CASE OF F.R. v. SWITZERLAND

RESPONDENT

CHE

HOTĂRÂRE

28.06.2001

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Art. 6-1;Pecuniary damage - claim dismissed;Non-pecuniary damage - finding of violation sufficient;Costs and expenses partial award

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF F.R. v. SWITZERLAND (CtEDO, 2001)

HUDOC · oficial

Reclamantul, un cetățean elvețian născut în 1941, este un om de afaceri care locuiește în Gersau în Elveția. Fiul reclamantului a fondat R.AG, o companie de construcții, prin care reclamantul a acționat ca garant (Bürge) pentru un credit. El a asistat, de asemenea, fiul său în diverse sarcini administrative referitoare la societate. 10. În 1994, compania R.AG a falimentat. Oficiul de Indemnizare (Ausgleichskasse) al Cantonului Schwyz a suferit pierderi în special în ceea ce privește contribuțiile societății la sistemul de asigurare de vârstă. Oficiul de Indemnizare a considerat reclamantul ca fiind managerul administrativ și comercial al societății și, prin urmare, responsabil pentru suma de 13.925.05 franci elvețieni (CHF). 11. Reclamantul a contestat, după care, la 28 ianuarie 1995 și 3 ianuarie 1996, Oficiul de Compensație a introdus o acțiune de compensare împotriva reclamantului. 12. Acțiunea a fost susținută la 11 decembrie 1996 de Curtea Administrativă (Verwaltungsgericht) din Cantonul Schwyz, care a redus totuși suma la CHF 12.462.15. 13. În decizia sa, Curtea Administrativă a făcut trimitere, printre altele, la declarația unui anumit R.H., un fost membru al consiliului de administrație al societății, conform căruia reclamantul a acordat societății o plată anticipată. Curtea a examinat apoi dacă, de fapt, reclamantul avea poziția de executiv (Organ) a societății și dacă în acest sens este necesar să se audă martorii Ch.R și R.H. Decizia se referă, printre altele, la două scrisori ale reclamantului adresate Oficiului de Compensare, adică din 24 decembrie 1993 în care a declarat că societatea nu mai are active și din 27 iulie 1994 în care a semnat "în calitate de reprezentant". În consecință, Curtea a concluzionat că reclamantul avea de fapt poziția de executiv al societății, motiv pentru care nu era necesară o dovadă suplimentară. 14. La 31 ianuarie 1997, reclamantul a depus un recurs de drept administrativ la Curtea Federală de Asigurări (Eidgenössisches Versicherungsgericht), contestarea acțiunii și solicitând audiere a diferiților martori, printre altele, Ch.R. și R.H., precum și Curtea de District din martie, în care a introdus o procedură împotriva unui anumit R.H. 15. Apelul reclamantului a fost transmis pentru observații la Curtea Administrativă a Cantonului Schwyz, Biroul de Indemnizare al Cantonului Schwyz, și Biroul Federal de Asigurare Socială (Bundesamt für Sozialversicherung). 16. La 28 februarie 1997, Curtea Administrativă a Cantonului Schwyz și-a prezentat observațiile cu privire la recursul de drept administrativ al reclamantului la Curtea Federală de Asigurări, declarația în care se numără cinci pagini. Curtea Administrativă a propus în special demiterea recursului reclamantului. În declarația sa, Curtea de Administrație a început cu o „observație preliminară”, conform căreia reclamantul nu a făcut trimitere, în cadrul procedurii administrative, la procedura separată în fața unei alte instanțe cu privire la o anumită R.H. Prin urmare, Curtea nu a considerat necesară consultarea acestei cauze și nu se poate spune că Curtea de Administrație nu a examinat suficient faptele. Curtea de Administrație a afirmat, de asemenea, că reclamantul a admis implicit că este un executiv al societății R.AG atunci când depune scrisorile din 24 decembrie 1993 și 27 iulie 1994. 