Riccardi împotriva Italiei

A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 52820/99 prezentată de Vincenzina Riccardi împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 15 februarie 2001 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis, președintele G. Bonello, V. Strážnická, domnii P. Lorenzen M. Fischbach, domnul Tsatsa-Niklovska, E. Levits, judecători și E. Fribergh, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus depusă la 2 octombrie 1998 și înregistrată la 23 noiembrie 1999 După ce a deliberat, face ca următoarea decizie să fie luată de către reclamantă, este o resortisantă italiană, născută în 1959 și rezidentă în Amorosi (Benevent). Aceaceasta este reprezentată în fața Curții de către domnul Salvatore Forgione, avocat în Solopaca (Benevent).

La 19 iunie 1991, recurenta a formulat o acțiune în fața instanței judecătorești din Benevent, în calitate de judecător al muncii, în vederea recunoașterii dreptului său de a-și reevalua indemnizația de șomaj a unui operator agricol (referentutić dell mainnità di disocupazione agricola la 1 iulie 1991, instanța a stabilit prima ședință la 7 decembrie 1992. Această audiere a fost pronunțată din oficiu la data de 14 decembrie 1992. În ziua următoare, judecătorul a retrimis fără temei la ședința din 10 mai 1993. Această ședință a fost pronunțată din oficiu la data de 22 iunie 1994. La această dată, judecătorul, la cererea părților, a reportat la ședința la data de 28 aprilie 1995. Cu toate acestea, această ședință a fost pronunțată din oficiu la data de 15 decembrie 1995, apoi, la cererea părților, la data de 9 aprilie 1995. Mai 1996. Cu ocazia acestei ședințe și a celei din 17 mai 1996, părțile și-au prezentat concluziile, iar apoi judecătorul a fixat ședința dezbaterilor la 28 iunie 1996. Cu toate acestea, această ședință a fost pronunțată din oficiu de două ori până la 2 iulie 1998. La această dată, judecătorul, la cererea părților, a retrimis la ședința la 4 februarie 1999, pentru a permite depunerea documentelor.

La 15 decembrie 1998, instanța a constatat că nu mai există litigii între părți, reclamanta ajungând, între timp, la o soluție amiabilă cu privire la securitatea socială. Plângerea recurentei se referă la durata procedurii în litigiu. Perioada care trebuie luată în considerare, care a început la 19 iunie 1991 și se încheie la 15 decembrie 1998, a durat mai mult de șapte ani și cinci luni pentru o instanță. Potrivit recurentei, durata procedurii nu îndeplinește cerința termenului rezonabil (art. 6 alineatul (1) din convenție). Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și care intră în litigiul pentru solicitant), și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, acest Õ trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond.

Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Declară cererea, toate mijloacele de fond rezervate. Erik Fribergh Christos Rozakis Modulul Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 52820/99 présentée par Vincenzina Riccardi contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 15 février 2001 en une chambre composée de MM. C.L. Rozakis, président , G. Bonello, M me V. Strážnická, MM. P. Lorenzen M. Fischbach, M me M. Tsatsa-Nikolovska, M. E. Levits, juges , et de M. E. Fribergh, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 2 octobre 1998 et enregistrée le 23 novembre 1999 ; Après avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante est une ressortissante italienne, née en 1959 et résidant à Amorosi (Bénévent). Elle est représentée devant la Cour par M e Salvatore Forgione, avocat à Solopaca (Bénévent).

Le 19 juin 1991, la requérante déposa un recours devant le juge d’instance de Bénévent, faisant fonction de juge du travail, tendant à obtenir la reconnaissance de son droit à une réévaluation de son indemnité de chômage d’exploitante agricole ( rivalutazione dell’indennità di disoccupazione agricola ). Le 1 er juillet 1991, le juge d’instance fixa la première audience au 7 décembre 1992. Cette audience fut renvoyée d’office au 14 décembre 1992. Le jour venu, le juge remit sans motifs l’audience au 10 mai 1993. Cette audience fut renvoyée d’office au 22 juin 1994. A cette date, le juge, à la demande des parties, reporta l’audience au 28 avril 1995. Toutefois, cette audience fut renvoyée d’office au 15 décembre 1995 puis, à la demande des parties, au 9 mai 1996. Lors de cette audience et de celle du 17 mai 1996, les parties présentèrent leurs conclusions, puis le juge fixa l’audience des débats au 28 juin 1996. Toutefois, cette audience fut renvoyée d’office à deux reprises jusqu’au 2 juillet 1998. A cette date, le juge, à la demande des parties, remit l’audience au 4 février 1999, afin de permettre le dépôt de documents.

Le jour venu, le juge constata qu’il n’y avait plus de différend entre les parties, la requérante étant parvenue, entre-temps, le 15 décembre 1998, à un règlement amiable avec la sécurité sociale. EN DROIT Le grief de la requérante porte sur la durée de la procédure litigieuse. La période à considérer, qui a débuté le 19 juin 1991 et s’est terminée le 15 décembre 1998, a duré plus de sept ans et cinq mois pour une instance. Selon la requérante, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse. La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés. Erik Fribergh Christos Rozakis Greffier Président