AFFAIRE PASQUALE DE SIMONE c. ITALIE

SECȚIUNEA 2 CERINȚA Pasquale DE SIMONE c. ITALIA (solicitarea nr. 44220/98) HOTĂRÂREA STRASBURG martie 2001 DEFINIȚIEF 01/0 Agriculture Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite în art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă înainte de publicarea versiunii sale definitive. În cauza Pasquale De Simone c. Italia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din domnii A.B.

B. aka președinte Conforti Bonello Strážnická . Lorenzen Tsatsa-Nikolovska, E. Levits, judecători și grefier al secțiunii După ce a deliberat în camera Consiliului la 8 februarie 2001, rend la hotărâre, adoptat la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere formulată împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, domnul Pasquale De Simone ( Tribunalul a declarat cererea admisibilă la 7 septembrie 2000. La 30 august 1997, reclamantul a atribuit societății de asigurări U. în fața judecătorului de instanță din Avellino, pentru a obține plata a 20 790 000 lire plus dobânda aferentă furtului mașinii sale.

Prima ședință de constituire a părților în fața instanței a avut loc la 9 ianuarie 1998 și următoarea audiere a fost stabilită de judecător la 7 ianuarie 2000. La această dată, judecătorul a amânat cauza la 6 martie 2001 pentru a permite părților să prezinte documente și noi mijloace de probă, în conformitate cu art. 184 din Codul de procedură civilă italian. CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE Reclamantul susține că durata procedurii nu a respectat principiul "timp rezonabil" astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție.

Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un interval de timp rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Hotărârea privind această teză. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 30 august 1997 și este încă în curs de desfășurare până în prezent.

Prin urmare, Curtea reamintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) la existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri la cerința termenului rezonabil În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 10. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde cerinței termenului rezonabil În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă.

În ceea ce privește prejudiciul material și cel puțin 5 000 000 ITL pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 13. Curtea nu a constatat nicio legătură cauzală între încălcarea constatată și prejudiciul material invocat și respinge această cerere. În schimb, Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 6 000 000 ITL pentru prejudiciul moral.

Reclamantul solicită, de asemenea, 3 000 000 ITL, plus anumite taxe, pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate fără a preciza dacă este vorba despre cheltuieli în fața instanțelor interne sau pentru cele efectuate în fața Curții 15. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi citată anterior, § 30). În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale, consideră rezonabilă suma de 2 000 000 ITL pentru procedura în fața Curții și acordă reclamantului.

Interese moratorii 16. Conform informațiilor de care dispune Curtea, rata d Interes legal aplicabil în Italia la data adoptării prezentei hotărâri a fost de 3,5% l an. Prin aceste motive, Curtea, în mod unanim, A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 6 000 000 (șase milioane) lire italiene pentru daune morale și 2 000 000 (două milioane) lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu de 3,5% l an de la expirarea acestui termen și până la plata Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus.

În limba franceză și apoi comunicat în scris la 1 martie 2001, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Erik Fribergh András Baka Moduleer Președinte

DEUXIÈME SECTION

AFFAIRE Pasquale DE SIMONE c. ITALIE (Requête n° 42520/98) ARRÊT STRASBOURG 1 er mars 2001 DÉFINITIF 01/06/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme avant la parution de sa version définitive. En l’affaire Pasquale De Simone c. Italie , La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de : MM. A.B. B aka , président , B. Conforti , G. Bonello , M me V. Strážnická , M. P . Lorenzen , M me M. Tsatsa-Nikolovska, M. E. Levits, juges , et de M. E. Fribergh , greffier de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 8 février 2001, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION

5. Le requérant allègue que la durée de la procédure a méconnu le principe du « délai raisonnable » tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (…) qui décidera (…) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (…) »