CtEDO 29.03.2001 Auto

MARINAKOS contre la GRECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
29.03.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
MARINAKOS contre la GRECE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 49282/99 prezentată de Ioannis MARINAKOS împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 29 martie 2001 într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka președintele C.L Rozakis Bonello Strážnická domnii Lorenzen Fischbach Kovler judecătorii domnului E. Fribergh grefier de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 17 decembrie 1998 și înregistrată la 2 iulie 1999, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a intenționat, pronunță următoarea decizie ÎN FAVOAREA FAPTULUI Reclamantul este un cetățean grec, născut în 1907 și rezident în Atena. El este reprezentat în fața Curții de către M. Dl Moustakas, avocat în barou da . Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 18 octombrie 1995, reclamantul sesizează 42 divizia contabilității generale de stat ( la 30 mai 1996, a doua Cameră a Curții de Conturi (Ελεγκτικό Συvέδριo) a infirmat decizia atacată și a fixat cuantumul pensiei suplimentare care trebuia acordată reclamantului, precizând că anumite sume trebuiau plătite imediat (hotărârea nr. 808/1996). Între timp, la 27 iunie 1997, Parlamentul elen a adoptat Legea nr. 2512/1997 care aducea anumite precizări cu privire la modul de calcul al pensiei pensionarilor. 3 din această lege, referindu-se la cauzele care ar fi fost decise într-un mod contrar dispozițiilor sale, declara orice pretenție referitoare la aceasta și declara anularea oricărei proceduri judiciare care ar fi avut legătură cu aceasta pendinte în fața oricărei instanțe. La 25 mai 1998, prin hotărârea nr. 1210/1998, formarea plenară a Curții de Conturi a constatat că statul a omis să notifice recurentului o copie a recursului său. În același timp, aceasta a considerat că statul național era dezistat de recursul său și că a anulat instanța. Această hotărâre a fost notificată reclamantului la 8 iulie 1998. 808/1996 al celei de-a doua Camere a Curții de Conturi a devenit deci definitivă, iar până în prezent reclamantul nu a atins sumele de care dispunea. La 30 iunie 2000, ministrul de finanțe a făcut ca Decizia nr. 7330, publicată în Jurnalul Oficial din 11 iulie 2000, care intenționa să execute hotărârile Curții de Conturi privind pensiile suplimentare ale magistraților pensionați. Reclamantul se plânge de refuzul autorităților competente de a se conforma hotărârii nr. 808/1996 a Curții de Conturi. El invocă art. 6 alin. (1) din Convenție și 1 din Protocolul nr. EN DREPT care invocă art. 6 alin. (1) din Convenție și 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul se plânge că refuzul autorităților competente de a se conforma hotărârii nr. 808/1996 al Curții de Conturi nu își recunoaște dreptul la o protecție judiciară efectivă în ceea ce privește contestațiile referitoare la drepturile sale cu caracter civil și aduce atingere dreptului său la respectarea proprietăților sale. Părțile relevante la art. 6 alineatul (1) din Convenție sunt astfel formulate Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...), de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) la art. 1 din Protocolul nr. 1 se citește după cum urmează: Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Excepțiile preliminare ale guvernului Guvernul afirmă în principal că, în urma adoptării Deciziei nr. 71320 a ministrului de finanțe, litigiul a fost soluționat la nivel intern și că reclamantul nu mai poate pretinde că a fost victima unei încălcări sau a dreptului său la un proces echitabil sau a dreptului său la respectarea proprietăților sale. Reclamantul răspunde că numai executarea efectivă a Deciziei nr. 71320 și plata sumelor datorate care rezultă din aceasta pot pune capăt încălcării convenției de care se plânge. În conformitate cu art. 34 din Convenție, Curtea poate fi sesizată cu o hotărâre de orice persoană fizică (...) care se declară victima unei încălcări de către una dintre părțile înalte contractante a drepturilor recunoscute în Convenție sau a protocoalelor sale (...) Curtea reamintește că revine în primul rând autorităților naționale să corecteze o presupusă încălcare a Convenției. În această privință, întrebarea dacă un reclamant poate pretinde că este victima presupusei încălcări apare în toate etapele procedurii în raport cu Convenția. În cazul de față, este adevărat că, la 30 iunie 2000, ministrul de finanțe a dat decizia nr. 71320 privind executarea hotărârilor Curții de Conturi referitoare la pensiile suplimentare ale magistraților pensionați. Or, în opinia Curții, faptul că litigiul a fost soluționat la nivel intern nu poate remedia obligația autorităților naționale de a se conforma pentru o lungă perioadă de timp la Tribunalul nr. 808/1996 al Curții de Conturi. În plus, Curtea constată că reclamantul nu a atins încă sumele de care dispune. