AFFAIRE M.T. ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

17.07.2001

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Radiation du rôle en ce qui concerne certains requérants;Violation de P1-1;Dommage matériel - réparation pécuniaire;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE M.T. ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2001)

HUDOC · oficial

TURCIA TURCIA Cererea nr. 34502/97 HOTĂRÂREA STRASBURG 17 iulie 2001 DEFINIF 17/10/2001 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza M.T. și alții c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află într-o cameră compusă din Palm președinte Dl Ferrari Bravo Gaukur Jörundsson Zupančič Panțiru Maruste judecători Gölcüklü , judecător ad-hoc O La originea cauzei se află o cerere (nr. 34502/97) îndreptată împotriva Republicii Turcia și din care 35 de resortisanți ai acestui stat, M.T., O.Y., A.Y., E.T., H.E., En.T., S.T., N.V., Sa., Sa.T., Ah.T., Ne.T., P.Ö., M.K., Ay.T., Al.T., T., C.Ö, S.Ö., Ș.Ș.Ç., H.D., N.K., E.K., B.K., Ș.F., Ü.B., N.K., H.B., M.Ü.S., N.T., Mu.T., A., G.A., D.Ö, F.T. și Ar.T.T. La 16 octombrie 1996, în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în special Convenția privind drepturile omului), reclamanții sunt reprezentați de dl Turgut și de dl Bingöl, avocații din baroul Samsun. Gür, ministrul plenipotențiar, director general adjunct al Consiliului Europei și al Drepturilor de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La 20 mai 1998, Comisia (Camera a doua) a decis să aducă cererea la cunoștința guvernului, invitând la prezentarea în scris a observațiilor privind admisibilitatea și temeinicia sa. În urma intrării în vigoare a Protocolului nr. 11 la 1 noiembrie 1998, examinarea cauzei a fost încredințată, în conformitate cu art. 5 alin. 2 din protocolul menționat anterior, noii Curți. Cererea a fost atribuită primei secțiuni a Curții [art. 52 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei [art. 27 alineatul (1) din Convenție] a fost constituită în conformitate cu art. 26 1 din Regulamentul de procedură. În urma deportării dlui R La 14 decembrie 1999, după ce a primit observațiile părților, Curtea a decis să anexeze prezenta cerere la alte două (n 37040/97 și 38379/97) și să le declare admisibile. Reclamanții au prezentat observații scrise cu privire la fondul cauzei, dar nu și cu privire la guvern (art. 1 din Regulamentul de procedură. Camera a decis după consultarea părților care nu au avut nici un drept de a ține o audiență consacrată pe fondul cauzei [art. 59 alineatul (2) în fine din Regulamentul de procedură]. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANȚELOR DE LA L Acestea sunt cetățeni turci, reclamanții își au reședința în Samsun. În 1995, opt terenuri din Samsun aparținând reclamanților au fost expropriate de Hotărârea Generală Drumuri Naționale (Karayollar În dezacord cu privire la sumele plătite de Direcție, reclamanții au sesizat instanța de mare instanță a lui Samsun cu opt acțiuni în creștere a dreptului de proprietate. 11. Prin intermediul a opt hotărâri pronunțate la 14 februarie 1996, Tribunalul de Mare Instanță din Samsun a condamnat Hotărârea de a plăti reclamanților indemnizații suplimentare de expropriere pentru a majora un interes moratoriu de 30 % laan, care urmează să fie calculat fie de la data de expropriere, fie de la data cedării terenurilor către Direcție. Aceste hotărâri au fost confirmate de Curtea de Casație la 24 iunie 1996. 12. Hotărârea a vărsat reclamanților suplimentele de instanță în cauză în termene cuprinse între opt și paisprezece luni după hotărârile Curții de Casație. 13. Inițialele reclamanților, datele de sesizare a instanțelor interne, sumele indemnizațiilor suplimentare de expropriere, datele de plecare ale calculului dobânzii 4/2009, datele și sumele plății sunt indicate în tabelul de mai jos Inițiale ale reclamanților Data sesizării instanțelor interne cu privire la suma în avans (TRL) Data plății Valoarea plății (TRL) M.T. 31.7.1995 1 762 735 664 31.1.1997 2 696 000 000 M.