AFFAIRE AKKUȘ CONTRE LA TURQUIE

Rezoluția ResDH(2001)71 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 9 iulie 1997 în cauza Akkuș împotriva Turciei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 26 iunie 2001, cu ocazia reuniunii 757 a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul fostului articol 54 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare "RPA"), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 9 iulie 1997 în cauza Akkuș și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor; Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 19263/92) adresată Turciei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la data de 26 august 1991 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către M Sariye Akkuș, cetățean turc, și că Comisia a declarat admisibilă declarația referitoare la dreptul de respectare a bunurilor sale ca urmare a întârzierii impuse de administrație de către instanța națională pentru exproprierea terenurilor sale; reamintind că cauza a fost adusă în fața Curții de către Comisie la 19 aprilie 1996; întrucât, în hotărârea sa din 9 iulie 1997, Curtea în special: - a declarat, cu șapte voturi împotriva a două, că a avut loc o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1; - a declarat, cu șapte voturi la doi, că guvernul lacului ar trebui să plătească recurentei, în termen de trei luni, următoarele sume care urmează să fie convertite în cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului: 48 de dolari americani pentru daune materiale, 1000 de dolari americani pentru daune morale, 5000 de dolari americani pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, minus 8 968 de franci francezi deja percepute pentru asistență juridică, și că sumele, astfel stabilite în dolari americani, ar trebui să majoreze un interes simplu cu 5% laan de la expirarea termenului respectiv și până la data de plată; - a respins, în unanimitate, pretențiile recurentei pentru surplus; Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție, normele care se aplică cazurilor transmise în temeiul art. 54 din Convenție; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile luate ca urmare a hotărârii din 9 iulie 1997, având în vedere obligația Turciei de a se conforma în conformitate cu vechiul articol 53 din convenție; întrucât, la examinarea acestei cauze de către Comitetul miniștrilor, guvernul statului membru pârât i-a dat acestuia informații cu privire la măsurile cu caracter general adoptate pentru a evita noi încălcări similare celei constatate în prezenta hotărâre (aceste informații sunt rezumate în anexa la prezenta rezoluție) ; În cazul în care, la data de 9 octombrie 1997, guvernul statului pârât a plătit recurentei sumele prevăzute în hotărârea din 9 iulie 1997, Declară, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Turciei, pe care și le-a îndeplinit în temeiul fostului articol 54 din convenție în prezenta cauză. Anexă la Rezoluția ResDH(2001)71 Informații furnizate de guvernul Turciei la examinarea cauzei Akkuș de către Comitetul de Miniștri Guvernul turc amintește că încălcările articolului 1 din Protocolul nr. 1 în cauzele Akkuș și Aka, precum și într-o serie de cauze ulterioare similare au fost cauzate de dispozițiile Legii nr. 3095 din 4 decembrie 1984, care a stabilit la 30% rata legală a dobânzilor moratorii aplicabile datoriilor statului, în timp ce rata medie a inflației a fost de 70% pe an. Ca urmare a hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Akkuș (hotărârea din 9 iulie 1997), Consiliul de Miniștri al Turciei a mărit rata legală a dobânzilor moratorii aplicabile datoriilor la termen cu 30%-50% prin decizia adoptată la 9 octombrie 1997. Cu toate acestea, guvernul a ajuns la concluzia că majorarea la 50% a ratei legale nu a rezultat din noi încălcări ale articolului 1 din Protocolul nr. 1, în măsura în care rata inflației este încă în jur de 70%. Astfel, Consiliul miniștrilor turci a sesizat Parlamentul cu privire la un proiect de modificare a Legii privind interesele moratorii: acest amendament, fără a preciza o rată fixă, are ca scop alinierea ratei legale a dobânzilor moratorii la rata dinamică a inflației înregistrate în Turcia. La 15 decembrie 1999, Marea Adunare Națională Turcă a adoptat o lege (nr. 4489) care, după intrarea sa în vigoare la 1 ianuarie 2000, a aliniat rata legală a dobânzii moratorii la rata anuală de re-raportare aplicată de Banca Centrală a Turciei datoriilor pe termen scurt. Această ultimă rată este stabilită și revizuită permanent, ținând cont în special de inflația înregistrată în țară. Guvernul consideră că acest nou mod de stabilire a ratei legale a dobânzilor moratorii va determina, de altfel, autoritățile competente să accelereze procedurile de plată. Într-un mod mai general, guvernul dorește să semnaleze o evoluție pozitivă a jurisprudenței interne care se referă acum direct la cerințele articolului 1 din Protocolul nr. 1, astfel cum rezultă din hotărârile Curții Europene (a se vedea, de exemplu, hotărârile Curții Constituționale din 29 decembrie 1999, publicate la 29 iunie 2000). Guvernul consideră că aceste exemple recente sunt revelatoare ale voinței celor mai înalte autorități judiciare naționale de a asigura respectarea efectivă a hotărârilor Curții Europene în interpretarea dreptului turc. Potrivit guvernului, această atitudine a judecătorului este de acord cu angajamentele asumate de Comunitate în temeiul articolului 46 alineatul (1); a Convenției și va trebui să joace un rol important în prevenirea eficientă a încălcărilor. De altfel, guvernul este convins că evoluția jurisprudenței interne care tinde să acorde un efect direct hotărârilor Curții Europene în dreptul turc, va trebui să continue și să se extindă la toate domeniile protejate de Convenție. În opinia guvernului, setul de măsuri menționate anterior avertizează asupra unor noi încălcări similare celor constatate de Curtea Europeană în cauzele Akkuș și Aka, precum și în mai multe cazuri similare. Prin urmare, Turcia și-a îndeplinit obligațiile în temeiul fostului articol 53 din Convenție în aceste cazuri.

