Bouilly împotriva Franței

Rezoluția ResDH(2001)24 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 7 decembrie 1999 (definită la 7 martie 2000) în cauza Bouilly împotriva Franței (adoptată de Comitetul de Miniștri la 26 februarie 2001 în cadrul reuniunii 741 a delegaților miniștrilor) În temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 7 decembrie 1999 în cauza Bouilly și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție ; reamintind că la originea acestei cauze se află o cerere (n 38952/97) îndreptată împotriva Franței, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 12 septembrie 1997 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către Elisabeth Bouilly, resortisantă franceză, și pe care Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerea privind durata excesivă a unei proceduri privind drepturile și obligațiile cu caracter civil în fața instanțelor administrative; întrucât, în hotărârea sa din 7 decembrie 1999, Curtea, în unanimitate: - a spus că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție;

- a spus că nu este necesar să se examineze în continuare motivul întemeiat pe art. 13 din Convenție; - a spus că guvernul statului pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă, 30 000 de franci francezi pentru daune morale și 15 000 de franci francezi pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată și că aceste sume ar trebui să majoreze cu un interes simplu de 3,47% pe an de la expirarea termenului respectiv și până la plată; - a respins pretențiile recurentei privind satisfacția echitabilă pentru surplus; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; Întrucât a invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârii din 7 decembrie 1999, având în vedere obligația Franței de a se conforma acesteia în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din convenție; întrucât, la examinarea acestei cauze de către Comitetul de Miniștri, guvernul statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct implicate, în special Tribunalului Administrativ din Orleans; S-a asigurat că, la 3 februarie 2000, în termenul stabilit, guvernul statului pârât a plătit recurentei sumele prevăzute în Hotărârea din 7 decembrie 1999, Declare, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Franței,

că și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2001)24 relative à l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme du 7 décembre 1999 (définitif le 7 mars 2000) dans l'affaire Bouilly contre la France (adoptée par le Comité des Ministres le 26 février 2001, lors de la 741 e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales telle qu'amendée par le Protocole n o 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme rendu le 7 décembre 1999 dans l'affaire Bouilly et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu'à l'origine de cette affaire se trouve une requête (n o 38952/97) dirigée contre la France, introduite devant la Commission européenne des Droits de l'Homme le 12 septembre 1997 en vertu de l'ancien article 25 de la Convention, par M me Elisabeth Bouilly, ressortissante française, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l'article 5, paragraphe 2, du Protocole n o 11, a déclaré recevable le grief concernant la durée excessive d'une procédure concernant des droits et obligations de caractère civil devant des juridictions administratives ; Considérant que dans son arrêt du 7 décembre 1999 la Cour,

à l'unanimité : - a dit qu'il y avait eu violation de l'article 6, paragraphe 1, de la Convention ; - a dit qu'il n'était pas nécessaire d'examiner de surcroît le grief tiré de l'article 13 de la Convention ; - a dit que le Gouvernement de l'Etat défendeur devait verser à la requérante, dans les trois mois à compter du jour où l'arrêt sera devenu définitif, 30 000 francs français pour dommage moral, et 15 000 francs français au titre des frais et dépens et que ces montants seraient à majorer d'un intérêt simple de 3,47% l'an à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement ; - a rejeté les prétentions de la requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l'application de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le Gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures prises à la suite de l'arrêt du 7 décembre 1999, eu égard à l'obligation qu'a la France de s'y conformer selon l'article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l'examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le Gouvernement de l'Etat défendeur a indiqué que l'arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées, en particulier au tribunal administratif d'Orléans ; S'étant assuré que le 3 février 2000, dans le délai imparti,

le Gouvernement de l'Etat défendeur a versé à la requérante les sommes prévues dans l'arrêt du 7 décembre 1999, Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de la France, qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.