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că recurentul poate încă să se declare victima unei încălcări a drepturilor sale garantate de Convenție și a protocoalelor sale. În consecință, excepția adusă de guvern în această privință nu poate fi reținută. Guvernul afirmă apoi că cererea este inadmisibilă pentru nerespectarea termenului de șase luni și subliniază, în special, că procedura în cauză s-a încheiat prin Hotărârea nr. 1210/1998 a formării plenare a Curții de Conturi la 25 mai 1998, notificată reclamantului la 8 iulie 1998, prin urmare cu mai mult de șase luni înainte de 17 decembrie 1998, data la care a fost introdusă cererea. Curtea reamintește că dispozițiile articolului 35 1 din convenție nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de atac interne și în termen de șase luni de la data deciziei interne definitive. Or, atunci când presupusa încălcare constă într-o situație continuă, termenul de șase luni începe să curgă numai din momentul în care această situație continuă (a se vedea mutatis mutandis, Hotărârea Hornsby c. Grecia din 19 martie 1997, Rec., 1997, p. 508, punctul 35. În cazul de față, Curtea constată că reclamantul nu se plânge de procedura pe care a inițiat-o în fața Curții de Conturi, ci de refuzul autorității competente de a-i plăti pensia suplimentară de care a fost recunoscut titular la sfârșitul procedurii respective. Acest refuz se rezumă într-o situație continuă. Prin urmare, termenul de șase luni nu se aplică în prezenta cauză. Prin urmare, este necesar să se respingă excepția de întârziere invocată de guvern. Guvernul solicită, de asemenea, Curții să respingă cererea de incompatibilitate rațională cu dispozițiile Convenției. Pe de o parte, el consideră că procedura internă, inițiată de reclamant în vederea obținerii reajustării cuantumului pensiei sale, nu se referea la drepturile sale. în sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenție. În această privință, guvernul afirmă că este necesar să se aplice jurisprudența Curții cu privire la funcționari. În măsura în care guvernul susține că procedura în fața Curții de Conturi nu se referea la drepturile cu caracter civil ale reclamantului, Curtea amintește că, într-o hotărâre recentă, Curtea a statuat că litigiile în materie de pensii intră toate în domeniul de aplicare al articolului 6 alineatul (1) (a se vedea Pellegrin c. Franța [GC], nr. 28541/95, § 67, EHR 1999-VIII). În orice caz, Curtea arată că cererea nu se referă la dreptul reclamantului de a revendica o creștere a pensiei sale, ci la refuzul administrației de a se conforma unei hotărâri judecătorești care îl recunoaște titular al acestui drept. Or, Curtea a recunoscut deja că protecția efectivă a justițiabilului și restabilirea legalității implică obligația ca administrația să se supună unei hotărâri sau hotărâri pronunțate de cea mai înaltă instanță administrativă a statului în materie (a se vedea Hotărârea Hornsby c. Grecia menționată anterior, pp. 510-511, § 40 și următoarele). Guvernul susține că cererea este lipsită de temei și, mai întâi, subliniază că, în conformitate cu Legea nr. 2512/ .. cazul reclamantului a fost clasat, iar pretențiile sale au fost impuse. Astfel, refuzul contabilității generale a statului de a executa hotărârea nr. 808/1996 a celei de-a doua Camere a Curții de Conturi este în conformitate cu această lege, nu este ilegală și nu aduce atingere art. 6 din Convenție. În plus, guvernul consideră că art. 1 din Protocolul nr. 1 nu se aplică în cazul de față, deoarece reclamantul nu poate pretinde că deține un astfel de drept. În sensul acestei dispoziții. Întradevăr, presupusa atingere nu privește nici un bun existent, nici măcar o creanță exigibilă, ci doar o pretenție. Curtea consideră, în lumina tuturor argumentelor părților, că cererea ridică întrebări serioase de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a examinării cererii, dar necesită o examinare pe fond ; se presupune că cererea nu poate fi declarată în mod vădit nefondată, în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Nu a fost invocat niciun alt motiv. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate. Erik Fribergh András B. Baka Modululer Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2000-03-09
0,97
KALLITSIS contre la GRECE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 46351/99 présentée par Evangelos KALLITSIS contre Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 9 mars 2000 en une chambre composée de M. M. Fis
CtEDO 2000-03-09
0,96
LOGOTHETIS contre la GRECE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 46352/99 présentée par Ioannis LOGOTHETIS contre Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 9 mars 2000 en une chambre composée de M. M. Fisc
CtEDO 2001-03-08
0,96
KOLOKOTRONIS contre la GRECE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n° 52428/99 présentée par Stylianos KOLOKOTRONIS contre Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 8 mars 2001 en une chambre composée de MM. A.B. Baka, président, C.L. R
CtEDO 2001-10-04
0,96
AFFAIRE MARINAKOS c. GRECE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE MARINAKOS c. GRÈCE (Requête n° 49282/99) ARRÊT (règlement amiable) STRASBOURG 4 octobre 2001 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Marinakos c. Grèce, La Cour européenne des Droits de l’Homme (de
CtEDO 2000-12-14
0,95
MITSOULI-YAKOUMOPOULOU contre la GRECE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n° 52035/99 présentée par Eugenia MITSOULI-YAKOUMOPOULOU contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 14 décembre 2000 en une chambre composée de MM. A.B. Baka, p
Sursă