. La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés. Erik Fribergh Christos Rozakis Greffier Président