H.B. și alții împotriva Turciei

TURCIA (solicitarea nr. 38883/97) HOTĂRÂREA STRASBURG 27 mai 2004 DEFINITIVF 27/08/2004 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza H.B. și alții c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din domni. Ress președintele Kūris Zupančič Hedigan mei Tsatsa-Nikolovska H.S. Greve judecători Gölcüklü, judecător ad-hoc, și al domnului V. Berger, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 6 mai 2004, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 38883/97) îndreptată împotriva Republicii Turcia și din care unsprezece resortisanți ai acestui stat, domnii.

H.B. (inclusiv reclamant mai mult), M.S. (inclusiv reclamant mai puțin), A.K. (dacă este cazul) (A.K.), A.K. (dacă este cazul), A.K. (dacă este cazul), M.K. (dacă este cazul) S.S. (s.) (s.), T.S. (în cazul în care este cazul) B.T. (în cazul în care este cazul), S.S. (în cazul în care este cazul) și A.S. (în cazul în care este cazul, Comisia Europeană pentru Drepturile Omului (în cazul în care este necesar) noiembrie 1997 în temeiul vechiului articol 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor de la Cererea a fost transmisă Curții la 1 noiembrie 1998, data intrării în vigoare a Protocolului nr 11 la Convenție [art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11]. Cererea a fost atribuită primei secțiuni a Curții [art. 52 alineatul (1) din Regulamentul de procedură].

În cadrul acesteia, camera însărcinată cu examinarea cauzei [art. 27 alineatul (1) din Convenție] a fost constituită în conformitate cu art. 26 alineatul (1) din Regulamentul de procedură. În urma deportării dlui R. Türmen, judecător ales în temeiul Turciei [art. 28], guvernul l-a desemnat pe dl Gölcüklü ca judecător ad hoc [art. 27 alineatul (2) din Convenție și art. 29 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezenta cerere a fost atribuită celei de-a treia secțiuni, astfel modificată [art. 52 alineatul (1) ] printr-o scrisoare din 9 iulie 2003, Curtea a informat părțile că se va pronunța, în conformitate cu art. 29 alineatele (1) și (3) din Convenție, atât asupra admisibilității, cât și asupra fondului cererii.

În 1996, Ministerul Industriei și Resurselor Naturale (inclusiv Ministerul Justiției) a expropriat proprietăți imobiliare aparținând reclamanților, cu sediul în Birecik. Începând cu data transferului proprietății, au fost plătite despăgubiri de expropriere stabilite de minister reclamanților. În dezacord cu suma plătită de minister, reclamanții au introdus la Tribunalul de Mare Instanță din Birecuk, pentru fiecare proprietate imobiliară, o acțiune în creștere a dreptului de proprietate. 10. Tribunalul le-a acordat reclamanților câștig de cauză și a condamnat ministerul să le plătească despăgubiri suplimentare de expropriere, însoțite de dobânzi simple la o rată de 30 % laan de la data transferului de proprietate.

Aceste hotărâri au fost confirmate de Curtea de Casație și au devenit definitive. 11. În 1996 și 1997, ministerul a vărsat reclamanților informații suplimentare.

12. Detaliile sunt prezentate în tabelul următor, în care se menționează numele celor care au raportat data de plecare a contractului de vânzare cu amănuntul (TRL) care a solicitat 29.2.1996, 18.11.1996, 229 779 263 4.2.1997 519 501 257. reclamant 29.2.1996, 18.11.1996, 783 671 741 4.2.1997 3 502407 896 la 6 solicitanți 12.3.1996, 3.3.1997 685 127 671 21.10.1997 887 124 240 care solicită 8.3.1996, 17.3.1997 561 394 768 21.10.1997 084 169 598 care solicită recurs) 8.3.1996, 3.3.1997 695 626 850 21.10.1997 329 208 701 care solicită recurs) 5.3.1996 18.11.1996, 237 851 515 4.2.1997 612 810 408 care solicită 29.2.1996, 18.11.1996, 752 661 742 4.2.1997 462 767 437 care solicită 7.3.1996, 10.9.1996, 885 959 815 18.12.1996, 525 000 000 care solicită nici un interes morator 30.12.1996, 590 000 10.6.1997 586 460 000 II.

DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNES PERTINENTE 13. Dreptul și practica internă relevantă sunt descrise în Hotărârile Akkuș c. Turcia (9 iulie 1997, Recuperarea hotărârilor și deciziilor 1997-IV, pp. 1305-1306, §§ 13-16) și Akac. Turcia (23 septembrie 1998, Rec., 1998 VI, p. 2674 2676, § 17-25). Reclamanții se plâng de o pierdere de valoare a indemnizațiilor suplimentare de expropriere plătite cu întârziere de către minister, din cauza insuficienței dobânzilor restante în raport cu rata foarte ridicată a inflației în Turcia. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Pe admisibilitate 15. Curtea arată că cauza cu care este sesizată se referă numai la întârzierea luată de minister în plata despăgubirilor suplimentare de expropriere și la prejudiciul care ar fi rezultat astfel pentru reclamanți. 16. Curtea constată că întârzierea în cauză a încetat pentru 1, 2 și 9 solicitanți, precum și pentru 8 reclamant pentru a doua sa acțiune la 4 Februarie 1997, data plății sumelor datorate de minister.

