CtEDO 25.10.2001 Auto

AFFAIRE MUSTI ET IAROSSI c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
25.10.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Frais et dépens (procédure nationale) - demande rejetée;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE MUSTI ET IAROSSI c. ITALIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA MUSTI ȘI IAROSSI c. ITALIA Cerere nr. 4597/98 HOTĂRÂREA STRASBURG 25 octombrie 2001 DEFINIF 25/01/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Musti și Larossi c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului ( Dnii Ress președinte Pastor Ridruejo Caflisch Cabral Barreto V.H. B utkevych, judecătorii mei Vajić M. D el Tufo, judecător ad hoc, și al dlui V. Berger grefier de secțiune După ce a intenționat în camera Consiliului la 4 octombrie 2001, rend la hotărâre, adoptat la această dată procedurală La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care și cetățenii italieni, domnii Lidia Musti, Mirella Larossi și Fiorella Larossi ( Hotărârea a fost înregistrată la 13 noiembrie 1998 sub numărul de dosar 44507/98. Recurentele sunt reprezentate de domnul G. Vespaziani, avocat la Rieti. Guvernul italian (atlantic) este reprezentat de agentul său, dl Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. Curtea a declarat cererea admisibilă la 9 noiembrie 2000. La 20 mai 1988, recurentele au fost atribuite de domnul S. în fața Tribunalului din Rieti pentru a obține că recurentele nu au dreptul de a locui în anumite spații ale acestora și situate într-o clădire aflată în coproprietate, precum și repararea daunelor suferite ca urmare a acestei utilizări. Încheierea cauzei a început la 29 iunie 1988. Ședințele din 9 noiembrie 1988, 14 decembrie 1988 și 8 martie 1989 au vizat numirea a trei experți, deoarece primii doi renunțaseră la mandatul lor. La 14 februarie 1990, judecătorul a constatat că dna V. - care nu era parte la procedură - era coproprietar al localurilor domnului și a ordonat punerea sa în discuție. La 27 iunie 1990, dna V. s-a reunit în fața judecătorului. După două audieri, dintre care unul a fost dat în judecată din oficiu și unul pentru că expertul nu a depus la grefa raportul său, la 10 aprilie 1991 la expert a informat judecătorul că dl și dna V. nu i-au permis să viziteze localurile respective. 1991, la 12 februarie 1992, părțile și-au prezentat concluziile și încuviințarea pledoariilor în fața camerei competente a fost stabilită la 28 noiembrie 1994. 1995, deoarece a fost amânată o dată din oficiu, deoarece reclamantul depunea documente și o dată, deoarece, în acea zi, avocații greveau. Prin hotărârea din 20 noiembrie 1995, al cărei text a fost depus la grefă la 28 decembrie 1995, tribunalul a respins cererea dlui S. Conform informațiilor furnizate de recurente, această hotărâre nu a fost notificată și a devenit definitivă la 12 decembrie 1995. Februarie 1997. ÎN DREPTUL VIOLAȚIEI ALOCATE DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE Recurentele susțin că durata procedurii nu a respectat principiul termenului rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Hotărârea privind dreptul său de a se pronunța asupra acestei teze. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 20 mai 1988 și s-a încheiat la 12 februarie 1997; prin urmare, a durat mai mult de opt ani și opt luni pentru o instanță. 10. Curtea amintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri la obligația de termen rezonabil În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 11. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde cerinței termenului rezonabil În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. 14. Curtea consideră că este necesar să se acorde fiecărei reclamante suma solicitată pentru prejudiciul moral, și anume 10 000 000 ITL. Procedură și cheltuieli de judecată 15. Recurentele solicită, de asemenea, suma globală de 9 957 526 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și 5 450 600 ITL pentru cei implicați în fața Curții. 16. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale, consideră rezonabilă suma globală de 4 500 000 ITL pentru procedura în fața Curții și acordă fiecărei recurente 1 500 000 ITL. Interese moratorii 17. Interes legal aplicabil în Italia la data adoptării prezentei hotărâri a fost de 3,5% l an. PE CES MOTIVE, CURȚIA, ÎN L.UNANIMITATE, A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească fiecărei reclamante, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 10 000 000 (zece milioane) lire italiene pentru daune morale și 1 500 000 (un milion cinci sute mii) lire italiene pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu de 3,5% l an de la expirarea acestui termen și până la plata Respinge cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 25 octombrie 2001, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul Vincent Berger Georg Ress Modululer Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-12-06
0,97
AFFAIRE MAUTI c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE MAUTI c. ITALIE (Requête n° 44391/98) ARRÊT STRASBOURG 6 décembre 2001 DÉFINITIF 06/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
CtEDO 2001-10-25
0,97
AFFAIRE MARI c. ITALIE (n° 2)
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE MARI c. ITALIE (n° 2) ( Requête n° 49365/99 ) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2000-11-07
0,97
AFFAIRE GUIDI c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE GUIDI c. ITALIE (Requête n° 45896/99) ARRÊT STRASBOURG 7 novembre 2000 DÉFINITIF 07/02/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
CtEDO 2001-12-06
0,97
AFFAIRE M.I. ET E.I. c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE M.I. ET E.I. c. ITALIE (Requête n° 49305/99) ARRÊT STRASBOURG 6 décembre 2001 DÉFINITIF 06/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
CtEDO 2001-12-06
0,97
AFFAIRE GRASSI c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE GRASSI c. ITALIE (Requête n° 44430/98) ARRÊT STRASBOURG 6 décembre 2001 DÉFINITIF 06/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
Sursă