Ü. 31.7.1995 597 080 000 981 629 000 O.Y. 1.8.1995 3 076 251 528 4 537 000 000 A.Y. 4.8.1995 173 752 670 11.7.1997 295 000 E.T., H.E., 2.8.1995 3 134 343 279 14.7.1997 5 125 000 000 En.T., N.T., Mu.T., A.T., G.A., D.Ö., F.T. și Ar.T. 31.7.1995 6 976 347 000 (dintre care o treime constituie partea d 2 325 449 000 11.7.1997 11 206 000 000 (din care o treime reprezintă partea din En.T., adică 125 000 000 000 S.T., N.V., Sa., Sa.T., Ah.T., Ah., Ne.T., P.Ö., M.K., Ay.T., T., T., 31.7.1995 447 382 000 4.7.1997 6 440 000 000 C.Ö., Ș.O., H.D., N.K., E.F., B.K., Ș.F., Ü.B., N.K., H. 1.8.1995 1 658 160 000 14.7.1997 2 660 000 000 2 660 000 000 000 II. Constituția 14. În partea sa relevantă, art. 46 din Constituția privind exproprierile dispune (...)L. t. de expropriere va fi plătit în numerar și în numerar. (...) În cazul în care legea ar autoriza plăți la termen (...) fracțiunea care nu a fost plătită la vedere va fi însoțită de dobânzi restante la rata maximă prevăzută pentru datoriile statului (...) Legea nr. 3095 din 4 decembrie 1984 15. La momentul faptelor, rata dobânzii moratorii datorate pentru întârzierea în plata datoriilor la lamai a fost de 30 % la mai mult în temeiul Legii nr. 3095. Această rată a fost ajustată prin ordonanța din 8 august 1997, potrivit căreia, începând cu 1 ianuarie 1998, rata legală a fost stabilită la 50 În cele din urmă, o ultimă modificare a avut loc la 15 decembrie 1999 după care rata legală a dobânzii se deduce de la 1 ianuarie 2000 la rata reeșalonării aplicată de banca centrală în creditele pe termen scurt. 16. La momentul faptelor, rata dobânzii restante aplicabile creanțelor pe termen lung era de 7 % pe lună, adică 84% pe an (art. 51 din Legea nr. 6183 de recuperare a creanțelor de la .. ..................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... În ianuarie și iulie 1997, cursul mediu al dolarului american era, potrivit cursurilor de schimb aplicate de Banca Centrală a Turciei, de 116 000 și 158 660 de lire turce (TRL). ) în interesul unei bune administrări a justiției, în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură. 19. Având în vedere procedura ulterioară deciziei privind admisibilitatea și ținând seama de complexitatea datelor privind cauzele, Curtea consideră că o examinare anexată a acestor cauze nu mai este justificată. 37040/97 și 38379/97. II. CALITATEA DE M.Ü., M.S., N.T., Mu.T., A.T., G.A., D.Ö., FT. ȘI AR.T. 20. În conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) din convenție, Curtea poate decide, în orice moment al procedurii, să elimine o cerere din rol, atunci când circumstanțele permit să se ajungă la concluzia că reclamantul nu mai intenționează să o mențină. 21. Curtea amintește că prezenta cerere a fost introdusă de 35 de solicitanți, inclusiv de următoarele nouă. : M.Ü., M.S., N.T., Mu.T., A.T., G.A., D.Ö., F.T. și Ar.T. A doua procedură de expropriere se referă la un teren deținut de M.Ü. În ceea ce privește reclamanții M.S., N.T., Mu.T., A.T., G.A., D.Ö., F.T. și Ar.T., bunurile lor imobiliare erau supuse celei de a șasea proceduri de expropriere (a se vedea tabelul de la punctul 13 de mai sus). Printr-o scrisoare din 20 aprilie 1998, avocatul celor nouă reclamanți ale căror inițiale sunt menționate mai sus a făcut cunoscut intenția clienților săi de a nu menține cererea în măsura în care aceasta îi privește. În corespondența ulterioară, avocatul a confirmat intenția clienților săi. 22. În conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii în măsura în care aceasta se referă la domnul Ü., M.S., N.T., Mu.T., A.T., G.A., D.