AFFAIRE COMINGERSOLL S.A. CONTRE LE PORTUGAL

Rezoluția ResDH(2001)17 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 6 aprilie 2000 în cauza Comingersoll S.A. împotriva Portugaliei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 26 februarie 2001 în cadrul reuniunii 741 a delegaților miniștrilor) În temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "convenția") Având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 6 aprilie 2000 în cauza Comingersoll S.A. și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din convenție ; reamintind că la originea acestei cauze se află o cerere (n 35382/97) îndreptată împotriva Portugaliei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 7 februarie 1997 în temeiul fostului articol 25 din convenție, de către o societate anonimă de drept portughez, Comingersoll, Comércio e Indústria de Equipatos S.A., și că Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerea privind durata excesivă a unei proceduri civile; întrucât, în hotărârea sa din 6 aprilie 2000, Curtea, în unanimitate: - a declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție; - a spus că guvernul statului pârât trebuie să plătească societății reclamante, în termen de trei luni, 1 500 000 ECUO din Portugalia pentru prejudicii și că această sumă ar fi mai mare cu un interes simplu de 7% pe an de la expirarea termenului menționat și până la plata acestuia; - a respins pretențiile societății reclamante în materie de satisfacție echitabilă pentru surplus; Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; invitând guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârii din 6 aprilie 2000, având în vedere obligația Portugaliei de a se conforma art. 46 alin. (1) din Convenție; Întrucât, la examinarea acestei cauze de către Comitetul de Miniștri, guvernul statului pârât a reamintit că măsurile au fost deja adoptate pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în prezenta cauză, inclusiv reorganizarea sistemului judiciar portughez introdusă prin legea din 20 august 1992 (n 24/92), prin Decretul de punere în aplicare din 15 septembrie 1993 (n 312/93) și prin Decretul-lege din 17 iunie 1994 (n 222/94) (a se vedea Rezoluția DH (94) 71 în cauza Gama Cidrais împotriva Portugaliei) și a indicat că hotărârea Curții fusese transmisă autorităților direct implicate; S-a asigurat că, la 5 iulie 2000, guvernul statului pârât a plătit societății reclamante suma prevăzută în Hotărârea din 6 aprilie 2000, Declară, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Portugaliei, că și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2001)17

relative à l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme

du 6 avril 2000

dans l'affaire Comingersoll S.A. contre le Portugal

(adoptée par le Comité des Ministres le 26 février 2001,

lors de la 741

e

réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales telle qu'amendée par le Protocole n

o

11 (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu l'arrêt définitif de la Cour européenne des Droits de l'Homme rendu le 6 avril 2000 dans l'affaire Comingersoll S.A. et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l'article 46 de la Convention ;

Rappelant qu'à l'origine de cette affaire se trouve une requête (n

o

35382/97) dirigée contre le Portugal, introduite devant la Commission européenne des Droits de l'Homme le 7 février 1997 en vertu de l'ancien article 25 de la Convention, par une société anonyme de droit portugais, la Comingersoll – Comércio e Indústria de Equipamentos S.A., et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l'article 5, paragraphe 2, du Protocole n

o

11, a déclaré recevable le grief concernant la durée excessive d'une procédure civile ;

Considérant que dans son arrêt du 6 avril 2000 la Cour, à l'unanimité :

- a dit qu'il y avait eu violation de l'article 6, paragraphe 1, de la Convention ;

- a dit que le Gouvernement de l'Etat défendeur devait verser à la société requérante, dans les trois mois, 1 500 000 escudos portugais pour préjudice et que ce montant serait à majorer d'un intérêt simple de 7% l'an à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement ;

- a rejeté les prétentions de la société requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus ;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l'application de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention ;

Ayant invité le Gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures prises à la suite de l'arrêt du 6 avril 2000, eu égard à l'obligation qu'a le Portugal de s'y conformer selon l'article 46, paragraphe 1, de la Convention ;

Considérant que lors de l'examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le Gouvernement de l'Etat défendeur a rappelé que des mesures avaient déjà été adoptées pour éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans la présente affaire, avec notamment la réorganisation du système judiciaire portugais introduite par la loi du 20 août 1992 (n

o

24/92), par son décret d'application du 15 septembre 1993 (n

o

312/93) et par le décret-loi du 17 juin 1994 (n

o

222/94) (voir la Résolution DH (94) 71 dans l'affaire Gama Cidrais contre le Portugal), et a indiqué que l'arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées ;

S'étant assuré que le 5 juillet 2000, dans le délai imparti, le Gouvernement de l'Etat défendeur a versé à la société requérante la somme prévue dans l'arrêt du 6 avril 2000,

Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement du Portugal, qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.