Petrillo și Petrucci împotriva Italiei

A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 52828/99 prezentate de Gino Petrillo și de Anna Carmela Petrucci împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 15 februarie 2001 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis, președintele G. Bonello, V. Strážnická, domnii P. Lorenzen M. Fischbach, domnul Tsatsasa-Nikolovska, E. Levits, judecători și E. Fribergh; grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 1 februarie 1999 și înregistrată la 23 noiembrie 1999 După ce a deliberat, face următoarea decizie DEFICIENTII sunt resortisanți italieni, născuți în 1961 și, respectiv, 1960, cu reședința în Faicchio (Benevent).

Ele sunt reprezentate în fața Curții de către domnul Salvatore Forgione, avocat în Solopaca (Benevent).

Iunie 1992, reclamanții au depus, fiecare separat, o acțiune în fața instanței judecătorești din Benévent, în funcție de funcția de judecător al muncii, în vederea recunoașterii dreptului lor la o reevaluare a indemnizației lor de șomaj din partea operatorilor agricoli ( rivaluti u t ă ii dell uindennità di disocupazione agricola La 19 iunie 1992, judecătorul judecător a stabilit prima audiere la 20 aprilie 1994. Cu toate acestea, din cauza mutației judecătorului, cauza a fost atribuită unui nou judecător care a înaintat data la care a fost pronunțat la 3 decembrie 1992. În ziua următoare, judecătorul, la absența reclamanților, a dat în judecată la cererea Securității Sociale, la 23 septembrie 1993. Această audiere a fost trimisă de patru ori, două, la cererea părților până la 14 iunie 1995, un din oficiu la 19 septembrie 1996, apoi o alta, la cererea părților până la 13 Iunie 1997. Cu toate acestea, această audiere a fost re-închisă din oficiu, din cauza mutației judecătorului, până la 11 iunie 1998. În ziua următoare, judecătorul, la cererea părților, a fixat la amînarea dezbaterilor la 3 decembrie 1998. Această audiere a fost pronunțată din oficiu la 10 iunie 1998 În decembrie 1998. La acea dată, reclamanții care au depus înscrisuri la dosar, pârâta a solicitat judecătorului o amânare a termenului de încuviințare pentru a le putea examina.

Judecătorul, care a acceptat această cerere, a fixat la ședința următoare la 6 mai 1999. Între timp, la 15 decembrie 1998, reclamanții au ajuns la o soluționare amiabilă cu securitatea socială. Perioada care urmează să fie luată în considerare, care a început la 1 iunie 1992 și care s-a încheiat la 15 decembrie 1998, a durat mai mult de șase ani și șase luni pentru o instanță. Potrivit reclamanților, durata procedurii nu corespunde cerinței termenului rezonabil (art. 6 alineatul (1) din Convenție). Curtea consideră că, având în vedere criteriile care decurg din jurisprudența sa în materie de termen rezonabil (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și care intră în litigiul pentru solicitant), și având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, acest Õ trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond.

Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Declară cererea, toate mijloacele de fond rezervate. Erik Fribergh Christos Rozakis Modulul Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 52828/99 présentée par Gino Petrillo et Anna Carmela Petrucci contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 15 février 2001 en une chambre composée de MM. C.L. Rozakis, président , G. Bonello, M me V. Strážnická, MM. P. Lorenzen M. Fischbach, M me M. Tsatsa-Nikolovska, M. E. Levits, juges , et de M. E. Fribergh, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 1er février 1999 et enregistrée le 23 novembre 1999 ; Après avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants sont des ressortissants italiens, nés respectivement en 1961 et 1960, et résidant à Faicchio (Bénévent). Ils sont représentés devant la Cour par M e Salvatore Forgione, avocat à Solopaca (Bénévent).

Le 1 er juin 1992, les requérants déposèrent, chacun séparément, un recours devant le juge d’instance de Bénévent, faisant fonction de juge du travail, tendant à obtenir la reconnaissance de leur droit à une réévaluation de leur indemnité de chômage d’exploitants agricoles ( rivalutazione dell’indennità di disoccupazione agricola ). Le 19 juin 1992, le juge d’instance fixa la première audience au 20 avril 1994. Toutefois, en raison de la mutation du juge, l’affaire fut assignée à un nouveau juge lequel avança la date de l’audience au 3 décembre 1992. Le jour venu, le juge, constatant l’absence des requérants, remit l’audience, à la demande de la Sécurité sociale, au 23 septembre 1993. Cette audience fut renvoyée à quatre reprises, deux, à la demande des parties jusqu’au 14 juin 1995, une d’office au 19 septembre 1996, puis une autre, à la demande des parties jusqu’au 13 juin 1997. Toutefois, cette audience fut à nouveau reportée d’office, en raison de la mutation du juge, jusqu’au 11 juin 1998. Le jour venu, le juge, à la demande des parties, fixa l’audience des débats au 3 décembre 1998. Cette audience fut renvoyée d’office au 10 décembre 1998. A cette date, les requérants ayant versé des pièces au dossier, la partie défenderesse sollicita du juge un report de l’audience afin de pouvoir les examiner.

Le juge, faisant droit à cette demande, fixa l’audience suivante au 6 mai 1999. Entre-temps, le 15 décembre 1998, les requérants étaient parvenus à un règlement amiable avec la sécurité sociale. EN DROIT Le grief des requérants porte sur la durée de la procédure litigieuse. La période à considérer, qui a débuté le 1 er juin 1992 et s’est terminée le 15 décembre 1998, a duré plus de six ans et six mois pour une instance. Selon les requérants, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » (article 6 § 1 de la Convention). Le Gouvernement s’oppose à cette thèse. La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés. Erik Fribergh Christos Rozakis Greffier Président