AFFAIRE GIUSEPPE TRIPODI c. ITALIE

SECȚIUNEA 3 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL GIUSEPPE TRIPODI c. ITALIA (solicitarea nr. 40946/98) HOTĂRÂREA [1] (Satisfacție echitabilă) STRASBURG 23 octombrie 2001 DEFINIF 23/01/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Giuseppe Tripodi c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din J.-P. Costa președinte, Fuhrmann Loucaides Kūris Jungwiert Traja Zagrebelsky, judecători și grefier adjunct T.L. Arly, după ce a intenționat în camera Consiliului la 2 octombrie 2001, renunță hotărârea pe care a adoptat-o aceasta, adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, dl Giuseppe Tripodi ( reclamanta a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului (inclusiv Comisia Europeană) la 23 septembrie 1996 în temeiul articolului 25 din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind drepturile omului). Cererea a fost înregistrată la 27 aprilie 1998 sub numărul de dosar 40946/98. Reclamantul este reprezentat de M. Dl Miccoli, avocat în Reggio Calabria. Guvernul italian (at'o') este reprezentat de agentul său, dl U. Leanza. Prin hotărârea din 25 ianuarie 2000, Curtea a statuat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Protocolul nr. 1, din cauza duratei procedurii și că nu a fost necesar să se stabilească dacă a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1. Curtea a decis, de asemenea, să atribuie reclamantului 28 000 de lire italiene (ITL) pentru daune morale și 5 000 000 000 000. ITL pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată și a respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. La 10 august 2000, guvernul a informat Curtea că 16 februarie 2000 a aflat că reclamantul a decedat la 26 august 1999, deci înainte de hotărârea Curții. În consecință, la acea dată, guvernul solicita revizuirea hotărârii în sensul articolului 80 din regulament sau, în lipsa acesteia, interpretarea hotărârii menționate în sensul articolului 79 din regulament. La 10 mai 2001, Curtea a acceptat cererea de revizuire a hotărârii, numai în ceea ce privește problema aplicării articolului 41 din Convenție. Prin urmare, avocatul reclamantului decedat a fost invitat să prezinte observații scrise cu privire la această singură chestiune în termen de 11 iunie 2001. Aceste observații au ajuns la Curte la 11 iunie 2001. Guvernul a solicitat revizuirea hotărârii din cauza faptului că nu a putut fi executat, având în vedere decesul reclamantului înainte de adoptarea acesteia, și a susținut, printre altele, că datoria unui stat față de un reclamant decurge din publicarea hotărârii. Prin urmare, în cazul în care reclamantul a decedat deja în momentul publicării hotărârii, suma pentru satisfacția echitabilă nu a intrat în patrimoniul defunctului și, prin urmare, nu a putut fi transmisă moștenitorilor; prin urmare, guvernul vede greșit modul în care ar putea, din proprie inițiativă, să identifice titularii de drepturi și să le plătească suma acordată reclamantului. În cele din urmă, potrivit guvernului, numai Curtea poate decide cui îi revine calitatea de victimă și dreptul de a primi suma acordată în temeiul satisfacției echitabile. Avocatul a comunicat Curții faptul că doi moștenitori ai reclamantului au renunțat la ereditate și numele celor cinci moștenitori ai reclamantului care ar putea revendica dreptul de a-l înlocui pe acesta din urmă în cadrul executării părții Caterina Tripodi, născută la 18 februarie 1956 și rezidentă în Archi (Regio Calabria) și domnii Ignazio Tripodi, născut la 20 aprilie 1951 și rezidentă în Villa San Giovanni (Regio Calabria), Francesco Tripodi născut la 30 ianuarie 1949 și rezident în San Lucido (Cosenza), Giovanni Tripodi născut la 2 februarie 1946 și rezident în Villa San Giovanni (Regio Calabria) și Domenico Tripodi născut la 1 februarie 1946 În ianuarie 1945 și cu reședința la Novara. Reprezentantul moștenitorilor a subliniat că aceștia doresc să continue procedura în fața Curții și continuă în prezent procedura națională încă în curs de desfășurare. În aceste condiții, Curtea consideră că moștenitorii trebuie să fie considerați ca fiind rude în sensul jurisprudenței Curții (a se vedea Malhous c. Republica Cehă (cc) [GC], nr. 33071/96 care urmează să fie publicat în Recueul 2000-XII. Prin urmare, Curtea concluzionează că este necesar să se revizuiască hotărârea din 25 ianuarie 2000 prin aplicarea articolului 80 din Regulamentul Curții, după cum urmează: în conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagubă 10. Reclamantul a solicitat 266 228 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudiciul material și moral pe care l-ar fi suferit. 11. Curtea, după ce a luat în considerare observațiile prezentate de guvern, consideră că moștenitorii reclamantului 28 000 000 ITL ar trebui să fie acordați fiecăruia 5 600 000 ITL. Reclamantul a solicitat, de asemenea, 8 000 000 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și 6 6 680 000 pentru cele efectuate în fața Curții. 13. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță, luând în considerare observațiile prezentate de guvern și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 5 000 000 000 ITL toate costurile și acordă moștenitorilor reclamantului, adică 1 000 000 ITL fiecăruia. Interese moratorii 14. Conform informațiilor de care dispune Curtea, rata d Interes legal aplicabil în Italia la data adoptării prezentei hotărâri este de 3,5% l an. PE CES MOTIVE, CURȚA, ÎN L că statul pârât trebuie să plătească fiecăruia dintre cei cinci moștenitori ai reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea revizuită a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 5 600 000 (cinci milioane șase sute de mii) lire italiene pentru daune morale și 1 000 000 (un milion) lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată care vor fi mai mari de o dobândă simplă de 3,5% l an de la expirarea termenului respectiv și până la plata acesteia Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 23 octombrie 2001 în temeiul articolului 77 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. T.L. E arly J.-P. Costa Grefier Adjunct Președintele [1] Hotărârea revizuită în conformitate cu art. 80 din Regulamentul de procedură al Curții

