AFFAIRE AVCI c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

10.07.2001

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Radiation du rôle (règlement amiable)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE AVCI c. TURQUIE (CtEDO, 2001)

HUDOC · oficial

TURCIA (Cercetarea nr. 24935/94) HOTĂRÂREA (regulament amiabil) STRASBURG 10 iulie 2001 În cauza Avc Electrolux c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din președintele meu Palm Thomassen dnii Gaukur Jörundsson Biersan Casadevell Maruste judecători F. G ölcüklü judecător ad-hoc, Ferrari Bravo Zupančič Pantsiru judecători supleanți și a dlui O La 12 august 1994, în temeiul fostului articol 25 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reclamantul este reprezentat în fața Curții de către T. Tepe, avocat în barou. Gür, ministrul plenipotențiar, director general adjunct al Consiliului Europei și al Drepturilor lui Iehova. Reclamantul a susținut, printre altele, că a fost victima unei încălcări a art. 5 alin. În conformitate cu articolele 3 și 13 din Convenție, el s-a plâns, de asemenea, de faptul că a fost tratat greșit în timpul custodiei sale, de faptul că a fost supus unei discriminări cu încălcarea articolului 14 coroborat cu art. 5 alineatul (3) și, în cele din urmă, de nu a beneficiat de un proces echitabil în sensul articolului 6 alineatul (1) și al articolului 3 litera (c) în fața Curții a Uniunii Europene sau în legătură cu art. 14. În urma comunicării cererii către guvern de către Comisie, cauza a fost transferată Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 la convenție. La 14 noiembrie 2000, după ce a primit observațiile părților, Curtea a declarat cererea admisibilă cu privire la cauzele întemeiate pe art. 5 alineatul (3) din convenție, în ceea ce privește durata custodiei la vedere impuse în speță, precum și a articolelor 3 și 13 privind presupusele tratamente abuzive suferite în timpul custodiei în litigiu. La 26 martie 2001, după un schimb de corespondență, grefierul de secțiune a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul articolului (b) Convenției și, în acest scop, le-a adresat proiecte de declarații. La 9 aprilie și, respectiv, la 9 mai 2001, reprezentantul reclamantului și guvernul au prezentat declarații formale de acceptare a unei soluționări a cauzei. Reclamantul, dl M.N. Avc., este resortisant turc, născut în 1972. La momentul respectiv, era comerciant și avea reședința în Istanbul. Reclamantul susține că a fost arestat și arestat la 17 februarie 1994. Or, potrivit guvernului, ar fi fost arestat la 25 februarie, în cadrul unei operațiuni polițienești împotriva organizației ilegale, PKK. La data de 9 martie 1994, instanța a examinat mai întâi un medic legist din cadrul Institutului Medico-legal din Istanbul și apoi a ascultat de procurorul Republicii. La 11 martie 1994, reclamantul a înaintat o plângere în fața judecătorului judecător al Curții de Securitate a statului de Jos, care a dispus plasarea sa în detenție provizorie. 10. La 22 și 31 martie 1994, reclamantul a fost supus altor două examinări medicale; rapoartele întocmite în consecință prezentau sechele și echimoze pe corpul lui Iehova; prin urmare, acesta a depus o plângere împotriva polițiștilor responsabili de arestarea sa. 11. La 23 iunie 1994, procurorul a înaintat instanței menționate o acuzație împotriva dlui Avc. Reprobându-l pe acesta să fie membru al organizației ilegale PKK, el solicita aplicarea art. 168 alin. (2) din Codul penal și 5 din Legea nr. 3713 privind combaterea terorismului. 12. Între timp, printr-o hotărâre din 7 februarie 1996, polițiștii în cauză de către reclamant au fost achitați. 13. La 5 mai 1999, instanța de securitate de la ë l declara pe reclamant vinovat de faptele reproșate. În recursul reclamantului, Curtea de Casație a infirmat această hotărâre printr-o hotărâre din 29 februarie 2000. La data examinării prezentei cereri, procedura domnului Avc La 9 mai 2001, Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului, redactată în limba engleză și semnată la 3 mai 2001: 1. I declara that the Government of the Republic of Turkey offer to pay ex gratia to the applicant, Mr Nuri Avc This sum, which also covers legal expenses conected with the case, shall be free of any tax that may be aplication and be paid in French Frans to a bank account named by the aplicant and/or sale duly authorised representative. The sum shall be plata within three months from the data of the judgment delivered by the Court pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final settlement of the case. 2. The Government regret the aparition, as in the present case, of individual cases of il-treatment by the authorities of persons detained in custody notwithstanding existing existing Turkish legislation and the resolve of the Government to prevent such apartions. It is acceptd that the recurse to torture, inhuman or degrading treatment or puntishment of detainees constitutes a incalcation of Article 3 of the Convention and the Government undertake to issue applicate instructions and adoption all necessary measures to ensure that the prohibition of such forms of ill-treatment- including the obligation to carry out efectiv investigation - is respectd in the viitor. The Government referent in this conection to the commitments which they undertook in the Declaration agreed on in Application no. 3382/97 and reiterate their resolve to give effect to those commitments. They note that new legal and administrativ measures have been adopted which have resulted in a reduction in the object of il-treatment in circumstances similar to those of the moment application as well as more efectiv investigation. The Government consider that the supervision by the Committee of Ministers of the execution of Court judgments referenting Turkey in this and similar cases is an applicate mechanism for ensuring that improvements will continue to be made in this context. To this end, necessary co-operation in this procesion will continue to take place. Finally, the Government undertake not to request the reference of the case to the Grand Chamber pursuant to Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court. 15. La 9 aprilie 2001, Curtea primise deja următoarea declarație, semnată de reprezentantul reclamantului (a se vedea punctul 5 de mai sus) În calitatea mea de reprezentant al reclamantului, M. Nuri Avc a luat cunoștință de declarația guvernului Republicii Turcia, făcută în vederea unei soluționări pe cale penală a cauzei având ca origine cererea nr. 24935/94 și potrivit căreia acesta este pregătit să plătească, ex grația, suma globală de 206 000 (două sute șase mii) de franci francezi, inclusiv cheltuielile și cheltuielile de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată ca taxe sau orice altă taxă care poate fi plătită la data plății, în termen de trei luni de la notificarea deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția europeană a drepturilor de proprietate. Această propunere este acceptată după consultarea adecvată a reclamantului care, în consecință, renunță la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza cererii. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile (art. 39 din convenție). Aceasta se asigură că regulamentul menționat se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale (articolele fine din Convenție și 3 din Regulamentul (CE) nr. Salman c. Turcia [GC], nr. 1296/93, CEDO 2000-VII și Dikme c. Turcia, nr. 20869/92, CEDH 2000-VIII.17. Prin urmare, cauza este deviată de la rol. Prin aceste cauze, Curtea, ÎN L