P.M. AGAINST HUNGARY

Rezoluția finală ResDH(2001)30 Aplicația nr. 23636/94 P.M. împotriva Ungariei (aprobată de Comitetul de Miniștri la 26 februarie 2001 la reuniunea 741 a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de Miniștri, în conformitate cu art. 32 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”), având în vedere Rezoluția provizorie DH (99) 257, adoptată la 15 aprilie 1999 în cazul P.M. împotriva Ungariei, în care Comitetul de miniștri a decis că a existat o încălcare a articolului 3 din Convenție din cauza condițiilor de închisoare inumane și degradante ale reclamantului, a unei persoane paralizate de la nivelul mării în jos, și a hotărât, de asemenea, să facă public raportul Comisiei Europene a Drepturilor Omului; întrucât Comitetul de miniștri a examinat propunerile formulate de Comisie în ceea ce privește doar satisfacția care va fi acordată singurului moștenitor al reclamantului decedat, propuneri completate cu o scrisoare a președintelui Comisiei din 30 martie 1999; întrucât la 704 reuniunea Deputaților Miniștrilor, Comitetul de Miniștri, de acord cu propunerile Comisiei, deținută prin o decizie adoptată la 10 aprilie 2000, în conformitate cu art. 32 alineatul (2) din convenție, că Guvernul Statului pârât a plătit singurul moștenitor al reclamantului, în termen de trei luni, 1 000 000 de forinturi maghiare în ceea ce privește prejudiciile morale, și că dobânzile ar trebui să fie plătite pe orice sumă nejustată, calculată pe baza fiecărei luni de întârziere deplină la rata legală aplicabilă la data prezentei decizii, având în vedere că dobânzile ar putea proveni de la expirarea termenului până la plata integrală a fost pusă la dispoziția moștenitorului reclamantului; întrucât Comitetul de Miniștri a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma deciziilor sale din 15 aprilie 1999 și 10 aprilie 2000, având în vedere obligația Ungariei în temeiul articolului 32 alineatul (4) din Convenția de a respecta acestea; întrucât Guvernul Statului pârât a reamintit Comitetului de Miniștri că, în timpul examinării cazului în cauză de către Comisie, autoritățile maghiare au luat deja măsuri individuale pentru a îmbunătăți condițiile de detenție a reclamantului, punând capăt încălcării articolului 3 începând cu 3 ianuarie 1996 (a se vedea punctul 52 din raportul Comisiei); întrucât guvernul a indicat, de asemenea, că, având în vedere circumstanțele specifice ale cazului, noi încălcări similare ale Convenției ar putea fi evitate în viitor prin informarea autorităților vizate cu privire la cerințele Convenției: copiile raportului Comisiei au fost, în consecință, difuzate către diferite centre de detenție din Ungaria; întrucât Comitetul de Miniștri s-a convins că, la 26 iunie 2000, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit singurul moștenitor al reclamantului suma totală de 1 000 000 de forinti maghiari ca o simplă satisfacție, Declară, după luarea în considerare a măsurilor luate de Guvernul Ungariei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 32 din Convenție în acest caz.

Final Resolution ResDH(2001)30

Human Rights

Application No. 23636/94

P.M. against Hungary

(Adopted by the Committee of Ministers on 26 February 2001

at the 741

st

meeting of the Ministers' Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of former Article 32 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to Interim Resolution DH (99) 257, adopted on 15 April 1999 in the case of P.M. against Hungary, in which the Committee of Ministers decided that there had been a violation of Article 3 of the Convention on account of the inhuman and degrading conditions of imprisonment of the applicant, a person paralysed from the waist down, and also decided to make public the report of the European Commission of Human Rights;

Whereas the Committee of Ministers examined the proposals made by the Commission as regards just satisfaction to be awarded to the sole heir of the deceased applicant, proposals supplemented by a letter of the President of the Commission dated 30 March 1999;

Whereas at the 704

th

meeting of the Ministers' Deputies, the Committee of Ministers, agreeing with the Commission's proposals, held by a decision adopted on 10 April 2000, in accordance with former Article 32, paragraph 2, of the Convention, that the Government of the respondent State was to pay the applicant's sole heir, within three months, 1 000 000 Hungarian forints in respect of non-pecuniary damage, and that interest should be payable on any unpaid sum, calculated on the basis of each full elapsed month of delay at the statutory rate applicable on the date of this decision, it being understood that the interest would accrue from the expiry of the time-limit until full payment was placed at the disposal of the applicant's heir;

Whereas the Committee of Ministers invited the Government of the respondent State to inform it of the measures taken following its decisions of 15 April 1999 and 10 April 2000, having regard to Hungary's obligation under former Article 32, paragraph 4, of the Convention to abide by them;

Whereas the Government of the respondent State reminded the Committee of Ministers that, during the examination of the present case by the Commission, the Hungarian authorities had already taken individual measures in order to improve the conditions of the applicant's detention, thus putting an end to the violation of Article 3 as from 3 January 1996 (see paragraph 52 of the Commission's report);

Whereas the Government also indicated that, in view of the specific circumstances of the case, new similar violations of the Convention could be avoided for the future by informing the authorities concerned of the requirements of the Convention: copies of the Commission's report have accordingly been disseminated to different detention centres in Hungary;

Whereas the Committee of Ministers satisfied itself that on 26 June 2000, within the time-limit set, the Government of the respondent State had paid the applicant's sole heir the total sum of 1 000 000 Hungarian forints as just satisfaction,

Declares, after having taken note of the measures taken by the Government of Hungary, that it has exercised its functions under former Article 32 of the Convention in this case.