CASE OF LAUNIKARI AGAINST FINLAND

Rezoluția ResDH(2001)88 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 5 octombrie 2000 (finală la 5 ianuarie 2001) în cazul Launikari împotriva Finlandei (aprobată de Comitetul de Miniștri la 23 iulie 2001 la ședința 760 a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Launikari pronunțată la 5 octombrie 2000 și transmisă Comitetului de Miniștri odată ce a devenit finală în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 34120/96) împotriva Finlandei, depusă la 3 decembrie 1996 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl Jaakko Launikari, un național finlandez, și că Curtea, deținută din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerea privind lungimea excesivă a anumitor proceduri civile; întrucât în hotărârea sa din 5 octombrie 2000 Curtea în unanimitate: - a declarat că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție; - a considerat că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, 20 000 de mărci finlandeze în ceea ce privește prejudiciile morale și 30 622 mărci finlandeze în ceea ce privește costurile și cheltuielile, plus orice valoare adăugată care poate fi taxabilă, și că dobânzile simple la o rată anuală de 10% vor fi plătite pentru sumele respective de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; - a respins restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere obligația Finlandei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților în cauză direct; având în vedere că, la 13 noiembrie 2000, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în hotărârea din 5 octombrie 2000, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Finlandei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2001)88

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 5 October 2000 (final on 5 January 2001)

in the case of Launikari against Finland

(Adopted by the Committee of Ministers on 23 July 2001

at the 760

th

meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Launikari case delivered on 5 October 2000 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 34120/96) against Finland, lodged with the European Commission of Human Rights on 3 December 1996 under former Article 25 of the Convention by Mr Jaakko Launikari, a Finnish national, and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint concerning the excessive length of certain civil proceedings;

Whereas in its judgment of 5 October 2000 the Court unanimously:

- held that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention;

- held that the Government of the respondent state was to pay the applicant, within three months from the date at which the judgment became final, 20 000 Finnish marks in respect of non-pecuniary damage and 30 622 Finnish marks in respect of costs and expenses, plus any added tax-value that may be chargeable, and that simple interest at an annual rate of 10% would be payable on those sums from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

- dismissed the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the Government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 5 October 2000, having regard to Finland’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the Government of the respondent state indicated that the Court’s judgment had been sent out to the authorities directly concerned;

Having satisfied itself that on 13 November 2000, within the time-limit set, the Government of the respondent state had paid the applicant the sum provided for in the judgment of 5 October 2000,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Finland, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.