Ö., F.T. și Ar.T. , aceasta decide să elimine din rolul acestei părți a cauzei. III. PRIVIND VIOLAȚIA ALAUGATĂ DIN ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL nr. 1 CONVENȚIA 24. Recurentele consideră că situația în litigiu aduce atingere dreptului la respectarea bunurilor lor, garantat prin art. 1 din Protocolul nr. 1 astfel formulat Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. 25. Reclamanții susțin că nu contestă exproprierea în cauză, ci că, potrivit acestora, echilibrul corect În ceea ce privește cerințele de interes general și cerințele de protecție a drepturilor fundamentale ale persoanelor, acestea au fost încălcate din cauza modalităților de despăgubire prevăzute de legislația națională și a modului în care au fost aplicate în cazul acestora. În această privință, aceștia au explicat că au sesizat Tribunalul de Mare Instanță din Samsun în vederea obținerii unor indemnizații suplimentare de expropriere, dat fiind că indemnizațiile inițiale stabilite de Direcție nu corespundeau valorii reale a bunurilor lor imobiliare. Cu toate acestea, indemnizațiile suplimentare de expropriere stabilite de instanțe nu le-au fost plătite decât în termene cuprinse între 17 și 23 de luni după sesizarea instanțelor interne și între 8 și 14 luni după hotărârile Curții de Casație. %, în timp ce rata dobânzii moratorii plătite pentru indemnizațiile suplimentare a fost de doar 30 % laan. Ei susțin că consecințele acestei întârzieri, combinate cu puternica depreciere monetară care se prevalează atunci în țară, au generat un dezechilibru nejustificat între interesele lor personale și interesul public care a motivat măsurile de expropriere în cauză. În acest sens, se referă la Hotărârea Akac. Turcia din 23 septembrie 1998 (Recuperarea hotărârilor și a deciziilor 1998-VI). 26. Referindu-se la jurisprudența Curții, guvernul subliniază că art. 1 Protocolul nr. 1 nu impune despăgubiri integrale în toate cazurile de expropriere. El recunoaște că un echilibru corect trebuie să existe între cerințele de interes general al comunității și imperativele de protecție a drepturilor individului. Cu toate acestea, el are o mare marjă de apreciere în căutarea acestui echilibru corect Curtea arată că exproprierile în litigiu se referă la privarea de proprietate în sensul celei de-a doua teze a articolului 1 De asemenea, Curtea amintește că, chiar dacă o măsură privativă de proprietate urmărește un obiectiv legitim, de interes public, și anume construirea unui drum, ceea ce nu a fost contestat. 28. Un echilibru corect trebuie să fie menținut între cerințele de interes general ale comunității și imperativele drepturilor fundamentale ale individului, acest echilibru fiind rupt dacă persoana în cauză a trebuit să suporte o sarcină specială și exorbitantă (a se vedea Hotărârile Sporrong și Lönnroth c. Suedia din 23 septembrie 1982, seria A nr. 52, p. 26, § 69 și Litigow și alții c. Regatul Unit din 8 septembrie 1982 În această privință, Curtea trebuie să verifice dacă mijloacele puse în aplicare depășesc marja de apreciere de care dispune statul membru în ceea ce privește privarea de proprietate pentru motive de interes public (a se vedea Hotărârea James și alții c. Regatul Unit din 21 februarie 1986, seria A nr. 98, p. 32, § 46; Akkus c. Turcia din 9 iulie 1997, Rec., 1997-IV, p. 1309, § 27). 29. În scopul de a aprecia dacă un astfel de "echilibrul corect" a fost păstrat între diferitele interese în cauză, Curtea trebuie să aibă în vedere modalitățile de soluționare prevăzute de legislația națională și modul în care au fost aplicate în cazul reclamanților (a se vedea, mutatis mutandis, Hotărârea Litigow și altele menționate anterior, p. 50 § 120 și Hotărârea Akkuș menționată anterior, p. 1309-1310, § 27 și 29). 