CASE OF VALLE AGAINST FINLAND

Rezoluția ResDH(2001)143 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 7 decembrie 2000 (finală la 3 ianuarie 2001) în cazul Vallei împotriva Finlandei (aprobată de Comitetul de Miniștri la 15 octombrie 2001 la a 764-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Valle, pronunțată la 7 decembrie 2000, și transmisă Comitetului de Miniștri după ce a devenit finală în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; Amintind că hotărârea Curții a devenit finală la 3 ianuarie 2001 de la această dată, Curtea a informat Comitetul de Miniștri’ că părțile au notificat că nu vor solicita un caz care să fie depus la Marea Chambre; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 28808/95) împotriva Finlandei, depusă la 25 decembrie 1993 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în conformitate cu art. 25 din Convenția de către dl Tapio Valle, un național finlandez, și că Curtea, deținută din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibile plângerile referitoare la încălcarea vieții și corespondenței private ale reclamantului și lipsa unui remediu eficace în acest sens; întrucât, în hotărârea sa din 7 decembrie 2000, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de Guvernul Statului pârât și de reclamant, și după ce s-a constatat că soluția se bazează pe respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât, în unanimitate, să scoată cazul din lista sa; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că Guvernul Finlandei va plăti reclamantului 20 000 de mărci finlandeze în ceea ce privește prejudiciile morale și 7 930 mărci finlandeze în ceea ce privește costurile și cheltuielile, mai puțin sumele deja plătite de Consiliu al Europei prin intermediul ajutorului juridic; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că eliberarea unui caz se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri o dată ce devine finală pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate de discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere că, la 1 februarie 2001, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în soluționarea prietenoasă și că nu este necesară nicio altă măsură în acest caz pentru a se conforma hotărârii Curții; Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Finlandei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2001)143

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 7 December 2000 (final on 3 January 2001)

in the case of Valle against Finland

(Adopted by the Committee of Ministers on 15 October 2001

at the 764th meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Valle case delivered on 7 December 2000 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention;

Recalling that the judgment of the Court became final on 3 January 2001 since at this date, the Court informed the Committee of Ministers’ that the parties had notified that they would not request a the case to be referred to the Grand Chambre;

Recalling that the case originated in an application (No. 28808/95) against Finland, lodged with the European Commission of Human Rights on 25 December 1993 under former Article 25 of the Convention by Mr Tapio Valle, a Finnish national, and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaints relating to the breach of the applicant’s private life and correspondence and the lack of an effective remedy in this respect;

Whereas in its judgment of 7 December 2000 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicant, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided, unanimously to strike the case out of its list;

Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of Finland would pay the applicant 20 000 Finnish marks in respect of non-pecuniary damage and 7 930 Finnish marks in respect of costs and expenses, less the amount already paid by the Council of Europe by way of legal aid;

Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of the Court provides that the striking out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that on 1 February 2001, the government of the respondent state had paid the applicant the sums provided for in the friendly settlement and that no other measures was required in the present case to conform to the Court’s judgment;

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Finland, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.