TROISIÈME SECTION

AFFAIRE

GIUSEPPE TRIPODI c. ITALIE

(Requête n° 40946/98)

ARRÊT

[1]

(Satisfaction équitable)

STRASBOURG

23 octobre 2001

DÉFINITIF

23/01/2002

Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.

En l’affaire Giuseppe Tripodi c. Italie,

La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de

:

M.

J.-P.

Costa

,

président,

M.

W.

Fuhrmann

,

M.

L.

Loucaides

,

M.

P.

Kūris

,

M.

K.

Jungwiert

,

M.

K.

Traja

,

M.

V.

Zagrebelsky,

juges

,

et de M.

T.L.

E

arly,

greffier adjoint

,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 2 octobre 2001,

Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date

:

PROCÉDURE

1.

A l’origine de l’affaire se trouve une requête dirigée contre la République italienne et dont un ressortissant italien, M. Giuseppe Tripodi («

le requérant »), avait saisi la Commission européenne des Droits de l’Homme (« la Commission ») le 23 septembre 1996 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »). La requête a été enregistrée le 27 avril 1998 sous le numéro de dossier 40946/98. Le requérant est représenté par M

e

M. Miccoli, avocat à Reggio Calabria. Le gouvernement italien (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. U. Leanza.

2.

Par un arrêt du 25 janvier 2000, la Cour a jugé qu’il y avait eu violation de l’article 6 § 1 en raison de la durée de la procédure et qu’il n’y avait pas lieu d’examiner s’il y avait eu violation des articles 13 de la Convention et 1 du Protocole n° 1. La Cour avait également décidé d’allouer au requérant 28

000

000

lires italiennes (ITL) pour dommage moral et 5

000

000

ITL pour frais et dépens et avait rejeté la demande de satisfaction équitable pour le surplus.

3.

Le 10 août 2000, le Gouvernement a informé la Cour de ce que le 16

février 2000 il avait appris que le requérant était décédé le 26 août 1999, donc avant l’arrêt de la Cour. En conséquence, à cette date, le Gouvernement demandait la révision de l’arrêt, au sens de l’article 80 du règlement ou, à défaut, l’interprétation dudit arrêt au sens de l’article 79 du règlement.

4.

Le 10 mai 2001, la Cour a fait droit à la demande en révision de l’arrêt, uniquement pour ce qui concerne la question de l’application de l’article 41 de la Convention. L’avocat du requérant décédé a donc été invité à soumettre des observations écrites sur cette seule question dans un délai échéant le 11 juin 2001. Ces observations sont parvenues à la Cour le 11

juin 2001.

EN DROIT

5.