17. Potrivit argumentelor Curții de Administrație, în continuare s-a desfășurat din procedura de execuție separată, că diverse acorduri de monedă străină au fost transaccionate de către familia reclamantului în legătură cu R.AG, ceea ce a condus la returnări de 65.989.40 franci. Cu toate acestea, R.AG a fost îngrijorat de construcții, nu de acorduri de monedă străină. Nu se poate spune că reclamantul nu a fost în măsură să ia decizii cu efect juridic obligatoriu. Curtea administrativă a considerat, de asemenea, inutile să audă martorii Ch.R. și R.H. Prin urmare, în decizia sa a considerat că cei doi martori se certau între ei, iar reclamantul nu a arătat în ce privință audierea acestor martori ar fi util. 18. Oficiul de Compensare a prezentat o declarație similară, în timp ce Oficiul Federal de Asigurări Sociale nu a depus nici o depunere. 19. La 2 mai 1997, Curtea Federală de Asigurări a transmis declarația Curții Administrative a Cantonului Schwyz reclamantului pentru informații, exprimând regretul că nu a făcut acest lucru cu greșeală anterior. 20. La 15 mai 1997, reclamantul a prezentat o declarație cu privire la depunerea Curții administrative din 28 februarie 1997. În consecință, trebuie să fie posibil acum să fac astfel de observații pe care le prezint." 21. Reclamantul a subliniat apoi că Curtea Administrativă nu a menționat niciodată un nou set de proceduri împotriva unui anumit R.H. Acesta a fost un nou punct. El a aflat doar despre R.H. în hotărârea Curții administrative însuși, motiv pentru care el nu ar fi putut interveni în acest sens în cadrul procedurii dinaintea Curții administrative. Reclamantul a subliniat, de asemenea, că Curtea de Administrație a formulat noi argumente atunci când a declarat că, având în vedere scrisorile sale din 24 decembrie 1993 și 27 iulie 1994, el a acceptat în mod eficace poziția de executiv al societății R.AG. 22. În sfârșit, reclamantul a explicat că argumentele Curții administrative erau, de asemenea, noi în măsura în care se face trimitere la acordurile de monedă străină. Aceste informații provin din procedura separată în fața unui alt Tribunal de district, Curtea de District de martie, și nu de la el. În măsura în care Curtea Administrativă a concluzionat pe baza acestor informații că reclamantul avea, de fapt, poziția de executiv, ar fi trebuit să aibă posibilitatea de a face observații cu privire la acest punct. 23. Tribunalul Federal de Asigurări a respins recursul de drept administrativ al reclamantului la 10 iunie 1997. 24. Hotărârea a reamintit, în primul rând, procedura în fața Curții Federale de Asigurări, menționând, în special, că reclamantul a prezentat observații suplimentare la 15 mai 1997, fără a fi solicitat să facă acest lucru. Curtea a remarcat apoi că, în conformitate cu art. 110 § 4 din Legea federală a justiției (Organizationsgesetz), observațiile au fost schimbate doar o a doua dată excepțional între părți. Decizia a continuat: "(Va fi necesar un al doilea schimb de observații) din motive de o audiere echitabilă dacă în observațiile au fost formulate noi declarații de fapt, ale căror corectitudine nu transpiră imediat din dosarul și care sunt relevante pentru decizie. În ceea ce privește noile argumente juridice, trebuie avută în vedere faptul că Curtea Federală de Asigurări este solicitată de oficiu să aplice legea corectă, pur și simplu faptul că aceste observații se referă la argumentele justificative, în plus față de cele menționate în decizia atacată, nu poate justifica posibilitatea