CASE OF COMINGERSOLL S.A. AGAINST PORTUGAL

Rezoluția ResDH(2001)17 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 6 aprilie 2000 în cazul Cominersoll S.A. împotriva Portugaliei (aprobată de Comitetul de Miniștri la 26 februarie 2001 la ședința 741 a Deputaților Miniștri) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Cominersoll S.A. pronunțată la 6 aprilie 2000 și transmisă în aceeași zi Comitetului de Miniștri în conformitate cu art. 46 din Convenție; reamintind că cazul a apărut într-o cerere (nr. 35382/97) împotriva Portugaliei, depusă la 7 februarie 1997 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de către o societate formată în temeiul dreptului portughez, Cominersoll – Comité e Industria de Equipamentos S.A, și că Curtea, deținută de acest caz în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerea privind durata excesivă a anumitor proceduri civile; întrucât în hotărârea sa din 6 aprilie 2000 Curtea a declarat în unanimitate că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție; - a susținut că Statul pârât trebuie să plătească societății reclamante, în termen de trei luni, 1 500 000 de ecudo-uri portugheze în ceea ce privește daunele și că dobânzile simple la o rată anuală de 7% vor fi plătite pe această sumă începând cu expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; - a respins restul cererii societății reclamante pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 6 aprilie 2000, având în vedere obligația Portugaliei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a respecta aceasta; întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a reamintit că deja au fost luate măsuri pentru a evita noi încălcări ale aceleiași ca cele constatate în acest caz, în special prin reorganizarea sistemului judiciar portughez introduse de Legea din 20 august 1992 (No. 24/92), astfel cum a fost pus în aplicare prin decretul din 15 septembrie 1993 (nr. 312/93) și prin decretul legislativ din 17 iunie 1994 (nr. 222/94) (a se vedea Rezoluția DH (94) 71 în cazul Gama Cidrais împotriva Portugaliei) și a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților în cauză; Având în vedere că, la 5 iulie 2000, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit societății reclamante suma prevăzută în hotărârea din 6 aprilie 2000, Declarații, după ce au luat act de informațiile furnizate de Guvernul Portugaliei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2001)17

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 6 April 2000

in the case of Comingersoll S.A. against Portugal

(Adopted by the Committee of Ministers on 26 February 2001

at the 741

st

meeting of the Ministers' Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Comingersoll S.A. case delivered on 6 April 2000 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 35382/97) against Portugal, lodged with the European Commission of Human Rights on 7 February 1997 under former Article 25 of the Convention by a company formed under Portuguese law, Comingersoll – Comércio e Indústria de Equipamentos S.A, and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint concerning the excessive length of certain civil proceedings;

Whereas in its judgment of 6 April 2000 the Court unanimously:

- held that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention;

- held that the respondent State was to pay the applicant company, within three months, 1 500 000 Portuguese escudos in respect of damage and that simple interest at an annual rate of 7% would be payable on this sum from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

- dismissed the remainder of the applicant company's claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the Government of the respondent State to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 6 April 2000, having regard to Portugal's obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the Government of the respondent State recalled that measures had already been taken to avoid new violations of the same kind as the one found in this case, notably through the reorganisation of the Portuguese court system introduced by the Act of 20 August 1992 (No. 24/92), as implemented by the Decree of 15 September 1993 (No. 312/93) and by the Legislative Decree of 17 June 1994 (No. 222/94) (see Resolution DH (94) 71 in the case of Gama Cidrais against Portugal), and indicated that the Court's judgment had been sent out to the authorities directly concerned;

Having satisfied itself that on 5 July 2000, within the time-limit set, the Government of the respondent State paid the applicant company the sum provided for in the judgment of 6 April 2000,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Portugal, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.