CtEDO 01.03.2001 Auto

AFFAIRE VALERIA ROSSI c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
01.03.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Dommage matériel - demande rejetée;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE VALERIA ROSSI c. ITALIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA VALERIA ROSSI c. ITALIA (solicitarea nr. 44472/98) HOTĂRÂREA STRASBURG martie 2001 DEFINIF 01/0 6/2001 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă înainte de publicarea versiunii sale definitive. În cazul Valeriei Rossi c. Italia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Pastor Ridruejo Conforti Makarczyk Cabral Barreto Vajić Pellonpć judecători și V. Berger Grefier de Secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 8 februarie 2001, înmânarea hotărârii, adoptată la această dată procedurală La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene și din care o resortisantă italiană, M Valeria Rossi, reclamanta, a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la 29 iulie 1997 în temeiul articolului 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor la Catalonotti, avocat la Bologna. Guvernul italian ( a fost reprezentat de agentul său, dl U. Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. Curtea a declarat cererea admisibilă la 29 iunie 2000. La 8 septembrie 1993, reclamanta l-a numit pe dl P., precum și compania sa de asigurări în fața Tribunalului de la Bologna pentru a obține despăgubiri pentru daunele suferite în urma unui accident de circulație grav. 1994, judecătorul a trimis părțile în fața unei alte camere din aceeași instanță în fața căreia era pendinte o cauză având același obiect. Prin ordonanța din 16 iunie 1994, președintele Tribunalului a stabilit o audiere pentru ambele cazuri la 6 octombrie 1994, data la care judecătorul a decis să se alăture acestora. La 10 ianuarie 1995 a avut loc următoarea audiere, în care un expert - numit anterior - a depus jurământul. Din cele două audieri stabilite la 10 mai 1995 și 9 aprilie 1996, o audiere a fost amânată pentru că în acea zi avocații făceau grevă. printr-o ordonanță din 15 februarie 1997 cauza a fost atribuită colegiului de magistrați însărcinat cu tratarea celor mai vechi cazuri (seziune stralcio . La 18 martie 1997, președintele Tribunalului l-a numit pe judecătorul însărcinat cu cauza care, la 5 iunie 1997, a fixat la amînarea următoare la 26 martie 1998. La acea dată, reclamanta a anulat admiterea martorilor și judecătorul a reportat cauza la 26 ianuarie 1999. Din cele trei audieri care au avut loc între această dată și 22 aprilie 1999, două au vizat depunerea documentelor și o admitere a martorilor. După o retrimitere din oficiu, la 4 aprilie 2001 s-a stabilit următoarea sentință: Astfel cum este prevăzut în art. 6 1 din Convenție, orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Se referă la această teză. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 8 septembrie 1993 și este încă în curs de desfășurare până în prezent. Prin urmare, aceasta a durat șapte ani și cinci luni pentru o instanță. 10. Curtea amintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri față de cerina de termen rezonabil a În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 11. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde cerinței termenului rezonabil În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. În schimb, Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantei 16 000 000 ITL pentru prejudiciile morale. În conformitate cu jurisprudența Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi citată anterior, § 30. În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea [remite cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale], consideră rezonabilă suma de 5 000 000 ITL pentru procedura în fața Curții și acordul cu reclamanta. Interese moratorii 17. Conform informațiilor de care dispune Curtea, rata d Interes legal aplicabil în Italia la data adoptării prezentei hotărâri a fost de 3,5% l an. Prin aceste motive, Curtea, în mod unanim, A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 16 000 000 (șaisprezece milioane) lire italiene pentru daune morale și 5 000 000 (cinci milioane) lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu de 3,5% l an de la expirarea acestui termen și până la plata Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. martie 2001, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și art. 3 din Regulamentul Vincent Berger Georg Ress Moduler Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-03-01
0,97
AFFAIRE VALERIO SANTORO c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE VALERIO SANTORO c. ITALIE (Requête n° 44466/98) ARRÊT STRASBOURG 1 er mars 2001 DÉFINITIF 01/06/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2001-10-25
0,97
AFFAIRE ROSA c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE ROSA c. ITALIE ( Requête n° 49361/99 ) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2001-12-06
0,96
AFFAIRE GRASSI c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE GRASSI c. ITALIE (Requête n° 44430/98) ARRÊT STRASBOURG 6 décembre 2001 DÉFINITIF 06/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2001-01-16
0,96
AFFAIRE VERINI c. ITALIE (N° 1)
TROISIÈME SECTION AFFAIRE VERINI c. ITALIE (Requête n° 46982/99) ARRÊT STRASBOURG 16 janvier 2001 DÉFINITIF 16/04/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2001-10-25
0,96
AFFAIRE E.G. c. ITALIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE E.G. c. ITALIE ( Requête n° 44480/98 ) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
Sursă