de a răspunde la aceasta. Ar fi diferit, dacă Curtea Federală de Asigurări ar fi de opinie că decizia atacată ar putea fi susținută, nu cu motivele inițial date, ci cu alte motive, menționate acum în observațiile ... Având în vedere cererea reclamantului în conformitate cu aceste linii, și anume să aibă un al doilea schimb de observații, pare nefondat. În acest sens, nu este relevant că observațiile Curții administrative au fost depuse în mod tardiv (nachträglich). Astfel, în aceste observații nu s-au ridicat noi puncte de fapt sau juridice: circumstanțele menționate de reclamant (declararea R.H. în ceea ce privește avansurile plătite capitalului societății; profiturile din contractele de monedă) dezvăluie că acestea au fost deja cunoscute în dosarul care rezultă din procedurile autorităților Gersau și Lachen de execuție și, prin urmare, în mod clar transpirat din dosar. Prin urmare, reclamantul a putut și ar trebui să pregătească tot ceea ce este necesar pentru a evita un al doilea schimb de observații ... În plus, noul punct al instanței anterioare pe care l-a menționat, în ceea ce privește poziția sa executivă, se referă doar la un argument suplimentar care susține în continuare motivele menționate în decizia atacată, ceea ce nu justifică posibilitatea unui răspuns suplimentar. Prin urmare, observațiile reclamantului, prezentate fără a fi solicitate, nu pot fi luate în considerare în mod legal (aus dem Recht zu Weisen)". 25. În măsura în care reclamantul se plângea că anumite martori nu au fost auziți, Curtea Federală de Asigurări a considerat, printre altele, că Curtea Administrativă a menținut în mod corespunzător circumstanțele în care un executiv al societății a devenit responsabil pentru datoriile societății. și R.H., ale căror audiere a fost solicitată de reclamant, Curtea a făcut trimitere la observațiile exacte depuse de Curtea Administrativă la 28 februarie 1997. 26. În conformitate cu secțiunea 128 din Legea Federală a Judiciarității (Organizationsgesetz), Curtea Federală de Asigurări este invitată să examineze apelurile de drept administrativ împotriva deciziilor cantonale în ultima instanță privind aspectele de asigurare socială. În principiu, instanța este liberă să stabilească faptele. Cu toate acestea, în conformitate cu secțiunea 105 § 2 din Act, aceasta se consideră obligată de fapte în cazul în care instanța inferioră care le-a determinat a fost o instanță în măsura în care determinarea nu este manifestament incorectă, incompletă sau în încălcarea normelor procedurale esențiale. În consecință, există doar o posibilitate limitată de a prezenta noi fapte în cadrul procedurii în fața Curții Federale de Asigurări (a se vedea Bundesgerichtscheide [BGE] 120 V 485). 27. În cadrul procedurii de drept administrativ dinaintea Curții Federale de Asigurări există, în principiu, un singur schimb de declarații în care celelalte părți și cazuri în cauză pot depune observațiile lor asupra recursului de drept administrativ (art. 110 § 4 din Legea federală a justiției). Potrivit practicii Curții Federale de Asigurări, un al doilea schimb de declarații va avea loc în cazul în care noile fapte transpiră în observațiile ale căror corectitudine nu poate fi stabilită în dosarul și care observații par relevante pentru decizia finală. În cazul în care în aceste observații vor fi formulate noi considerații juridice pentru prima dată, se va efectua un al doilea schimb de declarații în cazul în care decizia atacată nu mai poate fi bazată pe motivele furnizate de instanța de judecată inferioară (a se vedea BGE 119 V 323; 114 Ia 314; 111 Ia 3; 94 I 662).

