CtEDO 23.10.2001 Auto

AFFAIRE D.I. c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
23.10.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement frais et dépens - procédure de la Convention;Dommage matériel - demande rejetée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE D.I. c. ITALIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA D.I. c. ITALIA (Cercetarea nr. 44533/98) HOTĂRÂREA STRASBURG 23 octombrie 2001 DEFINITIVF 23/01/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. În cazul D.I. c. Italia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din: dnii J.-P. Costa președintele Fuhrmann Kūris Tulkens dnii Jungwiert Traja judecători del Tufo, judecător ad hoc, și domnul T.L. Early grefier adjunct de secțiune După ce a intenționat în camera Consiliului la 2 octombrie 2001, Rend la chetă că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene și al cărei resortisant italian, domnul G. D.I. ( La 25 septembrie 1997, în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Comisia Europeană pentru Drepturile Omului a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului. Cererea a fost înregistrată la 13 noiembrie 1999 sub numărul dosarului 44533/98. Guvernul italian ( Curtea a declarat cererea admisibilă la 26 septembrie 2000. Prin hotărârea din 27 februarie 1979, al cărei text a fost depus la grefă la 6 martie 1979, Tribunalul din Santa Maria Capua Vetere a pronunțat falimentul reclamantului. Instanța a stabilit stabilirea stării creanțelor la 26 aprilie 1979. În paralel cu procedura de faliment, la 22 martie 1979, reclamantul a opus această hotărâre. Prin hotărârea din 14 aprilie 1981, al cărei text a fost depus la grefa din 29 aprilie 1981, tribunalul a respins opoziția. La 23 iunie 1981, reclamantul a luat apel la Curtea de Apel din Napoli. printr-o hotărâre din 6 ianuarie 1982, al cărei text a fost depus la grefa din 6 februarie La 25 martie 1982 s-a efectuat licitația unei clădiri aparținând reclamantului; proprietatea a fost transferată noului achizitor la 29 martie 1983. La 8 iulie 1982, unul dintre creditori a pus la dispoziție alte creanțe și a devenit singurul creditor și a cerut posibilitatea de a cumpăra o parte din materialul de pe inventar, în anumite condiții. La 15 iulie 1982, judecătorul comisar a acceptat cererea sa. În aceeași zi și la 15 decembrie 1987, judecătorul a luat două ordonanțe prin care a dispus plata în avans a creditorului. Prin ordonanța din 15 iulie 1986, mandatul lichidatorului a fost revocat și a fost numit un nou lichidator. martie 1991 până la 20 noiembrie 1991, președintele tribunalului a luat trei ordonanțe prin care a somat instanța să își îndeplinească obligațiile. Din același motiv, judecătorul a adoptat trei ordonanțe în cursul anului 1992 și o a patra la 13 mai 1997. În iulie 1998, la cererea judecătorului, lichidatorul a fost revocat din funcția sa, din cauza neîndeplinirii obligațiilor sale. Noul lichidator numit a depus, între 23 octombrie 1998 și 10 iunie 1999, cinci rapoarte pe baza cărora a fost pusă sub semnul întrebării răspunderea fostului sindicat din cauza greșelilor comise în gestionarea procedurii de faliment. În conformitate cu informațiile furnizate de reclamant la 12 februarie 2001, procedura era încă în curs de desfășurare. ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE Reclamantul susține că durata procedurii nu a respectat principiul termenului rezonabil [conform articolului 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum s-a formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 10. 13 Curtea reamintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri la cerința termenului rezonabil În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1).14, după examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu îndeplinește cerința privind termenul rezonabil În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Reclamantul solicită 4 000 000 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudiciul material și moral pe care l-ar fi suferit. 17. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material invocat și respinge această cerere. În schimb, aceasta consideră că este necesar să se acorde reclamantului 70 000 000 ITL pentru prejudiciul moral. Reclamantul solicită, de asemenea, 525 500 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în fața Curții. 19. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi menționată anterior, § 30). În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma solicitată, și anume 525 500 ITL, și la .interese moratorii 20. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri era de 3,5 % l an. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, A spus că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 70 000 000 (70 milioane) lire italiene pentru daune morale și 525 500 (cinci douăzeci și cinci mii cinci sute) lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată aceste sume vor fi majorate cu 3,5% l an de la expirarea acestui termen și până la plata acestora Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 23 octombrie 2001, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul T.L. Early J.-P. Costa Modululr Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-01-16
0,97
AFFAIRE P.I. c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE P.I. c. ITALIE (Requête n° 47000/99) ARRÊT STRASBOURG 16 janvier 2001 DÉFINITIF 16/04/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2001-12-06
0,97
AFFAIRE C.A.I.F. c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE C.A.I.F. c. ITALIE (Requête n° 49302/99) ARRÊT STRASBOURG 6 décembre 2001 DÉFINITIF 06/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2001-12-11
0,97
AFFAIRE V.I. c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE V.I. c. ITALIE (Requête n o 51674/99) ARRÊT STRASBOURG 11 décembre 2001 DÉFINITIF 04/09/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
CtEDO 2001-12-06
0,97
AFFAIRE CENTI c. ITALIE (n° 1)
TROISIÈME SECTION AFFAIRE CENTI c. ITALIE (n° 1) (Requête n° 44429/98) ARRÊT STRASBOURG 6 décembre 2001 DÉFINITIF 06/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
CtEDO 2001-10-23
0,97
AFFAIRE L. c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE L. c. ITALIE (Requête n° 44515/98) ARRÊT STRASBOURG 23 octobre 2001 DÉFINITIF 23/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches d
Sursă