AFFAIRE V.N.K. ET AUTRES CONTRE LA TURQUIE

Rezoluția ResDH(2001)85 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 14 noiembrie 2000 în cauza V.N.K. și 44 împotriva Turciei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 23 iulie 2001 în cadrul reuniunii 760 a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 14 noiembrie 2000 în cauza V.N.K. și în celelalte 44 și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din Convenție ; reamintind că la originea acestei cauze se găsesc mai multe întrebări (n. 2988/96, 29889/96, 2989/96, 2989/91/96, 29892/96, 2998/93/96, 299894/96, 29895/96 și 29896/96) îndreptate împotriva Turciei, introduse în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 27 noiembrie 1996 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către dl V.N.K. și 44 alți reclamanți, toți resortisanții turci, iar Curtea, sesizată cu cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilitatea acestora cu privire la încălcarea dreptului reclamanților la respectarea bunurilor lor, din cauza întârzierii introduse de administrație în plata unor despăgubiri suplimentare acordate pentru exproprierea bunurilor și a diferenței semnificative dintre rata dobânzii la termen și rata medie de inflație în Turcia; întrucât, în hotărârea sa din 14 noiembrie 2000, Curtea, care a luat act de un regulament amiabil la care au ajuns guvernul statului pârât și reclamanții și având certitudinea că regulamentul se baza pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definit în convenție sau în protocoalele sale, a decis, în unanimitate, să o șteargă din rol și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei în fața Marii Camere; În ceea ce privește condițiile de soluționare a litigiilor, s-a convenit că guvernul Turciei va plăti reclamanților suma de 66 840 de dolari americani în legătură cu prejudiciul și cheltuielile și cheltuielile de judecată în termen de trei luni de la notificarea hotărârii; Reamintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul de procedură prevede că radierea rolului duce la o hotărâre care, după încheierea acesteia, este comunicată de către președinte Comitetului miniștrilor pentru a-i permite să monitorizeze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, executarea angajamentelor cărora le-a fost subordonată revocarea sau soluționarea litigiului; Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor cu privire la aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție ; având în vedere că, la 14 februarie 2001, în termenul prevăzut în regulamentul amiabil, guvernul statului pârât a plătit reclamanților suma prevăzută în regulamentul amiabil ; Întrucât, la examinarea acestei cauze de către Comitetul miniștrilor, guvernul statului pârât a reamintit că au fost adoptate măsuri pentru a evita noi încălcări ale Convenției în situații similare celor în cauză în prezenta cauză (a se vedea Rezoluțiile ResDH(2001)70 și ResDH(2001)71 în cauzele Aka și Akkuș), în special intrarea în vigoare la 1 ianuarie 2000 din Legea nr. 4489, care a aliniat rata legală a dobânzii moratoriu la rata anuală de re-raportare aplicată de Banca Centrală a Turciei datoriilor pe termen scurt (cea din urmă rată este stabilită și revizuită în permanență, ținând seama în special de inflația înregistrată în țară) ; Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Turciei, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2001)85

relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

du 14 novembre 2000

dans l’affaire V.N.K. et 44 autres contre la Turquie

(adoptée par le Comité des Ministres le 23 juillet 2001,

lors de la 760

e

réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu l’arrêt définitif de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 14 novembre 2000 dans l’affaire V.N.K. et 44 autres et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l’article 46 de la Convention ;

Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouvent plusieurs requêtes (n

os

29888/96, 29889/96, 29890/96, 29891/96, 29892/96, 29893/96, 29894/96, 29895/96 et 29896/96) dirigées contre la Turquie, introduites devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 27 novembre 1996 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. V.N.K. et 44 autres requérants, tous ressortissants turcs, et que la Cour, saisie de l’affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable leur grief concernant la violation du droit des requérants au respect de leur biens, en raison du retard mis par l’administration dans le paiement d’indemnités complémentaires accordées pour l’expropriation des biens et du décalage important entre le taux d’intérêts moratoires applicable à l’époque et le taux moyen d’inflation en Turquie ;

Considérant que dans son arrêt du 14 novembre 2000 la Cour, ayant pris acte d’un règlement amiable auquel avaient abouti le gouvernement de l’Etat défendeur et les requérants, et s’étant assuré que le règlement était basé sur le respect des droits de l’homme tel que défini dans la Convention ou ses Protocoles, a décidé, à l’unanimité, de la rayer du rôle et a pris note de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire devant la Grande Chambre ;

Considérant qu’aux termes du règlement amiable, il a été convenu que le Gouvernement de la Turquie verserait aux requérants la somme de 66 840 dollars américains au titre du préjudice et des frais et dépens dans les trois mois à compter de la notification de l’arrêt ;

Rappelant que l’article 44, paragraphe 2, du Règlement de la Cour prévoit que la radiation du rôle donne lieu à un arrêt qui, une fois final, est communiqué par le Président au Comité des Ministres pour lui permettre de surveiller, conformément à l’article 46, paragraphe 2, de la Convention, l’exécution des engagements auxquels ont pu être subordonnés le désistement ou la solution du litige ;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ;

S’étant assuré que le 14 février 2001, dans le délai prévu par les termes du règlement amiable, le gouvernement de l’Etat défendeur a versé aux requérants la somme prévue par le règlement amiable ;

Considérant que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l’Etat défendeur a rappelé que des mesures avaient été adoptées pour éviter de nouvelles violations de la Convention dans des situations semblables à celles en cause dans la présente affaire (voir les Résolutions ResDH(2001)70 et ResDH(2001)71 respectivement dans les affaires Aka et Akkuș), avec notamment l’entrée en vigueur le 1

er

janvier 2000 de la loi n° 4489 qui a aligné le taux légal des intérêts moratoires sur le taux de re-escompte annuel appliqué par la Banque centrale turque aux dettes à court terme (ce dernier taux est fixé et revu en permanence, compte tenu notamment de l’inflation enregistrée dans le pays) ;

Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de la Turquie, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.