The applicant, a Swiss citizen born in 1941, is a businessman residing in Gersau in Switzerland. 9. The applicant’s son founded the R.AG, a construction company, whereby the applicant acted as guarantor (Bürge) for a credit. He also assisted his son in various administrative tasks concerning the company. 10. In 1994, the R.AG company went bankrupt. The Compensation Office (Ausgleichskasse) of the Canton of Schwyz suffered losses in particular as to contributions of the company to the old age insurance scheme. The Compensation Office regarded the applicant as being the administrative and commercial manager of the company and therefore liable for the sum of 13,925.05 Swiss francs (CHF). 11. The applicant objected, whereupon on 28 January 1995 and 3 January 1996 the Compensation Office introduced a compensation action against the applicant. 12. The action was upheld on 11 December 1996 by the Administrative Court (Verwaltungsgericht) of the Canton of Schwyz which nevertheless reduced the amount to CHF 12,462.15. 13. In its decision, the Administrative Court referred, inter alia, to the statement of a certain R.H., a former member of the board of the company, according to which the applicant had granted the company an advance payment. The Court then examined whether the applicant had in fact had the position of an executive (Organ) of the company and whether in this respect it was necessary to hear the witnesses Ch.R and R.H. The decision referred, inter alia, to two letters of the applicant to the Compensation Office, i.e., of 24 December 1993 in which he stated that the company no longer had any assets, and of 27 July 1994 in which he had signed "as a representative". As a result, the Court concluded that the applicant had in fact had the position of an executive of the company, for which reason further evidence was not necessary. 14. On 31 January 1997 the applicant filed an administrative law appeal with the Federal Insurance Court (Eidgenössisches Versicherungsgericht), contesting the action, and requesting the hearing of various witnesses, inter alia, Ch.R. and R.H. as well as the March District Court where he had introduced proceedings against a certain R.H. 15. The applicant’s appeal was transmitted for observations to the Administrative Court of the Canton of Schwyz, the Compensation Office of the Canton of Schwyz, and the Federal Social Insurance Office (Bundesamt für Sozialversicherung). 16. On 28 February 1997, the Administrative Court of the Canton of Schwyz submitted its observations on the applicant’s administrative law appeal to the Federal Insurance Court, the statement numbering five pages. The Administrative Court proposed in particular the dismissal of the applicant’s appeal. In its statement the Administrative Court commenced with a "preliminary remark" according to which the applicant had not, in the administrative proceedings, referred to the separate procedure before another court concerning a certain R.H. As a result, the Court had not regarded it necessary to consult that case-file, and it could not be said that the Administrative Court had not sufficiently examined the facts. The Administrative Court further stated that the applicant had implicitly admitted that he was an executive of the R.AG company when filing the letters of 24 December 1993 and 27 July 1994. 17. According to the submissions of the Administrative Court, it further transpired from separate execution proceedings that various foreign currency deals had been transacted by the applicant’s family over the R.AG, leading to returns of CHF 65,989.40. However, the R.AG was concerned with constructions, not with foreign currency deals. It could not be said that the applicant had not been in a position to take decisions with binding legal effect. The Administrative Court also considered it unnecessary to hear the witnesses Ch.R. and R.H. Thus, in its decision it had considered that the two witnesses were quarrelling with each other, and the applicant had not shown in what respect the hearing of these witnesses would be useful. 18. The Compensation Office submitted a similar statement, whereas the Federal Social Insurance Office did not file any submissions. 19. On 2 May 1997 the Federal Insurance Court transmitted the statement of the Administrative Court of the Canton of Schwyz to the applicant for information, expressing its regret that it had by mistake not done so earlier on. 20. On 15 May 1997 the applicant submitted a statement on the submissions of the Administrative Court of 28 February 1997. The front page read: "the observations contain three important new points which were not contained in the decision of the Administrative Court. I could not therefore make any observations thereupon in my administrative law appeal of 31 January 1997. As a result, it must be possible for me now to make such observations which I am herewith submitting." 21. The applicant then pointed out that the Administrative Court had stated that he had never mentioned a further set of proceedings against a certain R.H. This was a new point. He had only found out about R.H. in the decision of the Administrative Court itself, for which reason he could not have commented thereupon in the proceedings before the Administrative Court. The applicant furthermore pointed out that the Administrative Court had made new submissions when stating that in view of his letters of 24 December 1993 and 27 July 1994 he had effectively accepted having the position of an executive of the R.AG company. 