CtEDO 26.04.2001 Auto

AFFAIRE IARROBINO ET DE NISCO c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
26.04.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE IARROBINO ET DE NISCO c. ITALIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA IARROBINO ȘI NICO c. ITALIA (solicitarea nr. 40662/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 26 aprilie 2001 DEFINITIVF 26/07/2001 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Iarrobino și De Nisco c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președinte Conforti Bonello Strážnická Fischbach Tsatsa-Nikolovska, Leviți judecători Fribergh grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 9 decembrie 1999 și 12 aprilie 2001, Rend ênd la hotărârea pe care o reprezintă, adoptată la această ultimă dată procedura La originea cauzei se află o cerere (nr. 40662/98) îndreptată împotriva Italiei și dintre care doi resortisanți ai acestui stat, dnii Enzo Iarrobino și Emilio De Nisco ( În special, reclamanții au susținut că durata unei proceduri penale nu a fost îndeplinită de către agentul său, dl U. Leanza, și de către co-agentul său, dl V. Esposito. noiembrie 1998, data intrării în vigoare a Protocolului nr. 11 la Convenție [art. 2 din Protocolul nr. 11] Cererea a fost atribuită celei de-a doua secții a Curții (art. 1 din Regulamentul de procedură). În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei (art. 1 din Convenție) a fost constituită în conformitate cu art. 1 din regulament. Prin decizia din 9 decembrie 1999, Curtea a declarat cererea admisibilă. DE FAPT, reclamanții s-au născut în 1947 și, respectiv, 1949 și locuiesc în Pietradefusi (Avellino). În 1992, reclamanții erau membri ai Consiliului Municipal (Consiglio Comunale) din Pietradefusi. La 4 noiembrie 1992, Parchetul din Benevent a solicitat trimiterea la judecată a reclamanților și a altor șase persoane. Ei erau acuzați de scăderea fondurilor publice și a abuzului de autoritate publică. Judecătorul de investigații preliminare al Benevent a stabilit data la care a fost pronunțată sentința preliminară la 17 februarie 1993. Această audiere a fost amânată în primul rând din cauza absenței unui avocat al unuia dintre ei și a fost suspendată din oficiu de trei ori (1 mai 1993, 22 noiembrie 1993 și 12 ianuarie 1994). Printr-o ordonanță din 27 aprilie 1994, judecătorul investigațiilor preliminare i-a trimis înapoi pe reclamanți și pe cei șase condamnați la judecată în fața tribunalului din Benevent și a stabilit data la care a fost pronunțat la 24 aprilie 1995. 11. Aceaceasta a fost mai întâi amânată la 20 noiembrie 1995 din cauza unei greve a avocaților, apoi revocată la 18 martie 1996 și la 18 martie 1996. La 24 februarie 1997, cazul a fost amânat din oficiu la 29 septembrie 1997. 12. printr-o hotărâre din aceeași zi, Tribunalul din Benevent i-a eliberat pe reclamanți. 13. Printr-o hotărâre din 3 noiembrie 1998, al cărei text a fost depus la grefa din 10 noiembrie 1998, instanța de apel din Napoli a declarat că faptele care constituie actul constitutiv al statului au fost prescrise. PE VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIA 15. Reclamanții se plâng de durata procedurilor penale îndreptate împotriva lor. Ele invocă o încălcare a articolului 6 1 din convenție, care, în părțile sale relevante, este astfel formulată Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un interval de timp rezonabil, de către o instanță (...) care va decide... dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei (...) 16. Guvernul observă că durata procedurii se explică prin complexitatea cauzei și prin supraîncărcarea rolurilor instanțelor în cauză și subliniază, de asemenea, că întârzierile semnificative au fost cauzate de greve și de absența avocaților. Perioada care trebuie luată în considerare 17. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 4 noiembrie 1992, data cererii de trimitere în instanță și s-a încheiat la 10 noiembrie 1998, când hotărârea Curții de Apel din Napoli a fost depusă la grefă. 18. Prin urmare, aceasta a durat șase ani și șase zile pentru două grade de jurisdicție. Caracterul rezonabil al duratei procedurii 19. Caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se face referire la circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența Curții, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și cel al autorităților competente (a se vedea, printre altele, Hotărârile Pelioire și Sassi c. Franța [GC], nr. 25444/94, 67, CEDH 1999-II și Philis c. Grecia (nr. 2) din 27 iunie 1997, Rec., 1997, p. 1083, § 35). 20. Curtea a remarcat că cauza nu era deosebit de complexă. 21. Aceasta arată apoi că audierile din 17 februarie 1993 și 19 Decembrie 1996 au fost exmatriculate din cauza absenței reprezentantului unuia dintre coincriminați. Aceste evenimente constituie fapte obiective, nelegate de . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . (1) În plus, la 24 aprilie 1995, cauza a fost suspendată din cauza unei greve a avocaților. Curtea reamintește că acest eveniment numai el nu poate angaja răspunderea unui stat contractant în ceea ce privește cerința termenului rezonabil Cu toate acestea, eforturile depuse de acesta pentru a remedia orice întârziere care ar rezulta din aceasta sunt luate în considerare în scopul verificării respectării acestei cerințe. (hotărârea Papageorgiou c. Grecia din 22 octombrie 1997, Rec., 1997-VI, p. 2291, § 47 22.) În plus, Curtea a identificat perioade importante de inactivitate imputabile instanțelor naționale din 27 aprilie 1994, data trimiterii în instanță, la 24 aprilie 1995, data primei ședințe în fața Tribunalului din Benevent. În plus, ședințele din 1 mai 1993, 22 noiembrie 1993, 12 ianuarie 1994, 20 noiembrie 1995 și 18 martie 1996 au fost exmatriculate din oficiu. Nicio explicație relevantă a acestor termene, care au condus la o întârziere globală de puțin sub trei ani, nu a fost dată de guvern. Supraîncărcarea de muncă a instanțelor naționale nu constituie o explicație valabilă (hotărârea Portington c. Grecia din septembrie 1998, Rec. 1998-VI, p. 2633, punctul 33). Având în vedere comportamentul autorităților competente, Curtea consideră că lanțul nu poate fi considerat ca fiind o durată generală de șase ani și șase zile la două grade de jurisdicție. 24. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție. II. PRIVIND LEGAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIA 25. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Pacat 26. Fiecare reclamant solicită 50 000 000 de lire pentru daune morale și 50 000 În ceea ce privește prejudiciul moral, guvernul consideră că simpla constatare a încălcării convenției ar oferi în sine o satisfacție echitabilă în sensul art. 41. 28. Curtea nu percepe nicio legătură de cauzalitate între durata procedurii și prejudiciul material invocat de solicitanți. În schimb, aceasta consideră că aceștia din urmă au suferit un prejudiciu moral cert. Având în vedere circumstanțele cauzei și hotărând pe o bază echitabilă, astfel cum prevede art. 41 din convenție, aceasta decide să acorde fiecărui reclamant suma de 12 000 În conformitate cu art. 41 din Convenție, Curtea decide să acorde reclamanților 6 000 000 de lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri este de 3,5% l an. PE CES MOTIVE, CURTEA, ÎN Lprecum UNANIMITATE, A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 12 000 000 (doisprezece milioane) lire italiene pentru fiecare reclamant pentru daune morale și 6 000 000 (șase milioane) lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată; aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu de 3,5% l an de la expirarea termenului menționat și până la plată Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 26 aprilie 2001 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Erik Fribergh Christos Rozakis Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-04-26
0,97
AFFAIRE S.G., S.M. ET P.C. c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE S.G., S.M. ET P.C. c. ITALIE (Requête n° 45480/99) ARRÊT STRASBOURG 26 avril 2001 DÉFINITIF 26/07/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention.Il peut subir des
CtEDO 2001-04-26
0,97
AFFAIRE ROTELLINI ET BARNABEI c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ROTELLINI ET BARNABEI c. ITALIE (Requête n° 40693/98) ARRÊT STRASBOURG 26 avril 2001 DÉFINITIF 26/07/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir
CtEDO 2001-07-26
0,96
AFFAIRE F.R. ET AUTRES c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE F.R. ET AUTRES c. ITALIE (Requête n° 45267/99) ARRÊT STRASBOURG 26 juillet 2001 DÉFINITIF 26/10/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2001-12-06
0,96
AFFAIRE D'ARRIGO c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE D’ARRIGO c. ITALIE (Requête n° 49318/99) ARRÊT STRASBOURG 6 décembre 2001 DÉFINITIF 06/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2001-10-25
0,96
AFFAIRE CASTROGIOVANNI c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE CASTROGIOVANNI c. ITALIE (Requête n° 44448/98) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
Sursă