BRUNO contre l'ITALIE

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 52914/99 prezentate de Paolo Bruno împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 22 martie 2001 într-o cameră compusă din domnii Ress președinte Pastor Ridruejo Caflisch Makarczyk Cabral Barreto Vajić Pellonpääs judecători și V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus depusă la 18 mai 1995 și înregistrată la 25 noiembrie 1999 După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul este un resortisant italian, născut în 1920 și rezident în Ascoli Piceno. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Antonio Le Pera, avocat la Arigliano (Cosenza).

La 14 decembrie 1990, reclamantul a numit municipalitatea Aprigliano în fața Tribunalului din Cosenza pentru a obține plata unei despăgubiri ca urmare a exproprierii unui teren. Începând cu 12 martie 1991, s-au efectuat 11 audieri stabilite între 14 mai 1991 și 10 octombrie 1994, patru au fost revocate din oficiu, cinci au vizat o expertiză, o depunere de documente și o amânare pentru a permite părților să-și prezinte concluziile, ceea ce au făcut la 5 octombrie 1995. Prin ordonanța din 17 iunie 1998, tribunalul a numit un expert și a stabilit depunerea jurământului în fața judecătorului pentru punerea în funcțiune la 9 februarie 1999. A doua zi, pârâta a contestat necesitatea unei noi expertize și a cerut judecătorului să revoce această ordonanță.

La data de 29 februarie 1999, reclamantul a solicitat instanței să examineze toate documentele prezentate până în prezent. Judecătorul s-a reținut să decidă cu privire la necesitatea unei informări până la data de 29 februarie 1999, data la care acesta nu a considerat necesar și a amânat cauza la data de 20 aprilie 1999 pentru a permite părților să-și prezinte concluziile. Prin hotărârea din 3 februarie 2000, al cărei text a fost depus la grefa din 4 februarie 2000, Tribunalul a respins cererea reclamantului. ÎN DREPT, cauza reclamantului privește durata procedurii în litigiu. Această procedură, care a început la 14 decembrie 1990 și sa încheiat la 4 februarie 2000, a durat mai mult de nouă ani și o lună pentru o instanță.

Potrivit reclamantului, durata procedurii nu răspunde la cerința termenului rezonabil (art. 6 alineatul (1) din Convenție). (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente și provocarea litigiului pentru solicitant) și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, acest spătarul trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară REQUETA RECEVAVABILĂ toate mijloacele de fond rezervate. Vincent B erger Georg Ress personal Președinte

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n° 52914/99 présentée par Paolo Bruno contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 22 mars 2001 en une chambre composée de MM. G. Ress , président , A. Pastor Ridruejo , L. Caflisch , J. Makarczyk , I. Cabral Barreto , M me N. Vajić , M. M. Pellonpää , juges , et de M. V. B erger, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 18 mai 1995 et enregistrée le 25 novembre 1999 ; Après avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant est un ressortissant italien, né en 1920 et résidant à Ascoli Piceno. Il est représenté devant la Cour par M e Antonio Le Pera, avocat à Aprigliano (Cosenza). Le 14 décembre 1990, le requérant assigna la municipalité de Aprigliano devant le tribunal de Cosenza afin d’obtenir le paiement d’une indemnité suite à l’expropriation d’un terrain.

La mise en état de l’affaire commença le 12 mars 1991. Des onze audiences fixées entre le 14 mai 1991 et le 10 octobre 1994, quatre furent renvoyées d’office, cinq concernèrent une expertise, une le dépôt de documents et une fut reportée pour permettre aux parties de présenter leurs conclusions, ce qu’elles firent le 5 octobre 1995. L’audience de plaidoiries devant la chambre compétente fut fixée au 6 mai 1998. Par une ordonnance du 17 juin 1998, le tribunal, estimant qu’une nouvelle expertise était nécessaire, nomma un expert et fixa la prestation de serment devant le juge de la mise en état au 9 février 1999. Le jour venu, la défenderesse contesta la nécessité d’une nouvelle expertise et demanda au juge de révoquer cette ordonnance ; le requérant pour sa part demanda au juge d’examiner tous les documents produits jusqu’à présent.

Le juge se réserva de décider quant à la nécessité d’une expertise jusqu’au 29 février 1999, date à laquelle il ne l’estima pas nécessaire et ajourna l’affaire au 20 avril 1999 pour permettre aux parties de présenter leurs conclusions. Le jour venu, l’affaire fut mise en délibéré. Par un jugement du 3 février 2000, dont le texte fut déposé au greffe le 4 février 2000, le tribunal rejeta la demande du requérant. EN DROIT Le grief du requérant porte sur la durée de la procédure litigieuse. Cette procédure, qui a débuté le 14 décembre 1990 et s’est terminée le 4 février 2000, a duré plus de neuf ans et un mois pour une instance. Selon le requérant, la durée de la procédure ne répond pas à l’exigence du « délai raisonnable » (article 6 § 1 de la Convention).

Le Gouvernement s’oppose à cette thèse. La Cour estime qu’à la lumière des critères qui se dégagent de sa jurisprudence en matière de « délai raisonnable » (complexité de l’affaire, comportement du requérant et des autorités compétentes et enjeu du litige pour le requérant), et compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, ce grief doit faire l’objet d’un examen au fond. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

DÉCLARE LA REQUÊTE RECEVABLE

, tous moyens de fond réservés. Vincent B erger Georg Ress Greffier Président