22. Finally, the applicant explained that the Administrative Court’s submissions were also new to the extent that reference was made to foreign currency deals. This information came from the separate proceedings before another District Court, the March District Court, and not from him. To the extent that the Administrative Court concluded on the basis of this information that the applicant had, in fact, had the position of an executive, he should have been permitted to comment on this point. 23. The Federal Insurance Court dismissed the applicant’s administrative law appeal on 10 June 1997. 24. The decision first recalled the procedure before the Federal Insurance Court itself, noting in particular that the applicant had submitted further observations on 15 May 1997 without being requested to do so. The court then noted that according to Section 110 § 4 of the Federal Judiciary Act (Organisationsgesetz), observations were only exceptionally exchanged a second time between the parties. The decision continued: "(Such a second exchange of observations) will be required for reasons of a fair hearing if in the observations new factual statements have been made, the correctness of which does not immediately transpire from the case-file and which are of relevance for the decision. As regards new legal arguments it must be borne in mind that the Federal Insurance Court is called upon ex officio to apply the correct law. The mere fact that these observations refer to supporting arguments in addition to those mentioned in the contested decision cannot justify the possibility to reply thereto. It would be different, if the Federal Insurance Court were of the opinion that the contested decision could be upheld, not with the reasons originally given, but with other reasons, now mentioned in the observations ... In the light of these principles the applicant’s request along these lines, namely to have a second exchange of observations, appears unfounded. It is irrelevant in this respect that the observations of the Administrative Court were only submitted belatedly (nachträglich). Thus, in those observations no new factual or legal points were raised: Rather, the circumstances mentioned by the applicant (statement of R.H. about advances paid to the capital of the company; profits from currency deals) disclose that they were already known in the case-file stemming from the proceedings of the Gersau and Lachen execution authorities and thus clearly transpired from the file. Therefore, the applicant could, and ought to, have prepared everything necessary in order to avoid a second exchange of observations ... Furthermore, the new point of the previous court which he has mentioned, regarding his executive position, merely concerns an additional argument which further supports the grounds mentioned in the contested decision. This does not warrant the possibility of a further reply. As a result, the applicant’s observations, submitted without being so requested, cannot be legally considered (aus dem Recht zu weisen)." 25. Insofar as the applicant complained that certain witnesses had not been heard, the Federal Insurance Court considered, inter alia, that the Administrative Court had pertinently mentioned the circumstances under which a company executive became liable for the company’s debts. In respect of the witnesses Ch.R. and R.H., the hearing of which had been requested by the applicant, the Court referred to the accurate observations filed by the Administrative Court on 28 February 1997. 26. According to Section 128 of the Federal Judiciary Act (Organisationsgesetz), the Federal Insurance Court is called upon to examine administrative law appeals against cantonal decisions in last resort concerning matters of social insurance. In principle, the court is free to establish the facts. However, according to Section 105 § 2 of the Act, it considers itself bound by the facts if the lower instance which determined them was a court to the extent that the determination is not manifestly incorrect, incomplete or in breach of essential procedural rules. As a result, there is only a limited possibility to put forward new facts in the proceedings before the Federal Insurance Court (see Bundesgerichtsentscheide [BGE] 120 V 485). 27. In the administrative law proceedings before the Federal Insurance Court there is, in principle, only one exchange of statements in which the other parties and instances concerned may file their observations on the administrative law appeal (Section 110 § 4 of the Federal Judiciary Act). According to the practice of the Federal Insurance Court, a second exchange of statements will take place if new facts transpire in the observations the correctness of which cannot be established in the case-file and which observations appear pertinent for the final decision. If new legal considerations are raised for the first time in these observations, a second exchange of statements will take place if the contested decision can no longer be based on the reasons given by the lower court (see BGE 119 V 323; 114 Ia 314; 111 Ia 3; 94 I 662).

§ Cauze similare