Résolution ResDH(2001)71

relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

du 9 juillet 1997

dans l’affaire Akkuș contre la Turquie

(adoptée par le Comité des Ministres le 26 juin 2001,

lors de la 757

e

réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’ancien article 54 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 9 juillet 1997 dans l’affaire Akkuș et transmis à la même date au Comité des Ministres ;

Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 19263/92) dirigée contre la Turquie, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 26 août 1991 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M

me

Sariye Akkuș, ressortissante turque, et que la Commission a déclaré recevable le grief relatif à l’atteinte au droit de respect de ses biens résultant du retard mis par l’administration à verser l’indemnité complémentaire ordonnée par le tribunal interne pour l’expropriation de ses terrains ;

Rappelant que l’affaire a été portée devant la Cour par la Commission le 19 avril 1996 ;

Considérant que dans son arrêt du 9 juillet 1997 la Cour notamment :

- a dit, par sept voix contre deux, qu’il y avait eu violation de l’article 1 du Protocole n° 1 ;

- a dit, par sept voix contre deux, que le gouvernement l’Etat défendeur devait verser à la requérante, dans les trois mois, les sommes suivantes à convertir en livres turques au taux applicable à la date du règlement :

48 dollars américains en réparation du préjudice matériel,

1 000 dollars américains pour le préjudice moral,

5 000 dollars américains pour des frais et dépens, moins 8 968 francs français déjà perçus au titre de l’assistance judiciaire,

et que les montants, ainsi déterminés en dollars américain seraient à majorer d’un intérêt simple de 5% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ;

- a rejeté, à l’unanimité, les prétentions de la requérante pour le surplus ;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention, règles qui s’appliquent aux affaires transmises en vertu de l’ancien article 54 de la Convention ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 9 juillet 1997, eu égard à l’obligation qu’a la Turquie de s’y conformer selon l'ancien article 53 de la Convention ;

Considérant que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l’Etat défendeur a donné à celui-ci des informations sur les mesures de caractère général adoptées pour éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans le présent arrêt (ces informations sont résumées dans l’annexe à la présente résolution) ;

S’étant assuré que le 9 octobre 1997, dans le délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur a versé à la requérante les sommes prévues dans l’arrêt du 9 juillet 1997,

Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de la Turquie, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’ancien article 54 de la Convention dans la présente affaire.

Annexe à la Résolution ResDH(2001)71

Informations fournies par le Gouvernement de la Turquie

lors de l’examen de l’affaire Akkuș

par le Comité des Ministres

Le Gouvernement turc rappelle que les violations de l’article 1 du Protocole n° 1 dans les affaires Akkuș et Aka, ainsi que dans un certain nombre d’affaires postérieures semblables, ont été dues aux dispositions de la loi n° 3095 du 4 décembre 1984 qui fixait à 30% le taux légal des intérêts moratoires applicables aux dettes de l’Etat, alors que le taux moyen d’inflation s’élevait à l’époque des faits à 70% par an.

A la suite de l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme dans l’affaire Akkuș (arrêt du 9 juillet 1997), le Conseil des Ministres de la Turquie, a augmenté le taux légal des intérêts moratoires applicables aux dettes de l’Etat de 30% à 50% par décision adoptée le 9 octobre 1997.

Par la suite, le Gouvernement a cependant conclu que l’augmentation à 50% du taux légal ne provenait pas de nouvelles violations de l’article 1 du Protocole n° 1 dans la mesure où le taux de l’inflation avoisinait toujours, voire dépassait 70%. Ainsi, le Conseil des Ministres turc a saisi le Parlement d’un projet d’amendement de la loi sur les intérêts moratoires: cet amendement, sans préciser de taux fixe, vise à faire correspondre le taux légal des intérêts moratoires au taux dynamique de l’inflation enregistrée en Turquie.

Le 15 décembre 1999, la Grande Assemblée nationale turque a adopté une loi (n° 4489) qui, après son entrée en vigueur le 1

er

janvier 2000, a aligné le taux légal des intérêts moratoires sur le taux de re-escompte annuel appliqué par la Banque centrale turque aux dettes à court terme. Ce dernier taux est fixé et revu en permanence, compte tenu notamment de l’inflation enregistrée dans le pays. Le Gouvernement considère que ce nouveau mode de fixation du taux légal des intérêts moratoires va d’ailleurs inciter les autorités compétentes à accélérer les procédures de paiement.

D'une manière plus générale, le Gouvernement tient à signaler une évolution positive de la jurisprudence interne qui se réfère désormais directement aux exigences de l’article 1 du Protocole n°1, telles qu’elles découlent des arrêts de la Cour européenne (voir, par exemple, les arrêts de la Cour constitutionnelle du 29 décembre 1999, publié le 29 juin 2000). Le Gouvernement considère que ces exemples récents sont révélateurs de la volonté des plus hautes autorités judiciaires nationales d’assurer le respect effectif des arrêts de la Cour européenne dans l’interprétation du droit turc. Selon le Gouvernement, cette attitude du juge s'accorde avec les engagements souscrits par la République en vertu de l’article 46, paragraphe 1 ; de la Convention et devra jouer un rôle important dans la prévention efficace des violations. Le Gouvernement est d’ailleurs convaincu de ce que l’évolution de la jurisprudence interne qui tend à accorder un effet direct aux arrêts de la Cour européenne dans le droit turc, devra se poursuivre et s’étendre à tous les domaines protégés par la Convention.

De l’avis du Gouvernement, l’ensemble de mesures susmentionnées préviennent de nouvelles violations semblables à celles constatées par la Cour européenne dans les affaires Akkuș et Aka, ainsi que dans plusieurs affaires semblables. Par conséquent, la Turquie a rempli ses obligations en vertu de l’ancien article 53 de la Convention, dans ces affaires.