CtEDO 31.05.2001 Auto

CASE OF COLANGELO v. ITALY

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
31.05.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list (friendly settlement)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF COLANGELO v. ITALY (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE COLANGELO c. ITALIA Cererea nr.29671/96 AJUDMENTUL (Resoluție a Fraților) STRASBOURG 31 mai 2001 În cazul Colangelo c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a doua), ședința ca Cameră compusă din: C.L. Rozakis Președintele A.B. Baka Bonello dna Stráznická Lorenzen Fischbach Levits judecători și grefierul secțiunii Fribergh După deliberarea în particular la 10 mai 2001, pronunța următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (n. 29671/96) împotriva Italiei depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului anterior 25 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de către un național italian, dna Maria Colangelo („reclamantul”), la 16 noiembrie 1995. Reclamantul a fost reprezentat de dl C. Pirola un avocat care practică la Milano. Guvernul italian („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl U. Leanza, și de co-agentul lor, dl V. Esposito. Reclamantul s-a plâns de incapacitatea ei prelungită - prin lipsa asistenței poliției - de a recupera posesia apartamentului ei și de durata procedurii de evacuare. La 7 decembrie 2000, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 9 martie 2001 și la 28 martie 2001, reprezentantul reclamantului și, respectiv, agentul Guvernului au prezentat declarații formale care propun o soluționare prietenoasă a cazului. Reclamantul este proprietarul unui apartament din Milano, pe care l-a lăsat pe R.F. Într-o scrisoare înregistrată din 28 aprilie 1986, reclamantul a informat chiriașul că intenționează să încheie contractul de închiriere la expirarea termenului la 31 decembrie 1987 și i-a cerut să abandoneze sediul până la data respectivă. Într-o scrisoare a servit chiriașului la 15 octombrie 1986, reclamantul a reiterat intenția ei de a încheia închiriere și a convocat chiriașul să apară în fața judecătorului milan. Prin decizia din 15 octombrie 1986, care a fost făcută executabilă la 20 Octombrie 1986, Magistratul de la Milano a susținut validitatea anunțului de renunțare și a ordonat ca sediul să fie anulat până la 15 octombrie 1988. La 23 august 1989, reclamantul a notificat locatarului care a solicitat să abandoneze sediul. La 15 septembrie 1989, ea a informat locatarul că ordinul de posesie va fi executat de un judecător la 20 octombrie 1989. 10. Între 20 octombrie 1989 și 26 iunie 1992, judecătorul a făcut 14 încercări de recuperare a posesiunii. Fiecare încercare s-a dovedit eșuată, deoarece reclamantul nu a fost niciodată acordată asistența poliției în aplicarea ordinului de posesie. 11. La 1 octombrie 1992, reclamantul a făcut o declarație legală că ea a solicitat urgența locului ca adăpost pentru fiul său. 12. Între 16 ani Octombrie 1992 și 9 mai 1996, judecătorul a făcut 15 încercări de recuperare a posesiunii. Fiecare încercare a dovedit că nu a avut succes, deoarece reclamantul nu a fost niciodată acordat asistența poliției în aplicarea ordinului de posesare. 13. La 26 septembrie 1996, reclamantul a retras apartamentul. LEI 14. La 28 martie 2001, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Italiei oferă să plătească 29.215.285 ITL doamnei Maria Colangelo în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 29671/96. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral (24.215.285 ITL), precum și costuri (5.00.000 ITL) și va fi plătită imediat după notificarea hotărârii pronunțate de Curte în temeiul articolului 39 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Această declarație nu implică niciun atestare de către Guvern a unei încălcări a Convenției Europene pentru Drepturile Omului în acest caz. La 9 martie 2001, Curtea a primit de la reprezentantul reclamantului următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că guvernul Italiei sunt pregătite să plătească o sumă totală de 29.215.285 ITL care acoperă atât prejudiciu material, cât și costuri morale și costuri pentru doamna Maria Colangelo, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii nr. 29671/96 pe care le aștept în fața Curții. Accept propunerea și renunțe la orice alte cereri referitoare la Italia în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că acest caz este soluționat cu siguranță. Această declarație se face în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins. Mă angajam în continuare să nu solicit trimiterea cauzei la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 16. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (articolul amendă al Convenției și art. 3 din Regulile Curții). 17. Prin urmare, cazul ar trebui eliminat din listă. a elimina cazul din listă; ia act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 31 mai 2001 în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele grefierului Erik Fribergh Christos Rozakis

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă