AFFAIRE SIEGEL CONTRE LA FRANCE

Rezoluția ResDH(2001)123 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 28 noiembrie 2000 (definită la 28 februarie 2001) în cauza Siegel împotriva Franței (adoptată de Comitetul de Miniștri la 15 octombrie 2001, cu ocazia reuniunii 764 a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 28 noiembrie 2000 în cauza Siegel și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție, Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 36350/97) formulată împotriva Franței, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 24 aprilie 1997 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către domnul. Auguste Siegel, resortisant francez, și că Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibil faptul că este vorba despre durata excesivă a unei proceduri civile; având în vedere că, în hotărârea sa din 28 noiembrie 2000, Curtea, în unanimitate; - a respins excepția preliminară a guvernului; - a spus că art. 6 alineatul (1) din Convenția S După ce a invitat guvernul din statul membru în cauză să informeze în legătură cu măsurile luate ca urmare a hotărârii din 28 noiembrie 2000, având în vedere obligația pe care o are Franța de a se conforma în conformitate cu art. 46 alin. (1) din Convenție; Având în vedere că, în momentul examinării acestei cauze, guvernul statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct vizate; Așteptând să nu fie vărsată nicio sumă de bani reclamantului ca o satisfacție echitabilă, aceasta din urmă neprezentând nicio revendicare în acest sens, Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de guvernul Franței, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2001)123

relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme

du 28 novembre 2000 (définitif le 28 février 2001)

dans l’affaire Siegel contre la France

(adoptée par le Comité des Ministres le 15 octobre 2001,

lors de la 764

e

réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»),

Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 28 novembre 2000 dans l’affaire Siegel et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ;

Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 36350/97) dirigée contre la France, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 24 avril 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Auguste Siegel, ressortissant français, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief concernant la durée excessive d’une procédure civile ;

Considérant que dans son arrêt du 28 novembre 2000 la Cour, à l’unanimité ;

- a rejeté l’exception préliminaire du Gouvernement ;

- a dit que l’article 6, paragraphe 1, de la Convention s’appliquait en l’espèce ;

- a dit qu’il y avait eu violation de cet article ;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 28 novembre 2000, eu égard à l’obligation qu’a la France de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ;

Considérant que lors de l’examen de cette affaire, le gouvernement de l’Etat défendeur a indiqué que l’arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées ;

Attendu qu’aucune somme d’argent ne devait être versée au requérant au titre de la satisfaction équitable, ce dernier n’ayant soumis aucune prétention à ce titre,

Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de la France, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.