CtEDO 23.10.2001 Auto

AFFAIRE COLACRAI c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
23.10.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Dommage matériel - demande rejetée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE COLACRAI c. ITALIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

Secțiunea 3 din Regulamentul Curții din 30 ianuarie 2002 STRASBURG 23 octombrie 2001 În cauza Colacrai c. Italia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se întrunește într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte Fuhrmann Kūris Tulkens dnii Jungwiert Traja judecătorii del Tufo, judecător ad hoc, și de domnul T.L. Early grefier adjunct de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 2 octombrie 2001, se retrage la hotărâre că aici, adoptat la această dată procedural A la origine a cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene și din care o resortisantă italiană, M Antonietta Colacrai ( A. Nardone și T. Verrilli, avocați din Benevent. Guvernul italian ( olée) este reprezentat de agentul său, dl U. Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. Curtea a declarat cererea admisibilă la 26 septembrie 2000. La 15 decembrie 1992, reclamanta a înaintat o acțiune în fața judecătorului de instanță din Benevent, care funcționa ca judecător al muncii, pentru a obține recunoașterea dreptului său la o pensie ordinară de invaliditate. La 20 februarie 1993, judecătorul de instanță a fixat prima ședință la 22 noiembrie 1993. În ziua următoare, judecătorul a numit un expert și a stabilit deliberarea cauzei la 26 februarie 1993. În iunie 1995. În acea zi, reclamanta a depus la dosar un certificat medical care să ateste că nu a putut să se ducă la vizita medicală planificată la expert și judecătorul de instanță a prezentat cauza la 19 septembrie 1995. Cu toate acestea, în ziua următoare, judecătorul a retrimis cauza. La 20 septembrie 1995 judecătorul a numit un nou expert și a amânat cauza la 5 Martie 1997. Această audiere nu a avut loc din cauza mutației judecătorului. Noul judecător însărcinat cu dosarul a fixat la cinã la cinã la 7 mai 1998. În acea zi, raportul de experienþã nu a fost depus la dosar, judecătorul a convocat la cinã la cinã din 8 octombrie 1998. După ce a auzit expertul, judecătorul a dispus reînnoirea competenței și a amânat cauza la 29 octombrie 1998. Această audiere a fost revocată din oficiu la 20 noiembrie 1998. La acea dată, expertul a depus jurământul și punerea în deliberare a cauzei a fost stabilită la 5 aprilie 1999. Printr-o hotărâre din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefa din 28 iunie 1999, Tribunalul a respins cererea recurentei. ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE Recurenta a declarat că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Hotărârea privind dreptul său de a se pronunța asupra acestei teze. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 15 decembrie 1992 și s-a încheiat la 28 iunie 1999; prin urmare, a durat puțin mai mult de șase ani și șase luni pentru o instanță. 10. Curtea amintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri la obligația de termen rezonabil În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 11. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde cerinței termenului rezonabil În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Recurenta solicită 15 000 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudiciul material și 10 000 000 ITL pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 14. Curtea nu a primit o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere. În schimb, aceasta consideră că este necesar să se acorde recurentei 10 000 000 000 ITL pentru prejudiciul moral. Comisioane și cheltuieli de judecată [1] 15. Recurenta solicită, de asemenea, 7 184 550 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile efectuate în fața Curții. 16. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, hotărârea În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 3 000 000 000 ITL pentru procedura în fața Curții și acordul la care se acordă recurentei. Interese moratorii 17. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri era de 3,5% l an. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenție, 10 000 000 (zece milioane) de lire italiene pentru daune morale și 3 000 000 (trei milioane) de lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată; [2] aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu de 3,5% l an de la expirarea acestui termen și până la plata Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 23 octombrie 2001 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul T.L. Early J.-P. Costa Modululr Adjunct Președinte [1] Rectificat la 30 ianuarie 2002. Partea în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 10 000 000 (zece milioane) lire italiene pentru daune morale; suma de 3 000 000 000 ITL pentru procedura în fața Curții a fost adăugată.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-03-29
0,97
AFFAIRE ROCCHI c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ROCCHI c. ITALIE ( Requête n° 44375/98 ) ARRÊT (Règlement amiable) STRASBOURG 29 mars 2001 Cet arrêt peut subir des retouches de forme avant la parution de sa version définitive. En l’affaire Rocchi c. Italie, La Co
CtEDO 2002-02-28
0,97
AFFAIRE COLELLA c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE COLELLA c. ITALIE (Requête n° 51116/99) ARRÊT STRASBOURG 28 février 2002 DÉFINITIF 28/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2001-12-06
0,97
AFFAIRE BONACCI ET AUTRES c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE BONACCI ET AUTRES c. ITALIE (Requête n° 49313/99) ARRÊT STRASBOURG 6 décembre 2001 DÉFINITIF 06/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir
CtEDO 2001-03-08
0,96
AFFAIRE B.S. c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE B.S. c. ITALIE ( Requête n° 44364/98 ) ARRÊT (Règlement amiable) STRASBOURG 8 mars 2001 Cet arrêt peut subir des retouches de forme avant la parution de sa version définitive. En l’affaire B.S. c. Italie, La Cour eu
CtEDO 2001-10-23
0,96
AFFAIRE CALO c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE CALÒ c. ITALIE (Requête n° 48408/99) ARRÊT STRASBOURG 23 octobre 2001 DÉFINITIF 23/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
Sursă