Le Gouvernement a demandé la révision de l’arrêt en raison de l’impossibilité de l’exécuter compte tenu du décès du requérant avant son adoption. Il fait valoir entre autres que la dette d’un Etat envers un requérant découle de la publication de l’arrêt. Par conséquent, si le requérant est déjà décédé au moment de la publication de l’arrêt, la somme au titre de la satisfaction équitable n’est pas entrée dans le patrimoine du défunt et n’a donc pas pu être transmise aux héritiers. Le Gouvernement voit donc mal comment il pourrait, de sa propre initiative, identifier les ayants droit et leur verser la somme accordée au requérant. Enfin, selon le Gouvernement, seule la Cour peut décider à qui revient la qualité de «

victime

» et le droit en découlant de se voir attribuer la somme accordée au titre de la satisfaction équitable.

6.

L’avocat a communiqué à la Cour le fait que deux héritiers du requérant avaient renoncé à l’hérédité et le nom des cinq héritiers du requérant pouvant revendiquer le droit de se substituer à ce dernier dans le cadre de l’exécution de la partie «

satisfaction équitable

» de l’arrêt, à savoir

: M

me

Caterina Tripodi, née le 18 février 1956 et résidant à Archi (Reggio Calabria) et MM. Ignazio Tripodi, né le 20 avril 1951 et résidant à Villa San Giovanni (Reggio Calabria), Francesco Tripodi né le 30

janvier

1949 et résidant à San Lucido (Cosenza), Giovanni Tripodi né le 2

février

1946 et résidant à Villa San Giovanni (Reggio Calabria) et Domenico Tripodi né le 1

er

janvier 1945 et résidant à Novara. Le représentant des héritiers a souligné que ceux-ci souhaitaient continuer la procédure devant la Cour et continuaient actuellement la procédure nationale encore pendante.

7.

Dans ces conditions, la Cour considère que les héritiers doivent être regardés comme des proches au sens de la jurisprudence de la Cour (voir

Malhous c. République Tchèque

(déc.) [GC], n° 33071/96 à paraître dans le

Recueil

2000-XII).

8.

Par conséquent, la Cour conclut qu’il y a lieu de réviser l’arrêt du 25

janvier 2000 par application de l’article 80 du Règlement de la Cour comme ci-dessous :

9.

Aux termes de l

’

article 41 de la Convention,

«

Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable.

»

A.

Dommage

10.

Le requérant a réclamé 266 228 000 lires italiennes (ITL) au titre du préjudice matériel et moral qu'il aurait subi.

11.

La Cour, après avoir pris en considération les observations présentées par le Gouvernement, considère qu’il y a lieu d'octroyer aux héritiers du requérant 28 000 000 ITL, soit 5 600 000 ITL à chacun.

B.

Frais et dépens

12.

Le requérant a demandé également 8 000 000 ITL pour les frais et dépens encourus devant les juridictions internes et 6 680 000 pour ceux encourus devant la Cour.

13.

Selon la jurisprudence de la Cour, un requérant ne peut obtenir le remboursement de ses frais et dépens que dans la mesure où se trouvent établis leur réalité, leur nécessité et le caractère raisonnable de leur taux. En l’espèce, prenant en considération les observations présentées par le Gouvernement et compte tenu des éléments en sa possession et des critères susmentionnés, la Cour estime raisonnable la somme de 5 000 000 ITL tous frais confondus et l’accorde aux héritiers du requérant, soit 1

000

000

ITL à chacun.

C.

Intérêts moratoires

14.

Selon les informations dont dispose la Cour, le taux d

’

intérêt légal applicable en Italie à la date d

’

adoption du présent arrêt est de 3,5 % l

’

an.

PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ,

1.

Décide

de réviser l’arrêt du 25 janvier 2000 quant à l’application de l’article 41 de la Convention

;

2.

Dit

,

a)

que l’Etat défendeur doit verser à chacun des cinq héritiers du requérant, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt révisé est devenu définitif conformément à l’article 44 § 2 de la Convention, 5

600

000 (cinq millions six cent mille) lires italiennes pour dommage moral et 1

000 000 (un million) lires italiennes pour frais et dépens

;

b)

que ces montants seront à majorer d

’

un intérêt simple de 3,5

% l

’

an à compter de l

’

expiration dudit délai et jusqu

’

au versement

;

3.

Rejette

la demande de satisfaction équitable pour le surplus.

Fait en français, puis communiqué par écrit le 23 octobre 2001 en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement.

T.L. E

arly

J.-P.

Costa

Greffier adjoint

Président

[1]

Arrêt révisé conformément à l’article 80 du Règlement de la Cour