Prin introducerea Comisiei la 1 noiembrie 1997, instanțele nu au respectat termenul de șase luni prevăzut în art. 35 din Convenție. În consecință, această parte a cererii este întârziată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alin. Curtea constată, de asemenea, că întârzierea în cauză s-a încheiat pentru cele 3, 4, 5, 6 și 7 recurente, precum și pentru 8 reclamant pentru prima sa acțiune la 21 octombrie 1997, și pentru 11 reclamant la 10 iunie 1997, date de plată a sumelor datorate de minister. Prin introducerea Comisiei la 1 noiembrie 1997, reclamanții au îndeplinit cerința articolului 35 din convenție. În ceea ce privește cel de al 10-lea solicitant, Curtea arată că faptele care ar constitui, în opinia sa, o încălcare a dispoziției pe care aceasta o poate încheia numai cu plata întregii sume datorate de către minister (.S.c.

Turcia (dec.), nr. 38931/97, 29 februarie 2000). Curtea constată în speță că plata de către minister a sumei de 18 Decembrie 1996 corespunde la 48,37 % din suma datorată și că restul n a fost niciodată plătit. Acest reclamant a îndeplinit cerința articolului 35 din Convenție, Curtea apreciază, în lumina criteriilor care decurg din jurisprudența sa (a se vedea în special Akkuș , menționat anterior) și ținând cont de toate elementele aflate în posesia sa, că această parte a cererii trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond. În plus, aceasta constată că aceasta nu se confruntă cu niciun alt motiv d . Pe fond 18. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Akkuș, citată anterior p. 1310, § 30-31, și Aka , citată anterior, p. 2682, § 50-51).

19. Curtea a examinat prezenta cauză și consideră că Ön a furnizat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. Comisia constată că întârzierea legată de plata despăgubirii suplimentare acordate de instanțele interne este imputată administrației expropriante, care le-a cauzat proprietarilor un prejudiciu distinct în ceea ce privește adăugarea la exproprierea bunurilor lor. Această întârziere, dublată de durata efectivă totală a procedurii în cauză, determină Curtea să considere că reclamanții au trebuit să suporte o sarcină specială și exorbitantă care a încălcat echilibrul corect dintre cerințele de interes general și protejarea dreptului la respectarea bunurilor.

20. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. II. PRIVIND VIOLAȚIA DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIA 21. Reclamanții se plâng, de asemenea, că perioada de timp care s-a scurs între sesizarea lor de la Tribunalul de Mare Instanță din Birechik și plata efectivă a încălcat dreptul lor de a-și asculta cauza într-un termen rezonabil în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție. Cu privire la admisibilitatea 22. Curtea consideră, având în vedere connexitatea acestui litigiu cu cea a articolului 1 din Protocolul nr. 1, că faptele care ar constitui, potrivit reclamanților, o încălcare a dispoziției invocate au încetat cu plata sumelor datorate de către minister.

23. Curtea consideră, având în vedere concluzia sa (punctul 17 de mai sus) că, prin aducerea la cunoștința Comisiei la 1 noiembrie 1997, la 1 noiembrie 1997, la 2 și 9 reclamante, precum și 8 reclamant pentru a doua sa acțiune nu au respectat termenul de șase luni prevăzut în art. 35 din Convenție. În consecință, această parte a cererii este tardivă și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alin. noiembrie 1997, cele trei, 4 , 5 , 6 , 7 , 10 și 11 reclamanți, precum și 8 reclamant pentru prima sa acțiune au îndeplinit cerința termenului de șase luni. Comisia consideră că acest aspect nu poate fi declarat în mod vădit nefondat, în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție. Având în vedere concluzia sa formulată pe teren la art. 1 din Protocolul nr. 1, Curtea nu consideră că este necesar să se ia în considerare problema separat din perspectiva articolului 6 alineatul (1). III.

PRIVIND LEGEREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite d ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii , Curtea acordă părții care a încălcat-o, dacă este cazul, o satisfac ț i e echitabilă. Pagube materiale și morale 27. Reclamanții susțin că trebuie să fie despăgubiți pentru un prejudiciu material suferit ca urmare a plății întârziate a indemnizațiilor suplimentare de expropriere. Ei solicită Curții să le acorde o sumă fără a o număra. De asemenea, solicită repararea unei daune morale pe care o reprezintă la 20 000 de dolari americani.

28. Guvernul contestă aceste pretenții. 29. Având în vedere modul de calcul adoptat în cauza Akkuș (citată anterior, pp. 1311, § 35-36 și 39) și având în vedere datele economice relevante, Curtea acordă ca prejudiciu material 11 882 EUR (EUR) pentru cei 3-6 solicitanți în comun, 3 797 EUR pentru 7 solicitant, 23 769 EUR pentru 8 solicitant, 5 726 EUR pentru 10 reclamant și 777 EUR pentru 11 solicitant. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că, în circumstanțele din speță, constatarea încălcării constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă.

Cheltuieli și cheltuieli de judecată 30. Reclamanții nu solicită rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată suportate în fața organelor convenției și/sau a instanțelor interne și nici o astfel de întrebare nu necesită o examinare din oficiu (Colacioppo c. Italia , Hotărârea din 19 februarie 1991, seria A n 197-D, p. 52 alineatul 16 Interese moratorii 31. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii pe rata dobânzii a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale.

PE CESA, CURȚIA, ÎN LUANIMITATE, Declara cererea admisibilă în măsura în care aceasta privește trei, patru, cinci, 6 , 7 , 10 și 11 reclamanți, precum și 8 reclamant pentru prima sa acțiune și inadmisibilă pentru surplusul declarat că a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. Détque mail … Statul pârât trebuie să plătească, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție, suma totală de 45 951 EUR (cincizeci și cinci de mii nouă sute cincizeci și un euro) pentru daune materiale, care urmează să fie repartizate după cum urmează, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de taxe, taxe de timbru și taxe fiscale exigibile în momentul plății, care urmează să fie convertită în lire turce la rata aplicabilă la data regulamentului la 3 , 5 și 6 solicitanți comuni: 11 882 EUR (unsprezece mii opt sute nouăzeci și două de euro), la 7 solicitant: 3 797 EUR (trei mii șapte sute nouăzeci și șapte de euro), la 8 solicitant: 23 769 EUR (optzeci și trei de mii șapte sute șaptezeci și nouă de euro), la 10 solicitant: 5 726 EUR (cinci mii șapte sute douăzeci și șase de euro), la 11 solicitant: 777 EUR (șapte sute șaptezeci și șapte de euro) de la data expirării termenului menționat și până la data de plată,

aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale restante, în unanimitate, cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 27 mai 2004 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Vincent Berger Georg Ress Modululer Președinte

TROISIÈME SECTION

AFFAIRE H.B. ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 38883/97) ARRÊT STRASBOURG 27 mai 2004 DÉFINITIF 27/08/2004 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire H.B. et autres c. Turquie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de : MM. G. Ress , président , P. Kūris , B. Zupančič , J. Hedigan , M mes M. Tsatsa-Nikolovska , H.S. Greve , juges , M. F. Gölcüklü, juge ad hoc, et de M. V. Berger, greffier de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 6 mai 2004, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE

LES CIRCONSTANCES DE L’ESPÈCE

7. Les requérants résident à Șanlıurfa.

NOMS DES REQUÉRANTS

DATE DE DÉPART DU CALCUL DE L’INTÉRÊT MORATOIRE

DATE DE L’ARRÊT DE LA COUR DE CASSATION

MONTANT DE L’INDEMNITÉ COMPLÉMEN-TAIRE

(TRL)

DATE DU PAIEMENT

MONTANT DU PAIEMENT (TRL)

1 er requérant 29.2.1996 18.11.1996 1 229 779 263 4.2.1997 1 519 501 257 2 e requérant 29.2.1996 18.11.1996 2 783 671 741 4.2.1997 3 502407 896 3 e à 6 e requérants 12.3.1996 3.3.1997 5 685 127 671 21.10.1997 7 887 124 240 7 e requérant 8.3.1996 17.3.1997 1 561 394 768 21.10.1997 2 084 169 598 8 e requérant (1 er recours) 8.3.1996 3.3.1997 11 695 626 850 21.10.1997 16 329 208 701 8 e requérant (2 e recours) 5.3.1996 18.11.1996 5 237 851 515 4.2.1997 6 612 810 408 9 e requérant 29.2.1996 18.11.1996 2 752 661 742 4.2.1997 3 462 767 437 10 e requérant 7.3.1996 10.9.1996 885 959 815 18.12.1996 525 000 000 11 e requérant Aucun intérêt moratoire 30.12.1996 590 000 000 10.6.1997 586 460 000 II.

LE DROIT ET LA PRATIQUE INTERNES PERTINENTS

13. Le droit et la pratique internes pertinents sont décrits dans les arrêts Akkuș c. Turquie (9 juillet 1997, Recueil des arrêts et décisions 1997-IV, pp. 1305-1306, §§ 13-16) et Aka c. Turquie (23 septembre 1998, Recueil 1998 ‑ VI, pp. 2674 ‑ 2676, §§ 17-25). EN DROIT I.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 1 DU PROTOCOLE N

o 1

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION

21. Les requérants se plaignent également que le laps de temps qui s’est écoulé entre leur saisine du tribunal de grande instance de Birecik et le paiement effectif a méconnu leur droit à ce que leur cause soit entendue dans un délai raisonnable au sens de l’article 6 § 1 de la Convention. A. Sur la recevabilité

SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

26. Aux termes de l ’ article 41 de la Convention, « Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable. » A. Dommages matériel et moral