30. Curtea constată că art. 1 din Protocolul nr. 1 impune, în general, plata unei despăgubiri în caz de expropriere pentru motive de interes public. În ceea ce privește nivelul de despăgubire, este necesar să se reamintească faptul că, fără plata unei sume rezonabile în raport cu valoarea bunului, o privare de proprietate este o încălcare excesivă care nu poate fi justificată pe teren a acestei dispoziții. Într-adevăr, o întârziere anormal de lungă în plata unei despăgubiri în materie de expropriere are drept consecință agravarea pierderii financiare a persoanei expropriate și plasarea acesteia într-o situație de incertitudine, mai ales dacă se ține seama de deprecierea monetară în anumite state (hotărârea Akkuș menționată anterior, p. 1310, § 29). Același lucru este valabil și în cazul întârzierilor anormal de lungi în procedurile administrative sau judiciare care servesc la stabilirea unor astfel de indemnizații, în special atunci când persoanele expropriate sunt obligate să facă uz de aceasta pentru a obține despăgubirile la care au dreptul (hotărârea Aka menționată anterior, p. 2682, § 49; a se vedea, în ultimă instanță, Hotărârea Gaganuș c. Turcia. , nr. 39335/95, § 26, 5 iunie 2001, nepublicată). 31. Curtea constată că, în speță, Hotărârea a efectuat exproprierea bunurilor imobile care aparțin reclamanților și le-a plătit indemnizații de expropriere stabilite unilateral de aceasta (punctele 9 și 13 de mai sus). Considerând indemnizațiile insuficiente, reclamanții au sesizat Tribunalul de Mare Instanță al lui Samsun cu privire la cele opt acțiuni în creștere (punctul 10 de mai sus). Având în vedere aceste sume insuficiente, acesta din urmă solicită Direciei să plătească suplimente de valoare ale căror sume figurează în tabelul de mai sus (a se vedea punctul 13); în conformitate cu Legea nr. 3095, sumele astfel stabilite erau însoțite de dobânzi cu 30 % la an, calculate fie de la data la care a fost expropriată, fie de la data transferului bunurilor către director (a se vedea tabelul de la punctul 13 de mai sus). Aceste hotărâri au devenit definitive prin hotărârile Curții de Casație pronunțate la 24 iunie 1996. Cu toate acestea, în cursul anului 1997 (a se vedea tabelul de la punctul 13 de mai sus), în timp ce exproprierile în litigiu au avut loc în 1995 (a se vedea punctul 9 de mai sus) și în timp ce despăgubirile suplimentare au fost [a se vedea tabelul de la punctul 13 de mai sus], începând cu 24 iunie 1996, data hotărârilor Curții de Casație (punctul 11 de mai sus). 32. Curtea ia notă de faptul că, în cursul perioadelor luate în considerare în speță, inflația în Turcia atingea 84,96% laan (punctul 18 de mai sus). % pe an. Forța este de acord că această situație excepțională beneficiază de pe urma statului care ar lipsi de diligența pe care creditorii săi o pot aștepta în mod legitim de la el în executarea obligațiilor sale, în contrast cu cazul debitorilor săi care, în practică, sunt obligați să plătească dobânzi moratorii a căror rată urmează mai mult decât rata inflației (hotărârea Aka menționată anterior, p. 2682, § 48). 33. O astfel de diferență între valoarea creanțelor reclamanților în momentul în care au fost expropriați de proprietățile lor imobiliare și valoarea lor la decontarea lor efectivă a făcut ca reclamanții să sufere un prejudiciu distinct de cel care rezultă din pierderea bunurilor lor (a se vedea Hotărârea Aka menționată anterior, p. 2682, § 50). C a fost acest decalaj, care poate fi atribuit numai neajunsurilor administrației expropriante, care determină Curtea să considere că reclamanții au trebuit să suporte o sarcină exorbitantă care a rupt echilibrul corect dintre, pe de o parte, protejarea dreptului de proprietate și, pe de altă parte, cerințele de interes general. 34. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 1 Protocolul nr. 1 la Convenție. IV. PE LEGĂTURA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIA 35. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă ^ i ^ i ^ i ^ i pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Pagubă 36. În observațiile prezentate la 1 februarie 2000, reclamanții și-au prezentat cererile în temeiul articolului 41 din convenție și își estimează pierderile pecuniare ca urmare a celor șapte proceduri de expropriere la 12 966, 22 630, 1 266, 22 965, 51 045, 29 641 și, respectiv, 12 166 de dolari americani (USD), reprezentând un total de 152 679 USD. Ele indică faptul că aceste sume corespund diferenței dintre sumele plătite efectiv în 1997 și cele percepute în 1995, data la care au sesizat instanțele interne 37 și solicită, de asemenea, jumătate din sumele prezentate mai sus pentru prejudiciul lor moral. 38. În lumina jurisprudenței Curții în această privință (a se vedea Hotărârea Aka menționată anterior; în ceea ce privește metoda de calcul a pierderii reclamanților, a se vedea în special Avizul Comisiei în cauza Aka menționat anterior, p. 2689§) 46-50) și care a efectuat propriile calcule în lumina datelor economice relevante de care dispune (punctul 19 de mai sus), Curtea consideră că poate accepta sumele de 12 966, 22 630, 1 266, 22 965, 29 641 și respectiv 12 166 USD pentru cele șase proceduri de expropriere. Cu toate acestea, în ceea ce privește a cincea procedură de expropriere, Curtea a ajuns la o sumă de 16 294 USD în ceea ce privește pierderea reclamantului, în timp ce acesta solicita 51 045 USD. Prin urmare, aceasta îi acorda 16 294 USD în acest sens. Pe scurt, Curtea acordă reclamanților, M.T., O.Y., A.Y., E.T., H.E., En.T., S.T., N.V., Sa.T., Ah.T., Ne.T., P.Ö., M.K., Ay.T., Al., T.T., C.Ö., Ș.O., H.D., N.K., E.F.K., B.K., Ș.F., Ü.B., N.K. și H.B., un total de 117 928 În plus, având în vedere cauza în ansamblu, Curtea consideră că reclamanții au trebuit să sufere o anumită deteriorare morală în temeiul căreia le acordă fiecăruia 1 000 USD, adică un total de 26 000 USD. Costă și cheltuieli de judecată 41. Reclamanții solicită 37 150 USD. Această sumă include în special 36 000 USD de avocați și 1 150 USD de cheltuieli de traducere. Ei au furnizat documentele necesare în sprijinul acestor revendicări. 42. Curtea reamintește că, în temeiul articolului 41 din Convenție, aceasta rambursează cheltuielile de care se stabilește că au fost efectiv și în mod necesar expuse și sunt de o valoare rezonabilă (a se vedea în special Hotărârea Campbell și Fell c. Regatul Unit din 28 iunie 1984, seria A nr. 80, pp. 55-56, § 143. Curtea arată că suma solicitată în temeiul taxelor de judecată par excesive, având în vedere că avocatul în cauză a fost asociat la pregătirea altor cauze în fața Curții care privesc, de asemenea, o cauză întemeiată pe art. 1 Protocolul nr. 1 la Convenția bazată pe fapte comparabile. În aceste condiții și ținând cont de alte considerații relevante, Curtea, hotărând în echitate, acordă reclamanților 8 000 USD pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Interese moratorii 43. Curtea consideră că este oportun să stabilească la 6 % rata anuală a dobânzii moratoriu pentru sumele acordate în dolari americani. Prin aceste motive, Curtea, în . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Statul pârât trebuie să plătească reclamanților, M.T., O.Y., A.Y., E.T., H.E., En.T., S.T., N.V., Sa.T., Ah.T., Ne.T., P.Ö., M.K., Ay.T., Al.T., T., C.Ö., Ș.Ç., H.D., N.K., E.F.K., B.K., Ș.F., Ü.B., N.K. și H.B., în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 Õ 2 din Convenție, următoarele sume globale care urmează să fie convertite în cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului: (i) 117 928 (cota 17 mii nouă sute douăzeci și opt) dolari americani pentru daune materiale (ii) 000 (26 de mii) dolari americani pentru daune morale; și (iii) 000 (88 000) dolari americani pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată în temeiul taxei sau orice alte cheltuieli fiscale exigibile în momentul plății că aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu cu 6 % l an de la expirarea termenului respectiv și până la plata înapoiată, cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Înmânat în limba franceză, apoi comunicat în scris la 17 iulie 2001 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură.