AFFAIRE KÜCÜK c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

10.07.2001

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de P1-1;Dommage matériel - réparation pécuniaire;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE KÜCÜK c. TURQUIE (CtEDO, 2001)

HUDOC · oficial

TURCIA (solicitarea nr. 26398/95) HOTĂRÂREA STRASBURG 10 iulie 2001 DEFINIF 10/10/2001 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. În cauza Küçük c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din Palm Președinte M. Ferrari Bravo Gaukur Jörundsson Zupančič Panțiru Maruste judecători F. Gölcüklü judecător ad hoc, și al domnului O 26398/95) îndreptat împotriva Republicii Turcia și al cărui resortisant al acestui stat, dl Ahmet Küçük ( Recurentul este reprezentat în fața Curții de către domnul Tepe, avocat în baroul din Istanbul. Guvernul turc (atîlcu') este reprezentat de agentul său, domnul T. Ulucévik, precum și de domnul H.K. Gür, ministru penipotențiar, director general adjunct pentru Consiliul Europei și drepturile de la mai aproape de Ministerul Afacerilor Externe din Ankara. Cererea are ca obiect să obțină o decizie pe punctul de a afla dacă faptele cauzei dezvăluie o încălcare a dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. La 20 mai 1998, Comisia (Camera a doua) a decis să aducă cererea la cunoștința guvernului, invitând la prezentarea în scris a observațiilor privind admisibilitatea și temeinicia sa. În urma intrării în vigoare a Protocolului nr. 11 la 1 noiembrie 1998, examinarea cauzei a fost încredințată, în conformitate cu art. 5 alin. 2 din protocolul menționat, noii Curți. Cererea a fost atribuită primei secțiuni a Curții [art. 52 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei [art. 27 alineatul (1) din Convenție] a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) din Regulamentul de procedură. În urma deportării dlui R 28), guvernul l-a desemnat pe domnul Gölcüklü ca judecător ad hoc [art. 27 alineatul (2) din Convenție și art. 29 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. La 18 noiembrie 1998, guvernul și-a prezentat observațiile solicitate de Comisie, iar reclamantul a răspuns la aceasta la 4 ianuarie 1999. printr-o decizie din 14 decembrie 1999, camera a declarat cererea admisibilă. Atât reclamanta, cât și Ön Õ au depus întrebări scrise cu privire la fondul cauzei [art. 59 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Curtea a decis să nu țină cuvânt de cuvânt pe fondul cauzei. ÎN CURSUL CIRCONSTANCES DE LA L În noiembrie 1990, un teren aparținând reclamantului, situat la Istanbul, a fost expropriat de Hotărârea Generală Drumuri Naționale (Karayollar La 27 mai 1992, reclamantul a sesizat instanța în instanță în mare măsură în care a recurs la o acțiune în creștere a dreptului de proprietate. 12. printr-o hotărâre din 23 octombrie 1992, instanța înaltă instanță a acordat reclamantului o creștere de 641 960 000 TRL, cu un interes moratoriu de 30 %, începând cu august 1991. 13. Prin hotărârea din 8 februarie 1993, Curtea de Casație a confirmat hotărârea de primă instanță. 14. În urma depunerii cererii în fața Comisiei, la 10 octombrie 1998, adică la cinci ani și la opt luni după decizia internă definitivă, reclamantul a primit suma de 1 744 000 000 TRL cu titlu de indemnizație suplimentară plus dobândă la 30 % laan. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNĂ PERTINENTE Constituția 15. În partea sa relevantă, art. 46 din Constituția privind exproprierile dispune de art. 46 din Constituția privind exproprierile [...] În cazul în care legea permite plăți la termen (...) fracțiunea neplătită la vedere va fi însoțită de dobânzi la rata maximă prevăzută pentru datoriile de la . (...) Legea nr. 3095 din 4 decembrie 1984 16. La momentul faptelor, rata dobânzii restante datorate pentru întârzierea decontării datoriilor de la ë ë a fost de 30 % la an în temeiul Legii nr. 3095. Această rată a fost ajustată prin ordonanța din 8 august 1997, potrivit căreia, începând cu 1 ianuarie 1998, rata legală a fost stabilită la 50 În cele din urmă, o ultimă modificare a avut loc la 15 decembrie 1999 după care rata legală a dobânzii pentru creanțele landului a fost de 7 % pe lună, adică 84% pe an (art. 51 din Legea nr. 51 din Legea nr. 6183 privind recuperarea creanțelor de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Efectele inflației în Turcia sunt indicate pe indicii prețurilor cu amănuntul publicate de către Institutul de Statistică de la În octombrie 1998, cursul mediu al dolarului american era de 285 080 TRL, în funcție de cursul de schimb aplicat de Banca Centrală a Turciei, în funcție de cursul de schimb aplicat de Banca Centrală a Turciei. Reclamantul se plânge că dreptul său la respectarea proprietăților sale nu a fost respectat din cauza întârzierii administrației expropriante în plata suplimentelor de drepturi de proprietate, însoțite de dobânzi insuficiente în raport cu rata foarte ridicată de inflație din Turcia. În acest sens, el invocă art. 1 din Protocolul nr. 1 astfel de formulare. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. 20. În ceea ce privește jurisprudența Curții, guvernul subliniază că art. 1 Protocolul nr. 1 nu impune despăgubiri integrale în toate cazurile de expropriere. El susține că, în speță, un echilibru corect a fost stabilit între cerințele de interes general al comunității și imperativele de protecție a drepturilor individului 21. Guvernul se bazează pe marea sa marjă de apreciere în stabilirea și aplicarea ratei dobânzii care ar face parte integrantă din politica sa în materie de creare și de bună gestionare a serviciilor publice. 22. Reclamantul se referă la teza guvernului și susține că prezenta cauză nu diferă de cauza Akkușc. Turcia (hotărârea Akkuș c. Turcia din 9 iulie 1997 , Culegerea hotărârilor și a deciziilor 1997-IV). 23. Curtea constată că reclamantul, expropriat de terenul său, este recunoscut ca fiind o parte de proprietate care i-a fost vărsată la sfârșitul procedurii de expropriere (punctul 10 de mai sus). În urma unei acțiuni în creștere pe care o introducese, acesta obținea câștig de cauză în fața tribunalului de mari instanțe din Ecuador. În hotărârea sa din 23 octombrie 1992 Cu toate acestea, în conformitate cu Legea nr. 3095, suma astfel stabilită a fost însoțită de un interes moratoriu de 30 % laan, calculat începând cu data la care terenul în cauză a fost expropriat (punctul 12 de mai sus). în octombrie 1998, adică la cinci ani și la opt luni după hotărârea Curții de Casație. 24. Având în vedere cauza în ansamblul său, Curtea arată că situația de care se plânge reclamantul ține de dreptul său la respectarea bunurilor sale. Având în vedere jurisprudența sa stabilită în acest domeniu (a se vedea Hotărârea Akkuș citată anterior, pp. 1303 și următoarele. și, mutatis mutandis Yașar și alte c. Turcia, 27697/95 și 27698/95, 2002/40, § 27), aceasta trebuie să verifice dacă s-a menținut un echilibru corect între cerințele de interes general și imperativele drepturilor fundamentale ale persoanei respective. În acest sens, trebuie luate în considerare modalitățile de despăgubire prevăzute de legislația națională și modul în care acestea au fost aplicate în cazul reclamantului (a se vedea Hotărârea Lithgow și altele c. Regatul Unit din 8 iulie 1986, seria A nr. 102, p. 50 § 120). 25. Curtea a subliniat deja în Hotărârea Akkuș : o întârziere neobișnuit de lungă în plata unei despăgubiri în materie de expropriere are drept consecință agravarea pierderii financiare a persoanei expropriate și plasarea acesteia într-o situație de incertitudine, mai ales dacă se ține seama de deprecierea monetară în anumite state (hotărârea menționată anterior, p. 1310, § 29). 26. În speță, Curtea constată că valoarea despăgubirii suplimentare cu un interes moratoriu de 30 % laan a fost vărsată reclamantului la 10 octombrie 1998, adică la cinci ani și la opt luni după hotărârea Curții de Casație și în timp ce inflația în Turcia la acea dată atingea în medie 81,9 % laan și că rata dobânzii scadente aplicabilă creanțelor de la ë t era de 84% pe an pentru aceeași perioadă. 27. Este de necontestat că întârzierea în cauză în plata despăgubirii pentru despăgubiri suplimentare acordate de instanțele interne este cauzată numai de neîndeplinirea obligațiilor de către administrația expropriantă, care l-a determinat pe reclamant să sufere un prejudiciu distinct în plus față de exproprierea bunurilor sale. Această întârziere determină Curtea să considere că reclamantul a trebuit să suporte o sarcină exorbitantă care a încălcat echilibrul corect dintre, pe de o parte, cerințele de interes general și, pe de altă parte, protecția dreptului la respectarea bunurilor. 28. În concluzie, a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. II. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă decât imediat consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Reclamantul solicită 140 000 de dolari americani (USD) pentru prejudiciul său material și solicită, de asemenea, repararea unui prejudiciu moral evaluat la 10 000 USD. 31. În conformitate cu metoda adoptată deja în cauza Akkuș (p. 1311 § 35), Curtea consideră că, pentru a evalua prejudiciile materiale suferite de solicitant, trebuie să se ia în considerare diferența dintre sumele plătite efectiv reclamantului și cele pe care le-ar fi primit dacă creanțele sale ar fi fost ajustate pentru a ține seama de eroziunea monetară în perioada tardivă (punctul 26 de mai sus), pe baza unei rate a inflației de 81,9 % laan. 33. După efectuarea propriilor calcule în lumina datelor economice relevante de care dispune (punctul 18 de mai sus), Curtea este de acord să acorde reclamantului o despăgubire de 92 590 USD, care să fie convertită în cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului. 34. În plus, având în vedere cauza în ansamblu, Curtea consideră că reclamantul a trebuit să sufere o anumită deteriorare morală în temeiul căreia i-a acordat 1 000 USD. Taxa și cheltuielile de judecată 35. Reclamantul solicită, de asemenea, 10 000 USD pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții. 36. Guvernul nu se pronunță. 37. Curtea amintește că, în temeiul articolului 41 din convenție, aceasta rambursează cheltuielile de care este stabilit că au fost efectiv și în mod necesar expuse și sunt de o valoare rezonabilă (a se vedea în special Hotărârea Campbell și Fell c. Regatul Unit din 28 iunie 1984, seria A nr. 80, pp. 55-56, § 143). Având în vedere elementele aflate în posesia sa și criteriile care decurg din jurisprudența sa, Curtea acordă în mod echitabil suma de 2 000 USD cu titlu de cheltuieli și cheltuieli de judecată. Interese moratorii 38. Curtea consideră că este adecvat să stabilească la 6 % rata anuală a dobânzii moratorii pentru sumele acordate în dolari americani. PE CES DE LA CES, CURȚIA, LA 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție afirmă că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenție, următoarele sume care urmează să fie convertite în cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului: pentru daune materiale, 92 590 (49,5 mii 90 de dolari) dolari americani; pentru daune morale, 1 000 (mii) dolari americani, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, 2 000 (două mii) dolari americani, plus orice sumă care poate fi datorată în baza taxei sau orice alte cheltuieli fiscale exigibile în momentul plății că aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă cu 6 % l de la an la an Expirarea termenului respectiv și până la plată Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Făcută în limba franceză și apoi comunicată în scris la 10 iulie 2001 în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și 3 din Regulamentul de procedură. Michael O