AFFAIRE AKA CONTRE LA TURQUIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Informations fournies par le gouvernement concernant les mesures prises permettant d'éviter de nouvelles violations. Versement des sommes prévues dans l'arrêt.
AFFAIRE AKA CONTRE LA TURQUIE (CtEDO, 2001)
Rezoluția ResDH(2001)70 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 23 septembrie 1998 în cauza Aka împotriva Turciei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 26 iunie 2001, cu ocazia reuniunii 757 a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul vechiului articol 54 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare "RPI"), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 23 septembrie 1998 în cauza Aka și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor; Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 19639/92) adresată Turciei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 15 august 1991 în temeiul art. 25 anterior al Convenției, de către dl. Mevlüt Aka, resortisant turc, și că Comisia a declarat admisibil faptul că persoana în cauză are dreptul de a respecta bunurile sale ca urmare a întârzierii introduse de către administrație în a plăti despăgubiri suplimentare de către instanța națională pentru exproprierea terenurilor sale; reamintind că cauza a fost adusă în fața Curții de către Comisie la 30 octombrie 1997; întrucât, în hotărârea sa din 23 septembrie 1998, Curtea, în unanimitate, în special: - a spus că a existat o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1; - a declarat că guvernul statului pârât trebuie să plătească moștenitorilor reclamantului care au continuat procedura în numele său, în termen de trei luni, 1 000 de dolari americani pentru prejudicii morale și 9 557 de dolari americani pentru prejudicii materiale, sume care trebuie convertite în lire turce la rata aplicabilă la data regulamentului și că aceste sume ar trebui să majoreze un interes simplu de ï lan de la expirarea termenului respectiv și până la data la care a fost acordat; - a respins pretențiile reclamantului pentru surplus; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție, normele care se aplică cauzelor transmise în temeiul art. 54 anterior din Convenție; După ce a invitat guvernul statului pârât să informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârii din 23 septembrie 1998, având în vedere obligația Turciei de a se conforma în conformitate cu art. 53 anterior din Convenție; întrucât, la examinarea acestei cauze de către Comitetul miniștrilor, guvernul statului membru pârât i-a dat acestuia informații cu privire la măsurile cu caracter general adoptate pentru a evita noi încălcări similare celei constatate în prezenta hotărâre (aceste informații sunt rezumate în anexa la prezenta rezoluție) ; În măsura în care se asigură că, la 21 decembrie 1998, guvernul statului pârât a pus la dispoziția moștenitorilor reclamantului decedat suma acordată de Curte în hotărârea din 23 septembrie 1998, Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Turciei, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul fostului articol 54 din convenție în prezenta cauză. Anexă la Rezoluția ResDH(2001)70 Informații furnizate de guvernul Turciei la examinarea cauzei Aka de către Comitetul de Miniștri Guvernul turc amintește că încălcările articolului 1 din Protocolul nr. 1 în cauzele Akkuș și Aka, precum și într-o serie de cauze ulterioare similare au fost cauzate de dispozițiile Legii nr. 3095 din 4 decembrie 1984, care a stabilit la 30% rata legală a dobânzilor moratorii aplicabile datoriilor statului, în timp ce rata medie a inflației a fost de 70% pe an. Ca urmare a hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Akkuș (hotărârea din 9 iulie 1997), Consiliul de Miniștri al Turciei a mărit rata legală a dobânzilor moratorii aplicabile datoriilor la termen cu 30%-50% prin decizia adoptată la 9 octombrie 1997. Cu toate acestea, guvernul a ajuns la concluzia că majorarea la 50% a ratei legale nu a rezultat din noi încălcări ale articolului 1 din Protocolul nr. 1, în măsura în care rata inflației este încă în jur de 70%. Astfel, Consiliul miniștrilor turci a sesizat Parlamentul cu privire la un proiect de modificare a Legii privind interesele moratorii: acest amendament, fără a preciza o rată fixă, are ca scop alinierea ratei legale a dobânzilor moratorii la rata dinamică a inflației înregistrate în Turcia. La 15 decembrie 1999, Marea Adunare Națională Turcă a adoptat o lege (nr. 4489) care, după intrarea sa în vigoare la 1 ianuarie 2000, a aliniat rata legală a dobânzii moratorii la rata anuală de re-raportare aplicată de Banca Centrală a Turciei datoriilor pe termen scurt. Această ultimă rată este stabilită și revizuită permanent, ținând cont în special de inflația înregistrată în țară. Guvernul consideră că acest nou mod de stabilire a ratei legale a dobânzilor moratorii va determina, de altfel, autoritățile competente să accelereze procedurile de plată. Într-un mod mai general, guvernul dorește să semnaleze o evoluție pozitivă a jurisprudenței interne care se referă acum direct la cerințele articolului 1 din Protocolul nr. 1, astfel cum rezultă din hotărârile Curții Europene (a se vedea, de exemplu, hotărârile Curții Constituționale din 29 decembrie 1999, publicate la 29 iunie 2000). Guvernul consideră că aceste exemple recente sunt revelatoare ale voinței celor mai înalte autorități judiciare naționale de a asigura respectarea efectivă a hotărârilor Curții Europene în interpretarea dreptului turc. Potrivit guvernului, această atitudine a judecătorului este de acord cu angajamentele asumate de Comunitate în temeiul articolului 46 alineatul (1); a Convenției și va trebui să joace un rol important în prevenirea eficientă a încălcărilor. De altfel, guvernul este convins că evoluția jurisprudenței interne care tinde să acorde un efect direct hotărârilor Curții Europene în dreptul turc, va trebui să continue și să se extindă la toate domeniile protejate de Convenție. În opinia guvernului, setul de măsuri menționate anterior avertizează asupra unor noi încălcări similare celor constatate de Curtea Europeană în cauzele Akkuș și Aka, precum și în mai multe cazuri similare. Prin urmare, Turcia și-a îndeplinit obligațiile în temeiul fostului articol 53 din Convenție în aceste cazuri.